1,651 matches
-
-mi-o curând. Spuneți-mi-o poveste O paseri! mai curând. {EminescuOpVIII 418} COR DE FLĂCĂI, PĂSTORI, FETE (departe, apoi din ce în ce mai aproape ) 2262 a Din umbrosul fund de văi Pîn' la cerul luminos Trec din gură-n gură, plin, Cântecul voios. b Din al văii fund umbros Până-n naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin. 2254 Din al văii fund umbros Pân- în naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin. IONEL îi văd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce-am făcut! MARIA Dă-mi-l-napoi, te rog - L-așteapt-amor, noroc. DORUL Vieței de veci s-a născut Pământul de-acum l-au pierdut. MARIA Căzut-au brumă pe al meu noroc, S-au dus ca în vânt. De-ai ști, primăvară voioasă, și tu Cum sunt! Ca o moartă sunt. Căzut-au noaptea pe ochii mei Și gheață pe ei s-au prins Și-n somnul vecinic, somn adânc, Tot ce-am iubit văd întins. DORUL De ați [ști] voi acum ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai intimi. Pe urmă venirăm în două camere mici, ce păreau a fi fost locuite mai târziu și erau mai simplu mobilate. - Aici îmi așez cortul, zise contele; nu prea e după moda nouă, dar cel puțin aici e mai voios decât în celelalte încăperi. Acolo sta înaintea mesei un jilț care fusese poleit în vremile lui, care însă acuma arăta pe ici-colea coloarea sa primitivă albă. Catifeaua roșie cu care era îmbrăcat nu pălise, și chiar toate colorile se păstrase
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iubește copiii!... iubește soția sa... însă vedeți omul el o omoară. El puse mâna înaintea feței sale și plânse cu hohot! - Eu nu știu, șopti servitoriul, ce o fi cuprinzând epistola. Contele o primi ieri seara. El era așa de voios când văzu adresa și eu ieșii din cameră. Însă, când m-am reîntors, el era așa cum îl vedeți acuma. Sărmanul conte... era un stăpân așa de bun! Contele se sculă răpede ca și când ar fi fost spăimântat de ceva. - Vuuu! zise
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ale solomonarului au de multe ori ca obiect chiar balaurul, care este lovit în cap cu toiagul sau cu căpăstrul. Cauzele lovirii balaurului au devenit marginale sau ilogice ca urmare a pierderii semnificațiilor inițiale : pentru că „e prea mic” sau „prea voios”, sau pentru că „nu e al lui [al solomonarului]” (3, p. 44 ; 8, p. 147 ; 9, p. 188 ; 39, p. 30). În alte cazuri, solomonarul lovește sau doar amenință balaurul (norii) cu o „botă” (bâtă) cu care s-a scos o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
luase înainte, pregătise un ospăț pe cinste, cu vin din belșug, cafele și lichioruri. Turcii, și așa năuciți de cât băuseră toată ziua, își leapădă acolo orice urmă de judecată. Fumează, pică de somn. [...] Prizonierii, urcați în care, o porniseră voios pe câmp (203). Ion Heliade-Rădulescu nu cunoaște episodul narcotic al întâm- plării, astfel că, în memoriile sale, el prezintă evadarea revoluțio- narilor români în termenii unei revolte eroice : „în fine, ei au ajuns la Orșova și de acolo pe porțiunea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
conten n-are, De-al ei cântec tot tresare. Iar Nițu la văzul ei Ochii-i scăpară scântei, Unde-i unu vede trei; Săgetat, topit, uscat, Ale friguri l-apucat - Zace, bietul, fermecat. 270 {EminescuOpXIII 271} Alta: CIREAȘA Roșată, dulce, voioasă Fragedă și răcoroasă, Din muguraș în pruncie Mă gătesc cu flori o mie. Și, de soare sărutată, Cresc iute, ș-apoi deodată Mă roșesc că mi-e rușine Când frunza s' uită la mine, Că mă vede preschimbată, Arzând de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a ce este Dumnezeu diferea fundamental de cele din epocă. Și e ciudat de ce ne v ine mai greu să o susținem acum decât atunci." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 26. - UITE PE CINE AM ADUS, zise voios Johansson Oksanei, arătîndu-l pe Șestov, a cărui față trăda o oboseală extremă. - Și când zice că m-a adus, chiar la asta se referă, vorbi celălalt, aproape în șoaptă. N-am dormit de mai bine de trei zile. - Cum așa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
moșia strămoșească, la Londra, călătorie pe care sciatica de care suferea îl împiedicase să o facă pînă atunci [...]. În noaptea în care se naște Tristram, tatăl său și unchiul Toby dezbat confortabil o problemă complicată și interminabilă în fața unui foc voios. Cînd Susannah, slujnica, îi informează în legătură cu nașterea iminentă, aceștia trimit pe cineva să cheme o moașă și pe doctorul Slop [...]83. Primele întîmplări, conceperea lui Tristram și călătoria tatălui acestuia la Londra, sînt narate chiar la începutul romanului; nașterea lui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
tot ceea ce e necesar pentru o înțelegere optimă a întîmplărilor și a personajelor și care la nevoie îi va furniza și un comentariu interpretativ sau evaluativ propriu. Emma Woodhouse, frumoasă, inteligentă și bogată, cu o casă confortabilă și o dispoziție voioasă, părea să fie o întrupare a cîtorva dintre cele mai mari binecuvîntări ale vieții și a trăit aproape douăzeci și unu de ani în lume fără prea multe lucruri care să o supere sau să o tulbure 365. O introducere rezumativă de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
este avantaj Și cauză Actul tău de credință este biblioteca Ai uitat că eliberatorul tău este cartea? Cartea este acolo sus; Strălucește și iluminează Distruge eșafodul, războiul și foametea Vorbind despre sclavi, vorbind despre paria"50. În versiunea sa cuceritoare, voios insurecțională cu Jules Vallès, care, anunțîndu-1 pe editorul său de existența unor- "texte la corectură în 15 zile și bun de tipar în 2 luni", exclama:- "Îmi umflu nările, îmi bombez pieptul. Bunul de tipar, asta echivalează cu comanda "foc
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
oricărei realități dincolo de bine și de rău, deci, inductiv, inocența devenirii, recuzarea lumilor din spatele realității și apelul la atașamentul față de pământ, la imanență deci, ca și numeroase alte poziționări filosofice, pot proveni din Spiritul Liber. Nu că autorul lucrării Știința voioasă ar fi avut acces direct la autori și la tezele lor, lucru care pare foarte improbabil, dar el a putut să ia cunoștință de aceste doctrine prin ceea ce spune Luther despre ele, combătându-le în texte dispersate dar numeroase în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Fără a o spune în acești termeni, fără a milita pentru conciliere sinceră și deschisă a celor două lumi, dar realizând totuși o îmbinare de cea mai bună factură între filosofia Grădinii și idealul Evangheliilor. El descrie un creștinism vesel, voios, hedonist, care celebrează viața, prietenia, conversația, dar și mesele bune, fructele pământului. în aceste pagini elegante, subtile, plăcerile trupești și plăcerile spirituale nu apar niciodată separate, ci se condiționează întotdeauna unele pe altele - ca și cum separarea sufletului și a trupului ar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în acea stare care face posibilă voluptatea; moartea acționând din interior în ființa noastră încă din clipa când ne-am născut ne obligă la imaginarea unor forme jubilatorii de rezistență; filosofia tragică, marcată de realitatea entropiei justifică formularea unei științe voioase, expansive: accidentul căderii de pe cal demonstrează precaritatea oricărei existențe și-l convertește pe om la practicarea unei vieți puse sub semnul fericirii; boala - această pietricică imposibil de eliminat prin urinare... - presupune că în afara durerii, și din cauza ei, bolnavul râde, profită
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vieți: trebuie să ni-l imaginăm pe Heracle bigam... MOMENTUL AL ȘASELEA Sub semnul purcelului: epicurismul greco-roman X EPICUR și „plăcerea supremă” -1- Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea lui Nietzsche, care experimentează și teoretizează această evidență în prefața la Știința voioasă, Epicur afirmă că filosofăm cu un trup și că nu devenim înțelepți plecând de la orice stare corporală. O fiziologie a filosofiei în plin secolul al IV-lea înaintea erei noastre, iată o idee de-a dreptul genială - încă una - la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
avea să simtă pe pielea lui acest adevăr dureros. Epicurismul acordă un loc major prieteniei. Ea are o utilitate, în sensul bun al cuvântului, întrucât vizează excelența, pacea cu sine și cu semenii, făurirea unui suflet și a unui trup voios; chiar și în absența practicării acestei virtuți, cunoștințele existente sunt de-ajuns pentru a procura plăcere, pentru că simpla ei potențialitate radiază; practicarea ei permite întruparea bunăvoinței, calitate majoră a filosofului epicurian; existența ei cimentează viața filosofică și comunitară. Epicur îi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
proiecte pentru orașele sovietice, Însă, din păcate, erau doar vorbe În vânt. Îmi pare foarte rău... Am studiat adevărurile sociale fundamentale În așa profunzime Încât am fost primul care a creat, În mod natural, MARELE ORAȘ FĂRĂ CLASE, armonios și voios. Mă doare când mă gândesc că, În URSS, proiectelor mele li se opune rezistență din motive ce mie nu mi se par valabile” (citat În Cohen, Le Corbusier and the Mystique of the USSR, p. 199). Citat În ibid., p.
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
după copacul ăsta. Am uitat că mi se vede burta după pom. — Becky? Luke se Întoarce, dă cu ochii de mine și mă privește mirat. — Tu ești? Simt cum mă fac ca sfecla sub privirile celor trei. — Ăă... bună! zic voioasă. Vreți să vă arăt, să vedeți cam cum ar fi? Că am un model. Tipul de la tipografie Înaintează spre mine. — Mersi! i-o Înșfac din mînă. O să v-anunț. — Becky, ce faci aici? Luke vine spre copac. — Ce să fac
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dizolvă într-un colectivism fără speranță. Individul se repetă, identitatea lui piere înghițită de fiara multiplicării, amorful se insinuează și înflorește pînă la grotesc. Fără crispări de coșmar, așa cum pot fi ele citite în imageria apocaliptică, dar și fără lejeritatea voioasă a eposului folcloric, aceste scenarii curg dinspre Eden spre Istorie și developează traseul entropic de la Creație la creatură. Cu tușa ei fermă, atentă la materialitatea culorii și interesată în special de tonurile crepusculare, dar și cu marea sa putere de
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
de lemn) îi apare ca una de „pandemoniu”, realizată cu „o cruzime a observației și o voluptate a dezvăluirii sordidului” neobișnuite, în Tablete din Țara de Kuty o ironică „mască de sobrietate” susține deriziunea, în timp ce amplificarea fantezistă a absurdului, „încrâncenarea voioasă” a satirei au drept ținte ordinea statală, instituții, personaje publice, toate caricate grotesc. Față de astfel de dominante ale pamfletelor, exegetul crede că o poetică a „copilăririi” auctoriale, aptă să insoliteze un spectacol „cvasipăpușăresc”, al „gesturilor și ritualurilor domestice” (precum în
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
se culce Fie-ți îngerii aproape, Somnul dulce! Peste-a nopții feerie Se ridică mândra lună, Totu-i vis și armonie Noapte bună! La mijloc de codru... La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș, La voiosul luminiș, Luminiș de lângă baltă, Care-n trestia înaltă Legănându-se din unde, În adâncu-i se pătrunde Și de lună și de soare Și de păsări călătoare, Și de lună și de stele Și de zbor de rândurele Și de chipul
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
ca brânzeturile franțuzești, ciocolatele elvețiene, cutiile de bere de oriunde, cariocile pentru copii etc. -, toate acestea structurau un ritual aproape voluptuos care apropia și suda realitatea interpersonalității. Ludicul academic traversa oralitatea. Odată, un coleg m-a anunțat, cu un aer voios, că a cunoscut o casieriță la o alimentară care putea să-i facă rost de carne. Desigur că această veste m-a încântat. Urma să vorbim. După câteva zile îmi spune, puțin iritat, că la magazin venise miliția și casieriței
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
viitor infinit, iar alții i-au proclamat deja sfârșitul -, acest „concept-șperaclu”, maleabil până la irelevanță, văzut a da seama de o vârstă a civilizației care a generat o „literatură a epuizării”, calificat în fel și chip (considerat, spre exemplu, un „nihilism voios”, sau un „romantism postelectronic”, sau o „epocă de aur postistorică” ș.a.m.d.), a devenit un adevărat mit cultural, al cărui proteism nu îi afectează, ci, dimpotrivă, îi sporește importanța. În cultura și în literatura română, referirile la p. au
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
sud de lacul Nairobi, unde se va adresa și adulților, dezvăluind tainele vieții de explorator. După o lungă perioadă de tăcere, autorul va reveni abia în anii ’70 cu o bogată colecție de texte comice, în care păstrează același spirit „voios, semimemorialistic” (Marian Popa), anunțând parodia prin titluri împrumutate de la jocurile de copii: De-a v-ați ascunselea (1974), De-a puia-gaia (1975), De-a baba oarba (1976), De-a bâza (1977), cărți subintitulate Jocurile detectivului Conan, reeditate în 1978 cu
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
articulează senzualul și gracilul, ascunsul și imensul, asperitatea și ființa spirituală, întocmai cum e alcătuirea sa sufletească. Definitorii în versurile din Eclipsa, dar și mai târziu, sunt ingenioasele metafore ale contradicțiilor interne, mizând pe surpriza alcătuirii paradoxale, oximoronice („Vei fi voioasă de tristă”, „fragedă paloare”, „voi fi puterea de a fi bătrână”). Sunt aici piese supuse unor exigențe prozodice speciale, sonete compuse cu un deosebit simț muzical, concentrând expunerea în metafore ale delicateții și candorii, care își găsesc sursa în „lumea
PETRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]