2,768 matches
-
violent, ca și mișcările și, în general, felul ei de a fi. „Mi-a fost greu să învăț să râd, îi spusese într-o zi, însă niciodată nu râd din toată inima.“ - Dar, adăugă Martín privindu-l pe Bruno, cu voluptatea simțită de îndrăgostiți când îi fac să recunoască pe ceilalți calitățile ființei iubite, nu-i așa că bărbații și chiar și femeile întorceau capul s-o vadă? În vreme ce Bruno încuviința, zâmbind în sinea lui de manifestarea aceea candidă de orgoliu, se
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
minor, vede femeia împlinită în plenipotența instinctului erotic veșnic descătușat - chiar dacă Zoe nu înțelege ce taine puteau înrobi în politică acest elan visceral! Mai degrabă - desigur! - geniul pacificator al lui Agamemnon percepe că politichia pentru Zoe era precum o eternă voluptate alături de omul cu care a alcătuit un nucleu vibrant de compatibilitate fiziologică. Scrisorica pierdută de ea, dintr-o neglijență feciorelnică, putea să-i modifice nu identitatea socială, ci pe cea etern nupțială!.. Agamiță a instaurat o nouă viziune revoluționară în
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
ca pe un cititor bulimic (găsim în paginile sale sute de referințe livrești - de la Sadoveanu la Nabokov, de la Virginia Woolf la Ernst Jünger, de la romancierii sud-americani la cei nordamericani, de la Gorki la Victor Erofeev și de la Șolohov la Nadejda Mandestam). Voluptatea de gourmet a notelor de lectură și de atelier le apropie de paginile diaristice ale lui Mihail Sadoveanu, editate în 2005 de Constantin Ciopraga. Căci acest scriitor al Bărăganului brăilean și bon viveur incorigibil e dublat de un cititor generos
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
editură (Cartea Românească) mi se pare, dintre toate, cel mai elocvent. Cartea sa de iarnă abundă în sofisme. Începând chiar cu primul poem, Glasul, plin de precauții învăluitoare, dornice să creeze confuzie și să fascineze prin retorică: „Nu vorbesc în numele voluptății dar lucrurile le ating/ cum coapse de femeie aș atinge.” Avem aici, cu formula aristotelică binecunoscută, o veritabilă „respingere”. Altundeva, și mai clar, același Mureșan atinge apogeul: „La granițele memoriei e atîta de frig încît/ dacă o lebădă ar fi
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
cerut-o diversele tradiții, ci moarte adevărată. O fi mai greu, o fi mai ușor? Fapt este că Gherasim Luca încearcă și un îndrumar: „pe aceste terenuri neexplorate pe care ni le oferă iubita, scaunul, perdelele, oglinzile, îmi desființez cu voluptate ochiul care a mai văzut, gura care a mai sărutat și creerul care a mai gândit ca pe niște chibrituri de care mă servesc doar o singură dată.” Lucrurile sunt tot acolo, aceleași și mereu altele, în ordinea utilității lor
Ceva cum nu s-a mai văzut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3559_a_4884]
-
genialul povestitor”. În schimb, GRIG. I. ALEXANDRESCU, prietenul și primul biograf, în aceeași ediție a Scrierilor, îi conturează profilul, mai întâi de diacon, apoi de învățător și de scriitor, nu fără unele picanterii și elemente pitorești. Remarcă la el o voluptate a sărăciei, făcându-se că-l citează dintr-o „însemnare” rămasă apocrifă: „Patru ani la biserica Patruzeci de Sfinți, trăind într-o casă în care mă răzbea ploaia și mă orbea fumul și femeia! De sărăcie nu m-am temut
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
de foc, cum sunt și trăirile celor doi care culminează, desigur, cu întâlnirea trupească, atunci când s-au iubit „ca nebunii”. Trei zile dedicate poftelor trupești, amorului și meselor nesfârșite. Fiindcă eroii sunt și gurmanzi, iubitori de festinuri, băutori cu mari voluptăți de vin roșu asociat diversităților culinare. Ca și amorul mesele îmbelșugate constituie pentru ei un ritual, un prilej de trăire intensă. Romancierul este de altfel, observăm, un expert în evocarea prânzurilor bogate, a ospețelor rafinate care fac deliciul eroilor săi
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
tot striga vaca, în zăvoi: „Zambilă, unde ești, boală!” Eu, cu ureche fină încă de pe atunci, auzeam „Gândilă!” și îmi spuneam: o fi bou. Astăzi, pe inginer Aurel Vlaicu, un căruțaș striga ceva cum ar fi „Haine vechi!”. Auzeam, cu voluptate: „Prost mai ești!” E sigur cel care a dat numele străzii, m-am gândit. Am reluat Stepancikovo și locuitorii săi. Sunt furios pe Foma Fomici, prea e ticălos. Este un fel ingenuu de a citi. Adevărul e că Foma Fomici
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3734_a_5059]
-
cu desăvârșire de însușirea abstracției trebuie să vadă universul într-un chip feeric. Fotografia de alături nu-mi este încă un portret; dar un ideal. În pielea acestui măgar soarele mi-ar înfierbânta perii țepoși făcându-mă să zbier de voluptate; pulberea m-ar invita să mă tăvălesc în ea, făcându-mi să-mi tremure de plăcere de-a lungul coastelor pielea tare și negricioasă. Iarba vânjoasă înțepându-mi nările m-ar îmbăta cu aroma ei de vegetația arsă iar dinaintea
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
să existe o anume falie? La orice m-aș fi așteptat din partemi, dar nici în rupul capului nu aș fi crezut să-mi detecteze vreodată cineva o „structură nemțească”! Atât de mult m-am obișnuit să-mi ascult cu voluptate poruncile latinității doldora de levantinism - cea care, împreună cu temperamentul sangvino-coleric, mă livrează irepresibil și invariabil meridionalității, capriciilor și ispitelor orientale - încât e nevoie mereu de bunăvoința altora să-mi etaleze umbra disciplinată și matematic productivă dindărătul histrionismului fanfaron. Căci adevărul
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
și scîrnave, cu picioarele sub mine și cu uitătura goală, așteptînd „vizitatorii”. Pe cei mai „omenoși”. Mă vedeam studiat pe toate fețele, compătimit și îmbiat cu porcăriile rămase de la mesele lor, înțepat și scuipat, ațîțat și amenințat cu pumnii. Ce voluptate. Și ce labil am ajuns. Postura de ostatic e ultima la care m-aș fi gîndit. Acum însă îmi place. Mă simt privilegiat. Nu oricine are parte de compania unui psihopat evadat. Urmărit, vînat. Pe lîngă el, vînat eram și
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
Romanul e plin de paradoxale scene erotice, în care sexualitatea cea mai liberă e asociată unor interdicții de ordin interior. Ondina, cea capabilă să-i asigure liniște și confort, substitut excelent de soție, i se revelează naratorului, în momentele de voluptate, drept imagine a morții: „La început, cu Ondina nu știam niciodată până unde pot merge. Exista în stările ei de abandon și satisfacție sexuală și ceva care aproape mă speria. N-am studiat problema sensibilității feminine în dragoste. N-am
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
cățărat pe-un gard înalt de unde cade, spunîndu-le celorlalți că a privit în cer și toți își bat joc de el. Ca în mai toate textele acestui prozator, semnificatul iese din corsetul semnificantului. În Bila albastră istoricul se dăruiește cu voluptate cercetării trecutului, urmărind pas cu pas destinul (coridorul imaginar) - cum inspirat îl numește Wittstock însuși al familiei Hochmeister care a dat animatori culturali, tipografi și comercianți de vază, lăsîndu-ne să descifrăm pe acest coridor ravagiile istoriei „la grandeur et la
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
fel și cu fenomenul teatral. Lucrurile consistente nu mai contează, sînt diluate de percepții fel de fel. Mă gîndesc mereu la Silviu Purcărete. Mi se pare cea mai limpede dintre imaginile ce pot să stea sub afirmațiile mele. Cultura lui, voluptatea pentru cuvînt, inteligența lui, lumea lui care se naște din sume de povești, din iubire față de teatru și față de umanitatea lui nu au avut priză. Spectacolele de la Teatrul Național din Craiova de la începutul anilor nouăzeci erau în prim planul fenomenului
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
de față n-au, Doamne, ferește!, drept scop comentarea mizeriilor cu pricina. Mi se pare însă util, fie și de amorul artei, cum se spunea pe vremuri, să încerc a găsi posibile motivări ale punerii în circulație, cu o anume voluptate, a unor dejecții, menite evident și exclusiv compromiterii în ochii a cât mai multora a persoanelor la care se referă. Motivele sunt, cu siguranță, numeroase și variate, de obicei, de ordin personal, dar mascate, mai mult sau mai puțin abil
Patologie intelectuală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3827_a_5152]
-
a lui Marin Bucur, care a fost citit si cenzurat de oficialii de la Radiodifuziunea Română, în 1971, si care nu a putut fi publicat de către autor în nici o revistă literară. A sosit în sfârșit momentul. Eseistul si rafinatul analist remarcă voluptatea de a nara si puterea de inventivitate lexicală a unui prozator modern care, uzitând cu abilitate parabola, evocă, de fapt, o actualitate terifiantă. ■ * [București], 12 martie 1966 Dragă domnule Bucur, Ți-am primit pachetul cu cărți, ca și scrisoarea atât
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
apendice al celei naționale. Dar, evident, nu pot lipsi dintr-o analiză a mecanismului epic la Petru Dumitriu, ceea ce e totuși altceva. Iar eseurile sale confesiv-religioase aparțin în primul rând biograficului, expresive în planul unui "drum la Canossa" parcurs cu voluptatea penitenței (din nou, nu alăturăm judecăți morale). Dar, de aici înainte, se deschide drum câtorva esențiale întrebări: Ce din creația autorului Cronicii de familie va trece granița anului 1989 și cea a morții sale (survenită în 2002), după momentul reevaluării
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
toate, deconstruirea ticurilor de scriitor în critică. Nu atât sistemul critic sau structura argumentativă îl interesează pe Cistelecan, cât temperatura scriiturii și atitudinea personajului din umbra ei. Astfel, Liviu Antonesei e un cititor prea exaltat, pasibil de „un dezastru de voluptăți” la prima citire a Sexus-ului lui Miller; Romulus Bucur se lasă prea ușor și definitiv pradă primelor impresii, fapt ce dăunează grav originalității: „Ar fi lucru de tot minunat dacă Romulus Bucur ar fi lăsat să scrie primul despre toate
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
tentant pentru exegeți prin complexitățile ființei și biografiei sale care se cuvin raportate, după cum afirmă cel mai recent dintre ei, Aurel Sasu, la „limitele, erorile, adevărurile și prejudecățile unei istorii înșelătoare”. Deoarece voindu-se orgolios retranșat în scrisul personal, încercînd „voluptatea de-a fi singur”, autorul Stelei fără numen-a putut evita tangența la cele două extreme politice cu care a fost contemporan. Ambele soldate cu o inadecvare de fond, pe care el însuși a ajuns a o conștientiza dureros. Inițial
Mihail Sebastian mîntuit? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3646_a_4971]
-
de sever al sensibilității: „Turnul meu e un turn degradat/ de atîtea mistere cîte l-au cercetat./ În fiecare zi cade cîte-o bucată/ din blocurile falnice odată”. Descrierea lui deo sumbrețe realist-romantică indică un soi de impaciență a declinului, o voluptate a „disperării” celui ce voiește a ceda rapid înălțimile spre a se alipi de pămînt: „Acum prin firidele lui/ răbufnesc rafalele vîntului/ și stafiile care noaptea mai mult ne-o-ntunecă,/ pe scări putrezite în sus și în jos alunecă
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
care nu ați făcut nimic altceva? Șt. A.D. : Cred că nu am făcut nimic altceva, asta m-a preocupat. Dar n-au fost cinci ani de chin... Nu, mie întotdeauna traducerea mi-a dat mare satisfacție. Au fost ani de voluptate intelectuală. M.I.: Nu ați avut, traducînd, sentimentul unei preocupări subalterne? Șt. A.D.: Nu, nu, absolut deloc. N-am nici acuma. Când traduc nu am sentimentul unei preocupări subalterne. Eu cred că, în ce mă privește pe mine, traducerile trebuie să
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
noi sub forma a 41 de manuscrise păstrate în felurite biblioteci occidentale, rezistă prin latura de vestigiu latinesc al originalului, altminteri stufoșenia omiletică este exasperantă. În secolul al XII-lea, moravurile făceau ca plăcerea provocată de cazuistica iubirii să concure voluptatea dată de practicarea ei. La medievali, pasiunea de a discuta amorul este scop în sine, un deliciu speculativ de a cărui savoare un ins trăitor cu ochii în monitorul calculatorului nu mai are habar. E o fatalitate a textelor antice
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
că lucrează cu vase comunicante în care fericirea și nefericirea trebuie să coexiste, una la fel de intensă ca cealaltă, fără să dea, însă, în fața bănuielii de absurd, nici o dezmințire și nici o garanție. Încât morala lui Șișkin e, până la urmă, un abandon. Voluptate, durere, dorință de a ține șirul până când realizezi că nu are nici un rost. Jurnalul Bellei Dmitrievna, ordonat frumos pe date, cu zilele corespunzătoare din săptămână, și pe ore, ajunge, spre bătrânețe, un flux întrerupt doar de trecerile de la împlinire la
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
displace o înjurătură spusă pe șleau. Umori simandicoase dornice de preocupări subțiri, aceștia sunt protagoniștii Castelelor din Spania. În intimitate însă, natura pederastă a lui Sirin își dezvăluie fibra vanitoasă de narcisic care așteaptă să fie flatat, admirat și dominat. Voluptatea pe care o resimte în fața bărbatului care îl domină, violența dulce provocată de membrul erectil îi inspiră stări de abandon feminin. Castele în Spania e o carte fără femei, mustind de psihologie feminină, imboldul esențial al lui Sirin fiind cel
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
biografii complete al celui mai bun biograf al lui I. L. Caragiale. Epistolele ce se publică, acum, sunt necunoscute și au ca destinatar pe filosoful, traducătorul și memorialistul Nicolae Bagdasar (1896-1871), personalitate distinctă a culturii naționale. Memorialistul Șerban Cioculescu evocă, cu voluptate, întâlnirile de la celebrele cafenele bucureștene - Capșa, Nestor și Athénée-Palace, unde se adunau scriitori din diverse generații. Profesorul și filosoful Nicolae Bagdasar, după ce s-a stabilit la Iași, este adesea invocat de prietenii și confrații săi bucureșteni pe care, în perioada
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]