945 matches
-
crucea mă-sii, concluzionează ironic Cristi, care pentru câteva clipe crede că a scăpat de insistențele lui Fernic. Își aprind câte o țigară, schimbă subiectul, se prefac că sunt interesați de vreme mai întâi, de modă, de ultimele melodii în vogă, dar după minute bune revin : — O, dar să știi că suntem diferiți, amice ! țipă Ionel. Oricât ne-am asemăna ca fire, ca nebunie, ca talent, să nu fim modești, este ceva esențial înăuntrul nostru care ne separă. — Uimește-mă ! — Da
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a ieșit ? Nu mă pricep deloc la treburile cu moartea, mie de viață îmi arde. Arcul de Triumf, ce va deveni repede emblema capitalei, nu era în sine o construcție atât de măreață, deși fusese realizată de cei mai în vogă arhitecți și sculptori ai vremii. Era mai degrabă un simbol al unei epoci, una în continuă dezvoltare și transformare. Un semn al trecerii peste crizele financiare și politice, încă un semn al unei generații care era gata să explodeze de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nebunie ! Și-așa, de când am auzit-o, ne tot întrebam cine Dumnezeu o cânta-o, cu vocea aia așa de cunoscută ? Și nu știam de unde s-o luăm. Ne întrebam toți ca tâmpiții. Și dumneata nu erai atât de în vogă, să ne spună careva, bre, e Cristian Vasile. Cine era Cristian Vasile atunci ? Nu știa nimeni numele, dintre români mă refer, cei de aici, numele băiatului cu vocea asta minunată, care povestea despre frumoasa Zaraza. — Ei, și până la urmă ? — Păi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
informat pe această temă, mi-a vorbi despre așa-numita La chanson rosse lansată de marele Fursy, textele fiind de cele mai multe ori satirice la adresa oamenilor care dețineau puterea. I-am spus că acest gen a fost și este în mare vogă și la noi și că avem repre- zentanți iluștri ca Millo, Ionescu sau Tănase. Mi-a amintit apoi de genul sentimental și galant, pe care l-ar fi reprezentat cu strălucire un cântăreț pe nume Harry Fragson, apoi de un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vândut deja și te-au uitat. — Toți oamenii ? Chiar toți ? Atâta timp cât mai există unul, măcar e de-ajuns să nu-i iau și ultima speranță. Dacă și eu cad, în ce să mai creadă ? Melodiile populare și lăutărești erau în vogă, era propusă o întoarcere spre un tradiționalism ieftin, care să scoată la lumină un simț naționalist exagerat și îndreptat politic spre noii conducători, ce aveau să salveze țara. Arta devine în scurt timp doar propagandă, iar tinerii care debutaseră la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bani și de faimă. — Și tu, Gică ? Și tu ? ! — Ce vrei, nea Vasile ? Ce ? Să murim de foame ? De-asta te-am învățat eu să cânți, pentru a-ți umple stomacul ? Și tânărul Gică Petrescu, care era tot mai în vogă, i-a trântit ușa în nas celui care îl ajutase atât de mult să urce pe scenele Bucureștiului, și mai mult, nici nu l-a împrumu- tat cu câțiva lei pe fostul său amic, care atunci când avea bani obișnuia să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
2"/> și C.C. Giurescu) se inspiră evident din situații și interpretări similare privind istoria Franței și a Angliei: aristocrația franceză formată prin cucerire de franci, iar cea engleză, tot prin cucerire, de normanzii francezi (interpretare care a cunoscut o anume vogă În secolul al XIX-lea, mai ales datorită istoricului francez Augustin Thierry). Odată cu instalarea ungurilor În Câmpia Panonică (896) Începe și expansiunea lor spre Transilvania. Gesta Hungarorum, cronica lui Anonymus (contestată În acest punct de istoricii maghiari), menționează trei mici
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
devenit unul dintre membrii fondatori ai grupului numit Gașca Puștilor de Litere. Puștii de Litere era de fapt o formulă inventată de mass-media: o imagine falsă de punkiști sclipitori și puși pe rele. Era vorba de un mic grup în vogă de scriitori și editori de succes, toți sub treizeci de ani, care pur și simplu se întâlneau noapte de noapte la Nell’s sau Tunnel sau MK sau Au Bar, iar New York-ul, ca de altfel întreaga presă națională și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
luni de zile pe lista de bestselleruri din The New York Times. Eram super șarjați. Toate ușile se deschideau larg. Toată lumea ne primea cu brațele deschise și zâmbete luminoase. Am pozat pentru reviste de modă, lăfăindu-ne toți șase pe banchetele restaurantelor în vogă, abordând atitudini sugestive în costume Armani. Vedetele rock ne admirau și ne invitau în culise: Bono, Michael Stipe, Def Leppard, cei de la E Street Band. Loja de lux era întotdeauna a noastră. Locul din față al oricărei curse nebune. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fi mituiți, unde puteai conduce noaptea cu farurile stinse, unde puteai inhala coca în timp ce o starletă ți-o lua la cioc, un loc unde ți se permitea să te tăvălești trei zile la rând în stupefiante cu un topmodel în vogă, într-un hotel de patru stele. Era un colț de lume ce devenea rapid un tărâm fără frontiere. Demențial la amiază. Unde nu vorbeam vreme de cinci luni cu nici una din rudele apropiate. ::::::::::: Cele două evenimente majore din următorul capitol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ei pe seama proprietarilor dispăruți, care-i privesc fără replică din tablouri și viniete... VITALIE CIOBANU: Ultima seară, de fapt, ultima noapte albă la Petersburg. Dialoghez cu buchiniștii de pe Nevski prospect. Cumpăr o carte a lui Viktor Pelevin, cel mai în vogă postmodernist rus, tradus în multe țări occidentale. Cartea se intitulează Ciapaev i Pustota (în traducere: Ceapaiev și Pustiul, de fapt e un joc de cuvinte, pentru că „Pustota” este și numele unui personaj al romanului). Poate cea mai frumoasă amintire din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
comercializare excesivă. - Literatura este un domeniu al contradicțiilor, în care unele fenomene se bat cap în cap. De pildă, se încearcă o comercializare a tinerilor scriitori, care sunt lansați cu multă pompă și sunt susținuți publicitar foarte mult. Este în vogă așa-zisa literatură urbană, se supralicitează acest fenomen. Există un mit al Berlinului de astăzi, mai toți scriitorii se mută la Berlin și scriu despre scenele culturale ale Berlinului. Evident că toate acestea sunt fenomene trecătoare, care vor lăsa sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
grupului avea origini irlandeze. În ce mă privește, eu mă simt acasă și la Dublin, și la Londra, unde s-a născut nevastă-mea. - Să vorbim despre literatura engleză și nord-irlandeză contemporană. Cum o vezi tu, ce este mai în vogă azi - nume, titluri, curente literare - pe „piața ideilor” în Marea Britanie? Ce raporturi aveți cu literatura nord-americană? - Probabil, cel mai interesant lucru care s-a produs în literatura britanică de dată recentă a fost publicarea manifestului „Noilor Puritani”, la sfârșitul anului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai ales, pionii acestei „revolte estetice”, fapt ce le-a adus de timpuriu glorie literară, o dată cu primele culegeri de proză scurtă. În această vreme dominau romanele naturaliste de inspirație autohtonă, dar și sovietică, de la Sadoveanu la V.Em. Galan, în vogă fiind un tinerel ardelean, Titus Popovici, care, la 25 și la 28 de ani, publica două romane consistente, în care, mai ales în al doilea, Setea, are „abilitatea” să brodeze, pe canavaua cuminte a unui roman rebrenist, întreaga psihologie bolșevică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
poezie adevărată și majoră. În revistele literare, pe vremea aceea, puține, erau însăilate mai ales catrene versificate ce se „remarcau” printr-un vocabular neaoș, „muncitoresc” - de tipul Deșliu! -, sau prin metafore simpliste, grosolane, pe care semidocții poeți aflați atunci în vogă - Eugen Frunză, Iureș etc. - le manevrau cu lejeritate și pe care erau obligați să le imite chiar și poeții adevărați și culți ce, voit sau ne-voit, se prostituau - susțineau, adică, linia partidului! -, precum Veronica Porumbacu, Nina Casian, Jebeleanu, Cicerone
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
locuind cu familia la Câmpina -, R.L. nu avea, spuneam, un cronicar unic care să „asume” nu numai cărțile bune, ale unor amici literari, dar să aibe forța de a „doborî în flăcări” nenumăratele cărți-maculatură, semnate adesea de unii scriitori „în vogă” încă și cu „accese” la comitetul central. Pentru „spatele politic” garantam eu, proaspăt „ales” membru „supleant” al c.c. - și unul dintre motivele pentru care am acceptat această ingrată poziție a fost și acela de a conduce o revistă literară care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Trânta” viguroasă nu a avut un „scor clar”, dar cea amoroasă, da. Spre supărarea tatălui meu, m-am logodit cu Tusi și apoi ne-am căsătorit după cum o arată și unele clișee fotografice prinse tot în Cișmigiu de actrița în vogă pe vremea aceea, Flavia Buref, pe atunci soția regizorului Mircea Drăgan. În grupul pozat de Flavia, în spatele mirilor și al părinților lor, se pot distinge colegi de filo ai lui Tusi, fratele meu Alexandru (Săndelă, vechiul meu prieten Panciu Constantin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Mann și Musil, au creat o întreagă, memorabilă și greu egalabilă operă - în sensul „descendent” al cuvântului carieră, chiar dacă în multe din capodoperele lor e vorba de cariera „descendentă”, de ruina unei familii, acele bildungsromane.Ă Acest cuvânt, în mare vogă la noi între războaie, și aproape numai cu sensul său pozitiv, e un reflex probabil al „succesului” de tip american ce începuse încă de pe atunci să invadeze Europa, mentalitățile și unele psihologii. Începând oarecum să întunece noțiunea de „valoare”, una
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cultivabil înghițite de lucrările de edificare a zidului de securitate. Care include și bucle, zigzaguri și nu o dată o dublă centură pe cei șapte sute treizeci de kilometri, lungimea liniei de armistițiu după Războiul de Șase Zile nemăsurând decât trei sute cincisprezece. Voga cifrelor oricât de rotunjite, de umflate ori de subestimste ar fi, după jocul intereselor de moment vine poate din aceea că rămân mai fiabile decât cuvintele, acestea uzând de prea multe perifraze și eufemisme. Cu proeminențe ieșite din comun uneori
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al căror decor, beneficiind și de aportul imaginilor, ne-a devenit familiar. Acest dezechilibru îl afectează și pe profan. Mănăstiri restaurate, case ale scriitorilor, cimitire-muzeu, panouri comemorative pe străzile Parisului, plăcuțe deasupra ușilor de intrare. Semnificantul înflorește, semnificativul se vestejește. Voga "locurilor de memorie" nu poate masca faptul că memoria noastră a ostenit să tot recupereze locurile pe care turismul comemorativ le pune la dispoziția ei, fiind din ce în ce mai puțin disponibilă pentru așa ceva. Industrializarea simbolisticii, o trăsătură originală a secolului XX, a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sinceri: o asemenea plivire sârguincioasă a criticii de factorii literari, de înstrăinare a ei în raport cu realul lecturii, ascunde o mefiență chiorâșă față de literatura însăși, o impotență, primitivă ori dobândită, nu importă, prin dorința de supunere la o anume mentalitate în vogă, a contactului "pe viu" cu aceasta. A se vedea cazul Marino, cel mai izbitor, dar îl putem iarăși aminti și pe Noica, mustrându-l pe un tânăr critic de bună calitate, Mircea Scarlat, că își pierde timpul scriind "cronicuțe", pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
concepții sunt discutabile. El însuși nu utilizează termenul de materialism, preferând corolarul "realist". Am citit, cu ocazia redactării acestor note, o parte din opera scrisă a lui N. Leon, inclusiv "Jurnalul" său, foarte puțin cunoscut astăzi, după ce a creat o vogă în anii '25-'30. Nu cred că un paragraf, un rând, s-a demodat. Nu există o mai mare confirmare a unei opere decât persistența sa în timp. Sub acest aspect, Leon este pe deplin contemporanul nostru. Tot astfel, școala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de simpatice animale domestice, dintre care, în ochii mei cel puțin, se impunea cu autoritate motanul alb-portocaliu numit Moșu. Când a apărut, nu se știe de unde, și un mic pisoi negru ca tăciunele, l-am botezat Mobutu, cu numele în vogă al generalului care tocmai câștigase Războiul Civil din Congo. Mai târziu am observat însă că Mobutu al nostru era fată, dar nu mai aveam ce face. Numele prinsese la toată lumea și Mobutu i s-a spus în continuare. Într-o
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
reacție la idilismul de panouri trandafirii, impus literaturii care răsfrângea - vorba vine! - realitățile prezentului. Despre război, cu vastul său repertoriu de suferințe, se putea măcar scrie cu gravitate, cu accente dramatice. Oricum ar fi fost, reflectând mai târziu la această vogă din anii ’60 a literaturii despre copilăria furată de război, am ajuns la concluzia că ea se constituia pe un fals psihologic. Falsul constă în aceea că i se atribuia copilului felul de-a reacționa față de război al omului matur
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mănăstire (...haina dorurilor mele, vei găsi-o prin chilii pierdută, haina mea cu sfinte noduri, pentru mine o sărută!). În sfârșit, acest mic spectacol improvizat s-a terminat cu cântecul „Du-mă, trenule, la Cluj”, melodie de muzică ușoară în vogă pe atunci, ce-i plăcea tare mult și o interpreta adesea. După evenimentele din 23 august 1944, când armatele sovieto-române (acum aliate) au ajuns la Ineu, pentru scurt timp și elevii Școlii de ofițeri au primit ordin de luptă în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]