931 matches
-
XIV-lea, amintesc despre existența în Transilvania, la sud de Mureș, a unei alte organizări politice, voievodat, cu reședința la Alba Iulia. La începutul secolului al XI-lea, formațiunea (voievodatul) aceasta era condusă de Gyula, "duce (voievod) mare și puternic". Voievodatul lui Gyula corespundea unei alte concentrări de așezări din acea vreme, aflată la sud de țara lui Gelu, care gravita în jurul fortificației de la Alba Iulia. Se pare că, la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unei alte concentrări de așezări din acea vreme, aflată la sud de țara lui Gelu, care gravita în jurul fortificației de la Alba Iulia. Se pare că, la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, acest organism politic (voievodat) s-a extins spre nord și a înglobat fostul voievodat al urmașilor lui Tuhutum, dând naștere unui mare voievodat situat în centrul și sudul Transilvaniei. Acesta este cunoscut sub numele de voievodatul Transilvaniei, amintit în documentele secolului al XI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud de țara lui Gelu, care gravita în jurul fortificației de la Alba Iulia. Se pare că, la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, acest organism politic (voievodat) s-a extins spre nord și a înglobat fostul voievodat al urmașilor lui Tuhutum, dând naștere unui mare voievodat situat în centrul și sudul Transilvaniei. Acesta este cunoscut sub numele de voievodatul Transilvaniei, amintit în documentele secolului al XI-lea, ca "terra Ultrasilvana", "regnum Ultrasilvanum", și care era foarte întins
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Alba Iulia. Se pare că, la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, acest organism politic (voievodat) s-a extins spre nord și a înglobat fostul voievodat al urmașilor lui Tuhutum, dând naștere unui mare voievodat situat în centrul și sudul Transilvaniei. Acesta este cunoscut sub numele de voievodatul Transilvaniei, amintit în documentele secolului al XI-lea, ca "terra Ultrasilvana", "regnum Ultrasilvanum", și care era foarte întins (cuprinzător), "regnum latissimum". Până la cucerirea maghiară, voievodatul cuprindea spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
începutul secolului al XI-lea, acest organism politic (voievodat) s-a extins spre nord și a înglobat fostul voievodat al urmașilor lui Tuhutum, dând naștere unui mare voievodat situat în centrul și sudul Transilvaniei. Acesta este cunoscut sub numele de voievodatul Transilvaniei, amintit în documentele secolului al XI-lea, ca "terra Ultrasilvana", "regnum Ultrasilvanum", și care era foarte întins (cuprinzător), "regnum latissimum". Până la cucerirea maghiară, voievodatul cuprindea spațiul aflat între Porțile Meseșului, la apus, Țara Maramureșului, la nord, iar la sud
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unui mare voievodat situat în centrul și sudul Transilvaniei. Acesta este cunoscut sub numele de voievodatul Transilvaniei, amintit în documentele secolului al XI-lea, ca "terra Ultrasilvana", "regnum Ultrasilvanum", și care era foarte întins (cuprinzător), "regnum latissimum". Până la cucerirea maghiară, voievodatul cuprindea spațiul aflat între Porțile Meseșului, la apus, Țara Maramureșului, la nord, iar la sud se întindea până la hotarele "țărilor românești", Hațeg și Făgăraș. Unificarea celor două țări (voievodate) a început de la sud la nord, așezarea fortificată de la Alba Iulia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Țara Maramureșului, la nord, iar la sud se întindea până la hotarele "țărilor românești", Hațeg și Făgăraș. Unificarea celor două țări (voievodate) a început de la sud la nord, așezarea fortificată de la Alba Iulia a devenit un centru politic-administrativ de seamă al voievodatului condus de Gyula, "dux magnus et potens". Numele ducelui, Gyula sau Gyla, derivă, probabil, de la termenul "gylas" (demnitate) sau de la provincia și seminția pecenegă "Gyla". Cert este că voievozii Transilvaniei cu acest nume au fost persoane reale, atestate documentar în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
magnus et potens". Numele ducelui, Gyula sau Gyla, derivă, probabil, de la termenul "gylas" (demnitate) sau de la provincia și seminția pecenegă "Gyla". Cert este că voievozii Transilvaniei cu acest nume au fost persoane reale, atestate documentar în mai multe izvoare. Acest voievodat nu se afla sub dominația Arpadienilor, în secolele X-XI. Astfel, Gyla sau Gyula I a primit titlul de patriciu și devine foederat (aliat) sau vasal al Bizanțului, iar împăratul Constantin VII Porfirogenetul îl trimite la Alba Iulia pe Hierotheus, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aur, iar aurul era foarte bun". Aurul, sarea și celelalte bogății ale țării au atras irezistibil pe regele Ungariei, care și-a însușit bogății numeroase. Cucerirea Transilvaniei viza un teritoriu cu locuitori români, așezări și necropole (cimitire)este vorba despre voievodatul românesc al Albei, învecinat spre nord cu fostul voievodat al lui Gelu, care se întindea spre apus până la Munții Apuseni, spre sud până la marginile Țării Hațegului și ale Țării Făgărașului, iar spre est până la Carpați. După pătrunderea lor inițială, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
celelalte bogății ale țării au atras irezistibil pe regele Ungariei, care și-a însușit bogății numeroase. Cucerirea Transilvaniei viza un teritoriu cu locuitori români, așezări și necropole (cimitire)este vorba despre voievodatul românesc al Albei, învecinat spre nord cu fostul voievodat al lui Gelu, care se întindea spre apus până la Munții Apuseni, spre sud până la marginile Țării Hațegului și ale Țării Făgărașului, iar spre est până la Carpați. După pătrunderea lor inițială, la începutul secolului al X-lea, ungurii s-au retras
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar cei rămași, puțini, au fost asimilați de majoritatea româno-slavă din teritoriile cucerite. Unele căpetenii și ungurii de rând rămași aici au conviețuit cu populația autohtonă-conducătorii triburilor maghiare au pierdut roadele victoriei militare asupra voievozilor locali. Izvoarele bizantine susțin că voievodatul transilvan avea independență politică și militară, dar era sub protecția Imperiului și avea o situație economică înfloritoare. Acceptarea dominației politice și militare a pecenegilor era consecința noii conjuncturi istorice din Europa de răsărit. În secolele X-XI, în afară de forța Imperiului bizantin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
60 de familii de pecenegi au fost colonizate în Panonia. După moartea regelui Ștefan, în 1038, regatul arpadian a trecut printr-o criză acută datorită luptelor pentru succesiune la tron și revoltei anticreștine din anii 1046 și 1060-1063. De aceea, voievodatul Transilvaniei s-a separat de regat astfel că, în 1068, este amintit la Alba Iulia, ducele Gyula IV, care organizează o incursiune în Ungaria. Regele Solomon, împreună cu principii Geza și Ladislau, pătrunde, la rândul lui, pe teritoriul Transilvaniei, apoi, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Ladislau, pătrunde, la rândul lui, pe teritoriul Transilvaniei, apoi, la Chiraleș, se dă lupta principală între unguri și pecenegi. Abia spre sfârșitul secolului al XI-lea, după 1075, se consolidează treptat stăpânirea regatului ungar asupra Transilvaniei.22 Un alt voievodat, cel al lui Glad din Banat, avea hotarele delimitate de Mureș, Tisa, Dunăre și Carpați, și avea ca reședință Orșova ("castrum Urscia"), dar deținea și alte fortificații ca Horom (Palanka), Keve (Cuvin), Morisena (Cenad). În cronică nu se precizează cine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Glad din Banat, avea hotarele delimitate de Mureș, Tisa, Dunăre și Carpați, și avea ca reședință Orșova ("castrum Urscia"), dar deținea și alte fortificații ca Horom (Palanka), Keve (Cuvin), Morisena (Cenad). În cronică nu se precizează cine erau locuitorii voievodatului, dar conducătorul său Glad (Vlad) luptă împotriva cuceritorilor unguri, cu ajutorul românilor, pecenegilor și bulgarilor-deducem că ei alcătuiau populația acestei formațiuni, în secolul al X-lea. Conflictul voievodului Glad cu ungurii s-a încheiat cu cedarea castrului Keve și pierderea cetății
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
voievodului, fiind întreținută din dările și prestațiile locuitorilor de rând ai obștei și este credincioasă voievodului ca persoană. Cetele înarmate ale voievodului Transilvaniei, spunea Anonymus în cronica sa, alcătuiau un aparat militar bine închegat, permanent, care să apere comunitatea respectivă, voievodatul, de primejdia dinafară. Și conducătorii formațiunilor prestatale din nordul Dunări, în secolul al X-lea, menționați de scriitorii bizantini, aveau oști (cete militare) însemnate, cu fortificații de apărare, iar cei din Dobrogea erau destul de puternici ca să înfrunte pe bizantini. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
geografică a formațiunilor politice de la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, astfel, stăpânirea lui Ahtum cuprindea teritoriul mărginit de Tisa, la apus, Dunăre, la sud, Crișul Alb, la nord, și Țara Hațegului, la est. Centrul voievodatului era orașul de pe Mureș (urbs Morisena) Cenad, un oraș-cetate, un "grad" (gorod). Ahtum era urmaș al lui Glad. Țara Transilvaniei ("Terra Ultrasilvana"), stăpânită de Gyula, era mai întinsă decât voievodatul lui Gelu, fiind cuprinsă între Poarta Meseșului și Mureșul mijlociu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Crișul Alb, la nord, și Țara Hațegului, la est. Centrul voievodatului era orașul de pe Mureș (urbs Morisena) Cenad, un oraș-cetate, un "grad" (gorod). Ahtum era urmaș al lui Glad. Țara Transilvaniei ("Terra Ultrasilvana"), stăpânită de Gyula, era mai întinsă decât voievodatul lui Gelu, fiind cuprinsă între Poarta Meseșului și Mureșul mijlociu, și avea reședința la Bălgrad-Alba Iulia, un oraș-cetate. În aceste țări-voievodate, existau mai multe cetăți, centre militare, dar și economice: Cluj, Țeligrad (Blandiana), Bălgrad (Alba Iulia), Morești, Moigrad, Morisena (Cenad
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fixat în vârful unui bici de luptă-în general, acesta era armamentul folosit în aceste secole. În concluzie, perioada din preajma Anului 1000 marchează o nouă etapă și în ceea ce privește organizarea politică și militară a societății românești, prin cristalizarea instituțiilor prestatale, în cadrul țărilor, voievodatelor, diferențiate după zona geografică și organizarea politică.Unele dintre aceste formațiuni erau întinse ("țări"și voievodate), altele aveau aspectul unor formațiuni politice mai mici ca suprafață și grad de evoluție social-politică. Noile organisme teritorial-politice aveau un caracter statal în curs
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Reședința sa se afla la Biharea, în apropiere de Oradea, și tot acolo rezida episcopul său. Anonymus, în Gesta Hungarorum, afirmă explicit că Menumorut invoca suzeranitatea împăratului bizantin, în tratativele cu solii cu Arpad. Din relatarea sa se deduce că voievodatul din Bihor avea legături strânse, pe toate planurile, cu Bizanțul. Supoziția că la Biharea a rezidat un episcop ortodox se sprijină și pe faptul că în reședința (cetatea) aceasta ungurii au stabilit centrul comitatului Bihor, înființat ulterior (1111) și tot
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se sprijină și pe faptul că în reședința (cetatea) aceasta ungurii au stabilit centrul comitatului Bihor, înființat ulterior (1111) și tot aici a fost înființată o episcopie latină, în locul celei ortodoxe. Și la Alba Iulia, unde se afla reședința unui voievodat românesc în sudul Transilvaniei, a putut să existe o episcopie. Descoperirea sub actuala catedrală catolică a orașului a unei "rotonda ecclesia" confirmă odată mai mult susținerea noastră. În secolul al XII-lea, regatul ungar în expansiunea sa în Transilvania, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o episcopie. Descoperirea sub actuala catedrală catolică a orașului a unei "rotonda ecclesia" confirmă odată mai mult susținerea noastră. În secolul al XII-lea, regatul ungar în expansiunea sa în Transilvania, a înființat și un comitat al Albei în locul vechiului voievodat. În același timp, a fost înființată o episcopie catolică ungurească-așadar, ca și la Biharea, peste organizarea bisericească ortodoxă s-a suprapus cea catolică.32 În Banat, în secolul al X-lea, exista un voievodat condus de Glad, cu reședința în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un comitat al Albei în locul vechiului voievodat. În același timp, a fost înființată o episcopie catolică ungurească-așadar, ca și la Biharea, peste organizarea bisericească ortodoxă s-a suprapus cea catolică.32 În Banat, în secolul al X-lea, exista un voievodat condus de Glad, cu reședința în cetatea Cuvin (Keve), iar oastea sa era alcătuită din vlahi, bulgari, pecenegi. Nu știm dacă pe teritoriul voievodatului său exista o episcopie, dar este cunoscut faptul că în apropiere se afla scaunul episcopal de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ortodoxă s-a suprapus cea catolică.32 În Banat, în secolul al X-lea, exista un voievodat condus de Glad, cu reședința în cetatea Cuvin (Keve), iar oastea sa era alcătuită din vlahi, bulgari, pecenegi. Nu știm dacă pe teritoriul voievodatului său exista o episcopie, dar este cunoscut faptul că în apropiere se afla scaunul episcopal de la Bononia (Vidin), unde probabil a fost botezat Glad. La începutul secolului al XI-lea, în Banat stăpânea un urmaș al lui Glad, Ahtum (Ohtum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
formațiuni politice românești. Nu știm numele acestora, dimensiunile și situarea geografică, dar românii (blahii) trăiau în sate și orașe, în unități teritoriale mai întinse, cnezate și voievodate, în tot spațiul carpato-nistrean. Cronicarul polon Dlugosz face referire la "Țara Șepenițului", un voievodat situat în nordul Moldovei, în partea sudică a regatului polon, iar D. Cantemir, în Descriptio Moldaviae, vorbește despre trei ținuturi vechi ale Moldovei, adevărate republici țărănești, în Câmpulung, Vrancea și Tigheciu. Alte posibile formațiuni erau în estul Moldovei, în părțile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
p. 178-179. 15. P. P. Panaitescu, Introducere..., op. cit., p. 179-181. 16. Șt. Olteanu, Societatea românească la cumpăna de milenii (secolele VIII-XI), Bucuirești, 1983; Istoria Românilor, vol. III, p. 212-213. 17. Istoria Românilor, vol. III, p. 213-221. 18. I. Bogdan, Originea voievodatului la români, în Scrieri alese, București, 1968; I. Moga, Voievodatul Transilvaniei. Fapte și interpretări istorice, în AIIN, 1, 1945, p. 55-148; Istoria României (tratat), București, 1962; Șt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj, 1972; Istoria Românilor, vol. III, p. 229-231
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]