3,145 matches
-
identifică cu invidia și gelozia. George ROCA: Îl admirați pe Elvis Presley. Cum ați devenit impersonatorul acestuia. Mi se pare destul de greu, mai ales ca sunt o mulțime de imitatori ieftini, care cad în latura ridicolului, crezând că dacă își vopsesc părul în negru și își lasă perciunii „până la brâu”... vor cânta ca „The King of Rock and Roll”! Ce va determinat să deveniți un impersonator al acestuia? Pr. Antoniu PETRESCU: O întâmplare deosebită din acea perioadă de căutări și zbucium
INTERVIU CU PĂRINTELE ANTONIU PETRESCU ALIAS DON ELVIS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349606_a_350935]
-
privi spre tânără. - Haideți, stau la patru. Urcăm scările pe jos. Liftul este defect. Casa scării degaja un miros închis, neplăcut, de varză murată. Urcară scările pe întuneric. - Aceasta este locuința mea, spuse Andrada, deschizând o ușă inestetică, din PFL, vopsită în alb. Și se repezi cu brațele în jurul gâtului bărbatului, sărutându-l pătimaș. ................................................................................................................................... Iulian ajunse târziu acasă. Andrei îl aștepta nervos. - Ce-i cu tine, ce s-a întâmplat? îl întrebă bărbatul. Mai bine veneam cu tine. - Nu-i nimic
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
fie nevoie să mă fardez, doar pleoapele mi le colorasem discret cu un creion verde și genele date cu rimel. Mă rujasem cu două nuanțe de ruj, să iasă o culoare în ton cald, ca toamna de afară. Părul era vopsit proaspăt, în culoarea alunei, pieptănătura mea, ca de obicei, franțuzească, cu părul întors cu feonul. Mă aflam pe o scenă, la o masă, pe scaun, într-o sală plină numai cu bărbați, unul și unul, aleși pe sprânceană, cu vârste
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349104_a_350433]
-
Se ridică mândră luna,/ Totu-i vis și armonie”. Mi-ar place să revăd „ascunzătoarea” lui Mihai Viteazul, în care odată pășeam cuprinsă de fiori, să revăd cele două chioșcuri, al lui Eminescu și al lui Slavici, să le închipui vopsite în alb strălucitor și încărcate de ghirlande de flori, să văd statuia lui Eminescu, operă sculptorului Mihai Onofrei, executată după fotografia lui Eminescu făcută de pictorul polonez Franz Duschek, să revăd corpurile noilor clădiri M-aș duce și în cealaltă
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
platformele cu materie primă în incinta fabricii, iar vagoanele de clasă, pentru pasageri, urma să le care cu sine până sus la depou. Lumea le spunea acestor vagoane, simplu, clase. Erau imitații în miniatură ale vagoanelor de pe căile ferate normale. Vopsite în verde, dar foarte murdare. De funingine, pentru că locomotiva mergea cu cărbuni. Ea era neagră tăciune, doar anumite piese îi străluceau ca aurul. Dar nu erau din aur, cum ne păcălise bunicul lui Klesch, când eram mai mici, ci din
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
Valcalin al lui Cacăfoc, se prefăcuse Culiță că nu ar fi auzit întrebarea lui Klesch. Știa să le găsească. A vândut multe pe bani frumoși. Și femeilor le vindea trotil. - Femeilor! am exclamat cu uimire. - Da, femeilor. Îl foloseau la vopsit pânza. Dă o culoare galbenă, frumoasă ... Om rău, Valcalin ăsta ... N-are mamă, n-are tată. Tot satul îi știe de frică. Umblă cu pistol și împușcă în stânga și în dreapta. Se plâng oamenii că le dispar animale ... Da nimeni nu
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
ulcică, oală în toată firea sau urcior după caz. Vasele erau puse la soare să se usuce după care erau pictate. Lua nașa bătrână un fel de pară țuguiată pe care strângând-o în podul palmei cât trebuie, trăgea cu vopsea dungile mai groase, mai subțiri făcea inele, păsări, cercuri, alte desene și urma o nouă repriză de expunere la soare. Apoi, ultima, era coacerea la cuptorul mare unde stăteau câteva zile cu foc potrivit, după care erau scoase, ciocănite și
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Cum a parcat Fordul în fața vilei, ușa de la intrare s-a deschis larg și în cadrul ei și-a făcut apariția o femeie la vreo cincizeci de ani, înaltă, subțire la trup în pofida vârstei, cu o coafură elegantă și un păr vopsit în culoarea razelor de soare, cu ochii albaștri intens, cu gene mari, arcuite și îngrijit rimelate. Purta o rochie vaporoasă lungă până în pământ, ce se asorta la culoarea părului și de sub care se zăreau vârfurile unor pantofi fini, argintii. Alături de
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
era practic neschimbat. Copaci bătrâni, multă verdeață, bănci pe aleile care se uneau radial în centru. Teatrul exista încă, dar părea nefolosit de ani de zile. Chioșcul pentru fanfară era și el, refăcut. În jurul parcului felinarele erau cele dinainte de război, vopsite de curând, cu becuri așezate ca o inflorescență. Se vedea că edilii orașului au încercat să mențină cât mai mult din farmecul vechiului oraș. Lipsea în schimb Tudorică dorobanțul. În locul lui era un grup statuar modern, impozant, tot despre Războiul
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
pregăti pentru așa o excursie. Indiferent ce-ți imaginezi, la fața locului găsești altceva decât te aștepți! În drum de la aeroportul Narita spre capitala niponă, erau case mărunte ce mi-au amintit de cele de pe lângă gara din Sibiu. Cu țiglă, vopsite în portocaliu, și obloane de lemn. Mi s-au părut că seamănă. Îl aud însă pe Marin spunând: Uite la stânga ta, plantațiile de orez... Tokyo Proverb japonez: „Omoitatta ga kichijitsu” ( Nu întârzia să faci ce ai hotărât - Ziua cea mai
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
din eșalonul unu, s-au declarat dizidenți și revoluționari, având grijă șă-și tragă certificatele de rigoare, care le-au asigurat importante privilegii ce le dădeau posibilitatea să hăulească și să zburde pe larga câpie a politicii democratice. Rapid și-au vopsit existența în culorile diferitelor partide, apărute ca ciupercile după ploaie și au escaladat diferite funcții în fragilele structuri ale noului „Stat capitalist”. Evident că s-au înghesuit pe locurile eligibile de pe listele electorale, obținând la alegeri locuri parlamentare, ideale pentru
HOMO POLITICUS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349830_a_351159]
-
se știe! De ce are bogatul mai mult, ar vrea și mai mult, niciodată nu-i ajunge cât are! Din acea zi cele două inimi tinere se aprinseseră de mare dor. Nerun simțea întregul cer de deasupra capului că s-a vopsit dintr-odată în albastru! Iar Mona, în conacul unchiului său, ofta întruna, nu-i mai tihnea nimic, de dorul tânărului care-i cucerise inima, care era nespus de frumos și care acolo, în mijlocul satului, o uimise cu pânzele sale pictate
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
dinspre răsărit al bordeiului, iar la mijlocul ei așeza pe lățime ca un zid chirpicii de tizic, să nu se rupă ușa sub greutatea mea și al bunicii. Peste ea era așezată salteaua și un preș țesut de mama din lână vopsită în culori diferite, în loc de cearceaf. Pe atunci nu se foloseau covoare ca acum. Cele mai înstărite familii din comună aveau întinse pe jos covoare de iută sau țesute la război, direct peste dușumea sau peste pământul galben amestecat cu balegă
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
populară de astăzi, apoi îi aducea la bordei să-i spele în putina cu apă. Mama îi mai trimetea uneori lână să o toarcă cât stătea cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe pereți. Acest ciclu cu paza lotului cu viță de vie se repeta anual. Acum eram clasa a V a. Luasem examenul de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
lămurirea sintagmei „sfințește locul” Să nu vă închipuiți că un om, chiar bun de-ar fi, stă cu mănunchiul de busuioc în mână înmuiat în apă „descântată” și stropește în jur în lugubre note muzicale. Sau cu o lungă prăjină vopsește pereții din jur cu ulei „descântat și el”. A sfinți un loc nu este o proastă piesă de teatru cu odăjdii, cruci și alte sfințenii simandicoase. Sfințirea unui loc este învăluirea sa în câmpuri pozitive. În zona sfințită de om
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 7 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347988_a_349317]
-
Și nu era circulată fiindcă îi închiseseră unul din capete, îi montaseră acolo un grilaj metalic prevăzut cu o deschizătură prin care se putea strecura la nevoie un om, cel mult un om cu o bicicletă. Iar pe grilajul acela, vopsit în alb, lăsaseră să se cațere o tufă de caprifoi. Fără tufa de caprifoi, grilajul, oricât îl înzorzonaseră cu bețe de fier-beton, sudate ba cruciș, ba curmeziș, oricâte arcuri și arculețe îi montaseră deasupra, n-ar fi avut niciun haz
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
mămăliguță - preferata mea. Așa am îmbinat utilul cu plăcutul. Am ratat o zi de pescuit pe mare, producătoare de un mic profit din vânzare, cu una de plăcere și o masă pescărească delicioasă. [i]Pătrățică = mămăligă aromatizată cu vanilie și vopsită cu șofran, tăiată de mărimea unui zar, ce se pune în cârlig ca momeală. (n.aut.) [ii]Arap = este o vorbă deochiată folosită între pescari, atribuită celui care nu prinde nimic. „Vine arapul și îi face ceva!” (n.aut.) [iii
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
și mămăliguță - preferata mea. Așa am îmbinat utilul cu plăcutul. Am ratat o zi de pescuit pe mare, producătoare de un mic profit din vânzare, cu una de plăcere și o masă pescărească [i]Pătrățică = mămăligă aromatizată cu vanilie și vopsită cu șofran, tăiată de mărimea unui zar, ce se pune în cârlig ca momeală. (n.aut.) [ii]Arap = este o vorbă deochiată folosită între pescari, atribuită celui care nu prinde nimic. „Vine arapul și îi face ceva!” (n.aut.) [iii
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
poate fără, pentru protecție. Și după ce am aruncat o groază de bani pe ele, am stat și eu și m-am gândit că vreo șaptezeci de ani dacă nu și mai bine, tabla stătuse supusă la intemperii și nu fusese vopsită niciodată. Eu de ce să o mai vopsesc tocmai acum? Păcat de banii aruncați pe materialele cu care nu mai am ce face. Și așteptam cu nerăbdare prima ploaie de toamnă, să văd dacă s-a făcut lucru de calitate. Am
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
aruncat o groază de bani pe ele, am stat și eu și m-am gândit că vreo șaptezeci de ani dacă nu și mai bine, tabla stătuse supusă la intemperii și nu fusese vopsită niciodată. Eu de ce să o mai vopsesc tocmai acum? Păcat de banii aruncați pe materialele cu care nu mai am ce face. Și așteptam cu nerăbdare prima ploaie de toamnă, să văd dacă s-a făcut lucru de calitate. Am primit cu poșta un pachet de reviste
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
am mai ieșit din casă Și în alții nu mă-ncred. Alții spun că ești voioasă, Toată ziua râzi și sper Că nu poți fi cuvioasă Cât ai sare și piper. Mai zic unii, pe la colțuri, Că ești blondă, te vopsești, Că vânezi moșnegi cu conturi, Dar nu cred, îi amăgești. Altele îți poartă pică; Ce te-ar picura cu ceară! Dar le e de mine frică, Ce le-aș face, într-o seară...! Aș vrea, cu tine, ca să ies Într-
UNII SPUN CĂ EŞTI FRUMOASĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362072_a_363401]
-
nu intră în grajd să își aleagă calul cu care să plece la drum, asta pentru că vremurile sunt altele, povestitorul e altul. El urcă, însă, în podul casei și își pregătește cu aceeași grijă valizoiul de lemn pe care îl vopsește în baiț maro și îi repară încuietoarea, locul calului înaripat este luat de trenul care îl va duce spre orașul universitar, unde îi va ieși în cale și Spânul roșu - oare nu roșii sunt toți cei care se agață de
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL III, AUTOR, GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365930_a_367259]
-
este un simbol al primăverii, al revenirii la viață. El ne aduce optimism și credință. Forma acestuia s-a schimbat în timp. La început mărțișorul era simbolizat printr-o monedă. Mai târziu apărea sub forma unor mici pietre de râu, vopsite în alb și roșu și înșirate pe o ață. La acestea se atașa o sfoară făcută din două fire răsucite, una roșie și alta albă (sau alb și negru), ce semnifica lupta vieții asupra morții, a sănătății împotriva bolii și
POVESTEA MĂRŢIŞORULUI ŞI A ZILEI DE 8 MARTIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365234_a_366563]
-
răsărit al bordeiului, iar sub ea pe la mijloc pe lățime un zid din chirpici de tizic, să nu se rupă ușa sub greutatea mea și a bunicii. Peste ușă era așezată salteaua și un preș țesut de mama din lână vopsită în culori diferite, în loc de cearceaf. Pe atunci nu se foloseau covoare ca acum. Cele mai înstărite familii din comună aveau întinse pe jos covoare de iută sau țesute la război, direct peste dușumea sau peste pământul galben amestecat cu balegă
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
populară de astăzi, apoi îi aducea la bordei să-i spele în putina cu apă. Mama îi mai trimetea uneori lână să o toarcă cât stătea cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe pereți. Acest ciclu cu paza lotului cu viță de vie se repeta anual. Acum eram clasa a V a. Luasem examenul de
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]