1,402 matches
-
în direcție contrară închisorii, cu botul spre oraș, barau drumul fără a bate la ochi. A cincea mașină se opri ca din întîmplare mai aproape de poartă, îndărătul dubei. Fuseseră G. Călinescu studiate felurite posibilități succesive. Dacă primii doi, cei mai voinici, credeau a fi în stare să dea lovitura, încercau, ajutați imediat de celelalte mașini care s-ar fi apropiat de-a-n-dărătelea. De notat că nimeni n-avea nici o armă asupra sa, contând numai pe intimidare. Voiau să lucreze fair. La opt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În chipul acesta Pomponescu întreba despre toți, înlocuind percepția directă cu ancheta. Conversația sa mai atinse și un alt subiect. Când madam Pomponescu-Mamy sfătui pe Pomponescu să-și menajeze sănătatea, madam Pomponescumamă observă impetuos: - În familiile noastre toți au fost voinici și sănătoși tun. Pot să zic că cei mai mulți au murit de bătrânețe. Pomponescu făcu atunci aceste reflecții: - În anume condiții, longevitatea constituie o povară pentruindividul însuși. Când ai ajuns la bătrânețe, în situația de a trăi într-o lume pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Suflețel pe Gonzalv. . - Ce să fie, zise Gonzalv folosind pluralul, ia, agonizăm!Cercul lui Gaittany, care era în același timp și al lui Ioanide, luă în dezbatere cazul lui Conțescu. - Cum se explică, se întrebă Gulimănescu, că un om așade voinic în toate privințele ca Pomponescu sucombă întîiului șoc moral, în vreme ce Conțescu rezistă unor boli care pe alții i-ar fi doborît? Smărăndache se sili a întocmi o teorie, pe care de altfel o auzise chiar de la defunctul Pomponescu: . - Se pare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în plin basm nuvelistic, lucru tipic pentru arta caragialiană de a submina din unghi ironic imaginarul prodigios-feeric. Devenită ,,calul dracului’’, ,,baba s-a scuturat de zdrențele și de urâciunea ei și deodată s-a prefăcut într-o femeie tânără și voinică, înaltă și frumoasă ca o zână, strălucind și ea pe pământ cum strălucea luna-n cer’’. Dincolo de toate, se impune însă imaginea tinerei fiice de împărat dornică a-și trăi, fie și pentru o clipă, fericirea propriei tinereți. Clarul de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de atmosferă. El este acela care definește substratul ideatic al demersului epic fantastic. Pentru că își trăiește fără neliniște existența și viitorul bine rânduit, povestitorul este mânat de impulsuri, nu face calcule și nu are inhibiții. Cunoscută dinainte, cocoana Marghioala, ,,frumoasă, voinică și ochioasă’’, i pare ,,mai plăcută ca niciodată’’. Apropierea se petrece după ritualul aventurilor de la han înlesnit și de stingerea lămpii. Cadrul îmbietor, atracția, aventura sunt trăite frust, fixate de impresii de la marginea conștiinței. Toată această perspectivă este realizată cu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
încungiură și-i amenință pe tot momentul cu pieire clădirea ce și-a făcut. Aceste lupte și frământări se conduc și se operează de oameni mari, cari la romanii si grecii antici se numeau semizei, iar la noi viteji și voinici. {EminescuOpIX 494} Mai târziu brațul începe să obosească, dușmanii amenințători, de asemenea slăbiți, contenesc agresiunile lor; puterea vitală din popor trebuie consumată într-alt chip; atunci începe mai cu mare vigoare agitarea inteligenței. Acesta este momentul cel mai solemn. Acest
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un chef mic și drăguț. GRETE: Întocmai. Un chef mare, strașnic ar fi ceva potrivit pentru Grete. Ar trebui să fie o mulțime de oameni și muzicanți, toți în costume de sărbătoare. Unul din muzicanți trebuie să fie înalt și voinic, un flăcău arătos, și așa de în puteri, că să poată sufla în tubă. Și tocmai ăla-i face mereu obraznic cu ochiul lui Grete. Se vede pe loc că ăsta-i cel mai mare golan dintre toți muzicanții, pentru că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
prin parabola inelelor lăsate moștenire de un tată fiilor săi. Încă o dată înțelepciunea este privită ca o încununare a tuturor virtuților, cea care îi conferă valoare și respect omului ce o deține, și de cele mai multe ori îi salvează chiar viața. „Voinică și chipeșă la trup, iar la obraz plăcută și surâzătoare” 190 , Filomena este o bună cunoscătoare a proverbelor populare, care sintetizează în incipit ceea ce ea dorește să dezvolte în povestire și care nu pot fi decât pe linia moralizatoare pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
piatră, iar altele cu îngăduință au permis șuvoaielor să le desfigureze. Cu toate acestea, clăcașii satului aduși din ținuturile Dornei au îndrăgit cu timpul și s-au legat prin jertfă de sânge de aceste locuri, la început străine lor. Oameni voinici, viguroși și îndrăzneți, au continuat lupta cu toate greutățile ivite, au întemeiat așezări într-un loc ferit de primejdii, între aceste dealuri împădurite. În acest ținut au țesut cu piciorul păinjeniș de poteci sau au lucrat poduri și punți peste
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ca să fie șoriciul fraged. Înainte de a fi tranșat, se făcea o cruce pe frunte cu cuțitul. După spălare cu apă clocotită, era învelit cu un țol și, astfel pregătit, era încălecat de către cei mai mici membri ai familiei, ca să crească voinici. Carnea pentru cârnați era tocată și se amesteca cu mirodenii dintre care ardeiul roșu se punea din abundență, amestecat cu mult usturoi pisat. După ce mațele subțiri erau umplute cu tocătură, folosind ca pâlnie un gât de sticlă de un litru
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
prin parabola inelelor lăsate moștenire de un tată fiilor săi. Încă o dată înțelepciunea este privită ca o încununare a tuturor virtuților, cea care îi conferă valoare și respect omului ce o deține, și de cele mai multe ori îi salvează chiar viața. „Voinică și chipeșă la trup, iar la obraz plăcută și surâzătoare” 190 , Filomena este o bună cunoscătoare a proverbelor populare, care sintetizează în incipit ceea ce ea dorește să dezvolte în povestire și care nu pot fi decât pe linia moralizatoare pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ochilor, lăcrimare puternică, mâncărime, "arșiță În lumina ochilor", junghiuri la tâmple și Înțepături În privire. Comprese cu apă rece, cu ceai de mușețel, de albăstrele, de dedițel, isop, lumânărică, nalbă mare, sita zânelor și sulfină, cu rouă adunată de pe spini "voinici" ori cu lapte de mamă. Spălături cu apă de viță de vie și comprese, de 2-3 ori pe zi, ultima, seara la culcare. În caz de "peri răi", boală caracterizată prin umflături ale conjuntivitei datorită iritării globului ocular de către unele
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
adunat actele vechi și le‐a pus în paginile săptămânalului Răsăritul. La 6 mai 1912, după numărul 16, ziarul Răsăritul își întrerupe activitatea. Răsăritul „răsare” după vreo trei luni de pauză , explică I. Ciorescu la 13 ianuarie 1913, când - „mai voinici și voioși” își reiau activitatea, dar pauza fusese de cel puți n șase luni. Acum ziarul îl are ca director pe I.G. Ciorescu iar activitatea de organ al partidului conservator devine mai evidentă, ca și lupta de idei dintre cei
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mai sunt și alte cazuri ? Un copilaș căruia i-am dat o parte din suflet a șters-o cu amantă cu tot dar și cu o sumă de bani... Avea 8 milioane salariu și mașină la dispoziție... Un altul mai voinic, care n-a mișcat un deget la Gala Ziariștilor deși răspundea de acțiune, se află în rândul dintâi al detractorilor mei, deși când ie șise din 159 pușcărie și nu-l primea nimeni, am riscat și l-am făcut om
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
toată lumea". Cel mai ambițios respondent a reușit să apropie cumva poate și cu ajutorul discret al învățătoarei basmul de manual: "Ștefan Vodă a fost un om care a luptat în război, deoarece a fost foarte curajos. El era foarte înalt și voinic (sic!). A cucerit inergic (sic!) tronul cu ajutorul lui Vlad Țepeș"177. Pe aceeași temă, elevii trecuți de clasa a IV-a au scris, în esență, cam același răspuns, dar împodobit cu alte amănunte din registrul folclorului școlar, al "temei de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dorea să intre în lumea copiilor 221 s-a tradus în apelative afectuoase și în mimarea unor întrebări de o prea vizibilă inocență: "și pe daci, cine i-a învățat să facă ... țară?"222; "toți voievozii noștri au fost oameni voinici și viteji?"223; "bunicule, care a fost cel mai viteaz voievod român?"224 Tonul povestirii oscila între cronică și basm, căutând adresări din alte timpuri 225, entuziaste, capabile să sugereze mărturia, proaspătă și străveche, veridică și pitorească în același timp
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sale prin țară, autorul acestei scrieri a găsit adesea această icoană a lui Ștefan cel Mare lângă icoanele sfințite împărțite de Casa Bisericii. Multă vreme, poporul românesc din sate-și va închipui pe Ștefan după acest portret ca un tânăr voinic, în stare să frângă orice dușman lovind însuși cu arma" (Nicolae Iorga, Pomenirea lui Ștefan cel Mare, Editura Minerva, București, 1905, pp. 13-14). 45 Ibidem, secțiunea Ilustrațiuni, unde această reproducere este integrală, cu explicația "Ștefan cel Mare: portretul tipărit de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
știa multe, și cum nu se dădeau biruiți, jos cu ei la pământ! Așa de meșter era la trântă, încât nu se găsea nimeni să-l întreacă sau să-l biruiască. Se dusese vestea în lume că ficiorul măriei sale e voinic și amarnic, iar adesea îi auzeai zicând: Ce-a fi de el când va ajunge mare? Se știe apoi că tatăl său, Bogdan-voievod, a fost omorât la o petrecere de Aron, care ajunse în urmă vodă. Cum se văzu acesta
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
malul Brateșului, într-o colibă mică, acoperită cu frunzări, creștea tânărul Petru Rareș, umbrit și încălzit de dragostea mai-că-si și, întocmai ca o mlădiță de stejar răsărită în pământ prielnic, se făcea, văzând cu ochii, tot mai frumos și mai voinic. Era acum de douăzeci de ani. Flăcăii de primprejur îl puneau întotdeauna în fruntea lor și la joc și la treabă, căci dintre toți, el era cel mai vânjos la trup și mai dibaci la minte. Pletele lui negre cădeau
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
tricoloră. Măria a împăturit-o cu grijă, și-a așezat-o înapoi în ladă, la loc de taină să n-o afle jandarmul împăratului. Peste zece ani, în decembrie 1918, Miron Dandu s-a întors în Șercaia. Era acum flăcău voinic și purta uniformă de locotenent al armatei române. Pe obrazul stâng avea o cicatrice, îl lovise un glonț dușman în bătălia de fa Oituz! În ziua aceea, Maria lui Dandu din Șercaia a plâns de bucurie: întâi, pentru că i s-
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
exemplu masculin din ele, tipul de erou strălucitor și viteaz, pe care ar trebui să-l ia ca etalon orice puștan în creștere și educare în școlile răsmodernizate de pedelistul Funeriu, nu e Făt Frumos, Harap Alb, sau Prâslea cel voinic. Modelul lor este depășit complet în ziua de azi. In zilele noastre, e clar, modelul de urmat, este zmeul. Și în principal, femeile știu mai bine asta. Orice gagică, chiar analfabetă, sau cu două facultăți la bază, dar cu capul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Islanda, cu „afaceri" curat țigănești. Gata, s-a terminat circul, pardon, evenimentul. Lumea iese, jurnaliștii ar mai rămâne. Eu sunt la ușa de la intrare, mă gândesc cum dracu să fac un subiect din halimaua asta. Lângă mine apare o țigancă voinică, mai în vârstă: Dumnitale? Ești di la tiliviziune? Da. Daaaa? Atunci, ia, afară, haide-te, s-o terminat totu', acuma la revedere, mă ia țiganca de-o aripă, și nici n-apuc să zic ceva, că mă aruncă haiducește afară
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Pe mine mie redă-mă", nu e deloc "formula identitară potrivită individualității eminesciene" (op. cit., p. 323). 158 Așa este definit, în toate lucrările de specialitate, voyeurismul. 159 Neagoe ilustrează un tip masculin pur, de o virilitate naturală, opus "efeminatului" Eminescu: "voinic ca un taur, cu gâtul scurt, brun; om dintr-o bucată, țăran necioplit din părțile Șălimbarului, fără frîmântări intelectuale și sentimentale", "ochi negri de cărbune", "frunte îngustă și creață", "păr negru, des, aproape creț, până și pe ceafă și în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cap, dar gândurile-i erau tot aiurea. - Îți lăsăm noi una. Hei, Nichifore! Mihu se uită în direcția în care strigase ofițerul și de abia acum văzu ambulanța cenușiu - verzuie cu cruce mare roșie întrun cerc mare alb. Un flăcău voinic, roșcovan și transpirat, îi aduse o lopată mică Linemann și zise cu glas gros: - Nici nu trebuie să mai sapi, groapa, o ai gata făcută de bombă, rămâne doar să-i pui acolo și să tragi țărâna pe deasupra. Ambulanța
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu zi. Dacă oamenii nu mai trec pe el, drumul moare, viața i se stinge ca la o ființă omenească și crește iarba pe mormântul său. Pe la jumătatea dealului, un stâlp de beton, nu mai gros decât mâna unui om voinic, susținea o placardă ce părea că fusese inițial de culoare galbenă, pe care fuseseră cândva așternute litere negre, drepte, acum stătea aplecat spre pământul plin de scaieți ca și cum i-ar fi arătat ca o imputare numele fostului sat ce fusese
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]