1,117 matches
-
a mai spart o glastră. / Și-n lift te miri cum putrezesc cotoare. Copiii bat covoare sub fereastră / acum, la ora sfântă de culcare. Să dormi ai vrea, dar sună telefonul / Privești aiurea, țintă la perdele. / Afară, prin vecini, casetofonul / vomită-ntr una, disperat, manele.“ (Pesimism) Stilul colocvial îl face să-l imite uneori, involuntar, pe Marin Sorescu: „Nu e adevărat că umblam / dezbrăcat. / Purtam pe deasupra / aripi de fluturi, un fel de mantii / pictate de unul / Dali, / care în timpul liber / ardea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
extrase din mai multe poeme: „unde să intri cu partea ca să fii expulzat cu întregul • ca un căluș digital într-o mască de bioxid de carbon • focalizând punctul fecal poți oare spera să țâșnești din altul pe care l-ai vomitat altfel decât din tine • dar unde și-au stocat testiculele silabele noastre jupuite“ „blondele își leagănă anusul ca un drogat coada cu toate posibilitățile onirice diforme • sforile vocilor spânzurate de ferestre ca un platfus cu narcisismul de sinteză • țipăt la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
intitulată Rătăciri ideologice, câteva poeme scrise înainte de 1989, despre care crede că au valoarea unui document. Este vorba de poeme propagandistice, în care se proslăvește în mod primitiv România și se denigrează Occidentul: „Când aterizez pe aeroportul internațional Otopeni / mai vomit o dată cu scârbă în punga de plastic / și le-o trimit înapoi în Occident / colet fulger și recomandat / să se bucure de ea ca și de celelalte jeguri // Apoi îmi dau jos blugii originali / îmbrac ițarii vechi ai lui tata / și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
era paralizat. Voia să ridice mâna să-și șteargă fruntea de transpirație, dar n-avea nici o putere. Nici măcar degetele nu și le mai simțea. Îl durea din nou pieptul, uitase de coaste, dar acum Îl chinuiau și-i venea să vomite. A dat din cap. A fost tot ce a reușit să facă. Z s-a uitat tulburată spre șofer, apoi s-a aplecat spre Adam și i-a vorbit În șoaptă. — Ai necazuri, așa-i? Despre ce-i vorba? Mie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
înflori femeia și-n jur, parfumuri de vin și pucioasă vor pluti!“. Urmează un soi de senzație pe care, matur fiind, n-o pot ghici decît ca moarte sau ca disperare. Tînărul simte greață. De tot. Chiar și de aer. Vomită. Dar găsește iute leacul miraculos: o gură de oțet ce, pînă la proxima experiență, jugulează greața organică și-culmea, scîrba de a mai privi în jur. Maturul V. observ că nici măcar vîrsta nu m-a scăpat. Îmbătrînind ne visăm sfinți
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
luptînd cu furtuna, ai șansa de a trece marea. Și chiar dacă însuși Dumnezeu ți-ar ține barca fixă, ar începe atunci să se clatine apele și orizontul și tot așa, pînă te-ai apuca de marginea bărcii și te-ai vomita.” Undeva în trecut, fără a-mi vedea trupul bolnav peste ani, V. tînăr are o îndoială. Se oprește. Presimte că, studiind moartea, o face să se grăbească înspre el. Dar imediat o voce interioară îl liniștește:“-Nu, nu e realitate
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pieire ca să se bucure ca un regizor diabolic de perfecțiunea tragediei sale sau chiar să-și bată joc de ea. Să ia în bășcălie chipul din oglindă. Să rîdă de inutilitatea propriei sale zbateri care, altminteri, l-ar face să vomite. Perfecțiunea pe care o caută este o șansă dată inutilității de a avea sens. V. tînăr sînt sătul de propria-mi persoană. De ce s-o salvez? Cuvîntul ăsta vine de la masca greacă pe care în teatru și-o schimbau actorii
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nimic de ceea ce vezi”-mi-a explicat prietenul meu. „-Nici nu știi cîtă bucurie tîmpită s-ar citi pe chipul tău dacă Elena ți-ar fi născut așa și aici copilul tău.” A fost singura dată în întreaga săptaămînă cînd am vomitat. Asta am și dorit, ca vărsînd amăreala din mine să mă eliberez de resturile placentare ale dragostei care m-a umilit. „-Ai văzut ce urît e omul”-mi-a spus Doctorul. „-Noroc că nu-i miros și gîndurile altfel îți dai
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
opera ta de ucigaș în serie. Apasă un buton de pe cotiera por tie rei și imediat geamul începe să se ridice. Creierul i-a amin tit, într-o fracțiune de secundă, că mirosul de hoit l ar putea face să vomite. Gata. A trecut. Crima a rămas în spate. Acum șoseaua e din nou curată și nici o denivelare nu-i mai accidentează monotonia. Iar telefonul a tăcut. Trece un minut și ne depășește în fugă, gâfâind cu limba scoasă. Telefonul bâzâie
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
spre pereții casei și pipăie orbecăind în căutarea unui întrerupător, pe care în sfârșit îl găsește și îl apasă. Pe hol se face lumină. Cavanosa ajunge în baie, în patru labe, și capul lui se apleacă în closet și Cavanosa vomită chea guri de sânge și tușește din ce în ce mai tare. Sunt lângă el. M-am așezat pe marginea căzii și îl privesc cu atenție. Moartea e un fenomen natural. Am înche iat citatul. Nici nu mai țin minte cine a spus chestia
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
foarte grețoasă, aproape că-ți întorcea stomacul pe dos. Cu o singură lingură se distribuia untura la toți elevii. Deschideai gura mare, îți băga lingura cu untură, o înghițeai, ținându-te de nas ca să nu-i simți mirosul și să vomiți, apoi venea cel cu găleata de apă și-ți dădea o cană plină, după care cei doi oameni trimiși de la comună mergeau prin sat unde erau familii cu copii mici, deci care nu erau școlari. Untura de pește ne-a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip să destindă puțin atmosfera. Hazul evită necazul... Da? Și mai ce? Obrazul imită prazul; obraznicul vomită praznicul... Ce să spun!? Mare scofală! La autopsie îmi vor găsi "ușoare urme de umor în sânge". Mă lași cu chestii din astea! Nu te eschiva cu impresii psihologice. Ce-i cu carnetul ăsta de culoarea morții? Răspunde-mi la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și s-au învrăjbit, vorbe grele și-au rostit, gânduri au mocnit, moartea și-au dorit, spre ea au gonit, de ea au fugit, iar s-au întâlnit. De bolți s-au aninat, cu colți ce-au veninat, hulpăvind credința, vomitând dorința, 'nlocuind căința cu nesăbuința. S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat, s-au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și-altul de Viață, sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
s-o văd în noua ei casă. În gură aveam un gust amar ce-mi provoca o senzație de greață. Când am văzut ce mică se făcuse mătușa în camerele date cu var alb, am intrat în baie și am vomitat toată copilăria mea, apoi am tras apa și m-am întors în camera de zi ca s-o iubesc numai pe mătușa Ada. De ceva vreme mătușa nu mai purta pantofi cu toc pentru că picioarele ei nu mai atingeau pământul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
închis din cauza mâncării care se prăjea pe aragaz. Asta îl făcu să simtă că parcă i se întorcea cu paleta creierul în tigaie și era apoi lăsat să se îmbibe de ulei. I se făcu greață și îi veni să vomite. Ar fi vrut să iasă din încăpere, să scape de compătimirile celorlalți, dar rămase. Acum însă, nu mai conta nimic; ar fi fost în stare să vomite până și în tigaia în care sfârâia carnea pentru prânz. — Nu-mi spui
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să se îmbibe de ulei. I se făcu greață și îi veni să vomite. Ar fi vrut să iasă din încăpere, să scape de compătimirile celorlalți, dar rămase. Acum însă, nu mai conta nimic; ar fi fost în stare să vomite până și în tigaia în care sfârâia carnea pentru prânz. — Nu-mi spui nimic? — Ce-ai vrea să-ți spun? — Unde ai fost aseară, de ce ai venit atât de târziu, lucruri de genul ăsta. — Nu cred că te-ar interesa
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
transforma într-o altă ființă, ce semăna tot mai mult cu ea, până când nu am mai rezistat și le-am întors spatele. Totul devenise prea dulceag, încât mi se aplecase. M-am dus direct la baie și am început să vomit, scoțând din mine ultimele firimituri de iubire. Îi uram și îi condamnam pe amândoi în egală măsură pentru că au fost capabili de așa ceva; aș fi vrut să-i văd închiși pe tot restul vieții, supuși la torturi, înfometați și biciuiți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
contururi. În interiorul oului era cald și bine. Numai mirosul se dovedi a fi nu tocmai plăcut. Mirosea a cameră stătută și a pește prăjit. Respirând cu greutate, Mașa simțea că i se face din ce În ce mai greață, Încercând din răsputeri să nu vomite. În sfârșit, mirosul de pește se atenuă, fiind Înlocuit de un alt miros la fel de insuportabil. Mirosea acum a baltă și a chibrituri arse. Între timp, aerul devenise atât de vâscos, Încât Îl puteai tăia cu cuțitul. Ieslele, lopata, furca, ciubărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
simți cum o răcoare binefăcătoare Îi gâdilă laringele, pătrunzând În esofag, apoi În stomac. dar senzația plăcută dură doar o clipă. După care stomacul lui se cabră ca un cal zvârlind tot conținutul afară. Cu ochii bulbucați În cap, Subotin vomită toți peștișorii pe care-i Îngurgitase la petrecerea de-aseară, din care rămăseseră acum doar capul și scheletele. Iar la sfârșit vomă și fierea. Se vede că spirtul Royal pe care-l băuse era de contrabandă, având multe impurități În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
i-a pus să mănânce, că ei serviseră masa deja. Cecilia a mâncat puțin, dar nu s-a simțit bine. Mai stând de vorbă cu Silvia și cu Elena s-a dus repede la baie că i-a venit să vomite. —Ai mai avut starea asta? a întrebat-o Silvia după ce s-a întors. — Mi s-a mai întâmplat la apartament. —De mult? — De vreo câteva zile. —Cecilia, mamă, cred că ești gravidă. —Oare? — Eu când am fost gravidă cu tine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-o Silvia după ce s-a întors. — Mi s-a mai întâmplat la apartament. —De mult? — De vreo câteva zile. —Cecilia, mamă, cred că ești gravidă. —Oare? — Eu când am fost gravidă cu tine tot așa am pățit în primele luni. Vomitam, mi-era greață. După aceea mi-a trecut și până am născut n-am mai avut probleme. Dacă ești gravidă, să știi că naști fată, că la fete, stările acestea de rău sunt mai accentuate. De fapt nici ciclul nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
toate lucrurile din jur. Medicului i se făcu greață, stomacul se strânse ca un pumn și dinăuntrul lui țâșni un lichid galben-verzui, amar ca fierea, Împroșcând pereții. În Încăpere se răspândi un miros neplăcut, care-l făcu pe medic să vomite din nou. La fiecare spasm al stomacului, stomatologul Își revenea În simțiri. Răul dinăuntrul său se revărsă În afară. Da, acum, Noimann se simțea mai bine. Patul Își Încetini rotația, iar tavanul reveni și el la locul lui. Noimann Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca să mă dezgust și mai mult, citeam și ziarele; ocupația aceasta sporadică nu-mi răpea cine știe cât din ceasurile destinate lecturii tomurilor vremii, adevărate urinoare solid construite și prevăzute cu instalații subtile, ultraperfecționate, din robinetele cărora curgea teoria, șușotea poezia, să vomiți, nu alta, înțepenite, gata să te înhațe în fălcile lor de lemn; pe acestea le citeam cu dârzenie, din scoarță în scoarță, nu scăpăm o literă : „Dacă am început, trebuie să merg până la capăt“, îmi spuneam, era una din probele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
moale atârnându-i peste gură, această scârbă de om mort, mărunt și slăbănog, cu părul totdeauna gominat, cu haine de o exemplară eleganță, acest produs desăvârșit al zonei de promiscuitate pe care Natura o clocește ca să se compenseze și o vomită, ca pe o taină, pe sub cealaltă față a ei, apăruse în viața mea, cam pe la optsprezece ani, poate din aceeași nevoie de compensare sau poate numai pentru că, printr-o ciudată coincidență, purtam amândoi același nume de familie. Pe atunci aveam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în pădure, că nu auziseră niciodată miile de crengi vuind laolaltă și de aceea... Țineam geamul cu palmele deschise, era o sticlă frumoasă, ușor curbată în afară, cu irizații sidefii. Lemnăria părea solidă, putea să reziste. Fetița gemea, voia să vomite, Maria îi sprijinea capul, nu știa ce să facă. Asta a durat un timp, n-aș putea spune cât, fetița s-a mai liniștit, „Mă duc s-o culc“, a spus Maria, a ajutat-o să se ridice și au
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]