1,375 matches
-
fost cumpărată în 1939. E, după mine, cea mai minunată din cele patru, care sunt, fiecare în felul ei, minunate. Are în curte arbori uriași, o specie de conifer cu lemnul roșu, lângă care tronează o "locomobilă" superbă, cu roțile vopsite tot în roșu. Casa propriu-zisă, compusa din mai multe corpuri, este clădită chiar pe malul oceanului, cu ferestre uriașe și cu comori nemaipomenite, dintre care trei "mascarone" statui de lemn ce ornau prova corabiilor cu pânze "La Guillermina", "La Medusa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Încălzeau la soare pe ferigile de pe marginea drumului. Țopăind pe deasupra ierbii, un minuscul Ringlet, denumit Hero, nimerea În plasa mea. Mai zburau pe acolo câțiva fluturi - iubitori de soare, viu colorați, ce navigau din floare În floare ca niște muște vopsite sau ca niște masculi suferinzi de insomnie În căutarea unor femele ascunse, ca de pildă Oak Eggar-ul ruginiu care se poticnea printre tufe. Am observat (acesta este unul din misterele majore ale copilăriei mele) o aripă moale, verde-pal, prinsă Într-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ai acestui secol, o agenție de voiaj de pe bulevardul Nevski, expunea macheta de un metru lungime a unui vagon de dormit internațional din lemn de stejar. Cu veridicitatea lui discretă punea cu totul În umbră trenulețele mele mecanice din tablă vopsită. Din păcate nu era de vânzare. Puteam distinge tapițeria albastră din interior, pielea matlasată care capitona pereții compartimentelor, lemnul lor lustruit, oglinzile incastrate, veiozele pentru citit În formă de lalea și alte detalii Înnebunitoare. Ferestre spațioase alternau cu altele mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ceață de un alb-lăptos, te anunțau că trenul gonea pe teritoriul Belgiei. Ajungea la Paris la patru după-amiaza și chiar dacă oprirea nu dura decât o noapte, aveam Întotdeauna timp să cumpăr ceva - de pildă o mică insignă cu Tour Eiffel, vopsită destul de grosolan cu argintiu - Înainte de a ne urca În ziua următoare, la amiază, În sud-expresul care, În drum spre Madrid, ne lăsa În jurul orei zece seara la gara La Négresse din Biarritz, la câțiva kilometri de granița spaniolă. 2 Biarritz-ul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de agil, Daniel Home, ar fi fost surprins În timp ce mângâia cu piciorul gol (imitând o mână de stafie) chipul blând și Încrezător al Împărătesei Eugénie. Pe promenada de lângă Cazino, o florăreasă bătrâioară, cu sprâncene desenate cu cărbune și un zâmbet vopsit, a strecurat cu agerime receptaculul dolofan al unei garoafe roșii În butoniera unui bărbat acostat de ea În timp ce acesta se plimba agale și a cărui falncă și-a accentuat cuta regală când și-a coborât privirea Într-o parte, spre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nici amuzantele zvârcoliri ale unei broscuțe Închise Într-un pumn, care-și croia drum Înăuntrul lui ca un om, nici mângâierea plăcută, răcoroasă, cu unduiri ritmice a unei omide ce ți se urcă pe pielea goală. Colecționa soldăței din plumb vopsit - mie nu-mi spuneau nimic, dar el le deosebea uniformele, așa cum eu deosebeam diverși fluturi. Nu juca nici un joc cu mingea, nu era În stare să arunce o piatră ca lumea, nu știa să Înoate, dar nu mi-a spus
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vechi de școală, maronii, stând laolaltă printre acumulări ulterioare de obiecte moarte, și unde, În diminețile de duminică din timpul verii, soția ta se oprește pe trotuar ca să suporte un minut, două, conversația acelei femei din familia McGee, oribilă, limbută, vopsită, În drum spre biserică În 1915, frumoasa și zburdalnica Margaret Ann de odinioară, cu gura mirosind plăcut a mentă și cu degete Îndemânatice. Ruptura din destinul meu Îmi produce retrospectiv o puternică sincopă pe care n-aș fi vrut s-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
supus ca mediul să-l modeleze pe el). Aceasta este explicația bucuriei cu care copilul sapă, face drumuri și tunele pentru jucăriile lui preferate. Fiul nostru avea un model micuț al celebrului „Bluebird“ al lui Sir Malcolm Campbell, din oțel vopsit și cu cauciucuri detașabile și se juca la nesfârșit cu el pe pământ, În timp ce soarele alcătuia un fel de nimb din părul lui blond destul de lung și dădea o nuanță caramel spatelui gol pe care erau Încrucișate bretelele pantalonilor scurți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prezentată celei care avea să-mi fie șefă, adică viitoarei primărițe, al cărei fizic și chip se potriveau de minune funcției pe care urma să o îndeplinească. Vocea era groasă, iar timbrul grav, ochii mici și curioși mă cântăreau. Părul vopsit castaniu-roșcat era făcut permanent, tuns scurt, băiețește. Avea gesturi hotărâte, masculine, dar era simpatică și îmi inspira încredere. Recunosc că mă simțeam în siguranță în prezența ei. Mi-a șoptit, cântărindu-mă din cap până în picioare: Ești profesoară, tovarășa? Nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că am fost avansată, au oprit mașina elegantă, albă, cu număr străin, în fața primăriei. Sofia era o femeie bine făcută, înaltă și cu forme proeminente. Era îmbrăcată cu un costum din piele neagră, cu fustă scurtă, cu părul cârlionțat și vopsit roșcat. Cu aspectul de țărancă ajunsă și șlefuită de Occident putea trece drept o femeie frumoasă, dacă punem la socoteală cerceii mari cu piatră, lanțurile groase și medalioanele de la gât, precum și inelele de pe degete și brățările. Viața în lumea civilizată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
au oaspete. Acești țărani au harul dăruirii. L-a scos din cui și m-a rugat să-l primesc. Ținea la această capodoperă primitivă, era făcută de soția dumnealui, într-o tehnică populară, din mici fragmente de coajă de ou vopsit, de Paști. Un mic și fermecător mozaic primitiv. Are sfințenie, duh, poveste. Este imaginea de unde a plecat un mort și unde este așteptată întoarcerea lui. Un obicei, ritual, de Pastele Blajinilor. În așteptarea sufletului i se pune alături o floare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
om, și sufletul, și îmbrăcămintea"..., cam așa spune Cehov în "Unchiul Vanea". Știu această părere a divinului scriitor de mulți ani, de când era afișată ca lozincă politică, în gara Dorohoi, în epoca stalinistă. Era scrisă foarte mare, cu litere albe, vopsite citeț pe o pânză de sac, vopsită și ea cu ulei roșu. Era o poruncă și totodată un sfat atractiv. În gara Dorohoi treceau pe atunci doar două trenuri care se întâlneau, concomitent, la miezul nopții, așa că toți călătorii aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spune Cehov în "Unchiul Vanea". Știu această părere a divinului scriitor de mulți ani, de când era afișată ca lozincă politică, în gara Dorohoi, în epoca stalinistă. Era scrisă foarte mare, cu litere albe, vopsite citeț pe o pânză de sac, vopsită și ea cu ulei roșu. Era o poruncă și totodată un sfat atractiv. În gara Dorohoi treceau pe atunci doar două trenuri care se întâlneau, concomitent, la miezul nopții, așa că toți călătorii aveau foarte mult timp la dispoziție să mediteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
crăpat de baltag Nechifor Lipan. În spatele unui gard sprijinit cu brâu de liliac înflorit se ițește acoperișul școlii. De sub bolta liliacului apare una din cele mai modeste construcții ale satului: joasă, albă și curată, cu acoperiș de șiță și cerdac vopsit, iar în ferestre cu „perdeluțe ieftine” cum își amintește poetul. Cu zumzet, dinspre stupină, pe deasupra răzoarelor se încrucișează flori de lumină. La stânga coboară într-o râpă livada bătrână. E dimineață. Din curți se aude behăit de oaie în timp ce, spre soarele
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Sfîntului imperiu romano-germanic față de regele Italiei, simplu delegat al puterii imperiale în peninsulă. La recepția feerică dată de Sindicul Don Prospero Colonna, prinț de Sonnino, în palatele Capitoliului (reunite, pentru circumstanță, prin culoare de lemn și gips acoperit cu pînză vopsită) iluminate de torțe de rășină și becuri electrice, într-o apoteoză de proiectoare și focuri de Bengal, Wilhelm al II-lea, dominînd silueta firavă a lui Victor Emmanuel, nu contenea, ca pentru a sublinia glumele sale cazone, să-i aplice
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
maiestuoasă a dispărut. Deși săraci, cârciumele și cafenelele nu duc lipsă de clienți. Sunt pline cu oameni valizi și tineret care numai cer și așteaptă prefăcuți în victime. Ei vor să primească fără contramuncă. Vezi femei și fete, mai ales, vopsite, mască schimonosită până la degradarea chipului uman al lui Hristos și a Maicii Sale. Ele nu mai impun bunăcuviință și nu mai împart grații. La fel, pungași specializați, paraziți sociali, buzunăresc și trândăvesc. S-a ridicat o lume interlopă trândavă care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de teroare și de nesiguranță... Vă mai amintiți cum ați fost dus la Salcia? Ne-a Îmbarcat Într-o noapte Într-un tren. Mulți spuneau: „Domnule, ne duce În Siberia!”. Alții spuneau că ne duce În Bărăgan... Erau geamurile toate vopsite, n-auzeai nimic În gările ălea prin care treceai. Uneori mergea trenu’, nici nu oprea. Era o nebunie... Și ne-a dus În Închisoarea din Galați. Închisoarea acolo... era o biserică plină de rahat, cu sfinții cu ochii scoși, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
simțit că vinul băut se preface în fiere. *I-am întîlnit, la distanță de nici o sută de metri, pe Calimandric și pe Miluță Bortă. Ceea ce m-a frapat la ei e nesinceritatea cu care își poartă vîrsta. Primul avea părul vopsit castaniu-roșcat, iar al doilea, care e profesor, își acoperise creștetul gol cu o meșă ridicată de la o tîmplă spre cealaltă. Chelie „deasă” (vorba glumețului) am și eu, dar nu mi-o ascund sub vopseli sau tunsori sofisticate. O port cinstit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în plin centru și nu de echipa lui de filaj în civil, ci de către alții îmbrăcați în uniforme de milițieni. Traversând bulevardul, de la Hotel Intercontinental pe partea dreaptă a străzii 13 Decembrie altădată strada Regală , o clădire sumbră cu geamurile vopsite și cu porți înalte metalice ce adăpostește tehnicienii Securității care, la ordinul colonelului V.A., instalează T.O. (tehnică operativă), adică microfoane sub parchet ori în pereții locuinței, transformând telefonul în radio-emițător pentru ascultarea tuturor convorbirilor din casă sau numai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de veți fi aduși la scările care dau în str. Beldiman și urcați la ultimul etaj în clădirea fostei Prefecturi a Poliției, îl veți întâlni în mod sigur acolo pe Bucurescu Gianu, șeful Securității Capitalei, destul de Bronet. Are însă părul vopsit, pentru ca vreodată să fie mai greu de recunoscut și să rămână nepedepsit. El coordonează asuprirea, maltratările și persecuțiile împotriva preotului Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Mihai Botez, Dorin Tudoran, dr. Cană, Gheorghe Brașoveanu, Iuga Dumitru și Radu Filipescu. Securitatea stipendiază pe Michael Titus
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și o alta, a Primăriei, (securității), din autoturnuri stergând fațadele din diferite părți ale Iașului cântând Savetuță ieși la poartă, pocnind de invidie pentru curajul căuzașilor. În spatele lor galeria de copii într-un joc mărunt din ghetuțe repetînd sloganuri proaspăt vopsite: vrem libertate, li-ber-ta-te, li-ber-ta-te, nașpa !! Unde oare era securitatea fluidă ca un alizeu, multiplicată în zeci de mii de informatori înarmați până în dinți cu aparatură sofisticată? Și o mostră de umor picaresc: Echipa Stoica a fost una din ramificațiile pe
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
rezolvă problema În manieră caracteristică. Au fost aduși 220 de ingineri care au analizat În detaliu linia de asamblare. Câteva dintre defecte se datorau muncitorilor Începători În industria auto, care purtau inele și blugi cu buton ce zgâriau automobilele proaspăt vopsite. După aceea a „scuturat” echipa managerială, aducându-l de la Toyota pe Douglas Betts, pe care l-a numit În funcția de vicepreședinte pentru calitate la departamentul de asamblare. Stilul său: planificare detaliată, execuție rapidă și comentare atentă asupra a ceea ce
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
pisam și puneam în "cafeaua de seară" câte o cană de aluminium. Rația de zahăr pe cap de deținut era de un gram pe zi, dar gramul acela era furat de caralii, așa că numita cafea de seară era niște apă vopsită. Puneam ceea ce sfărâmam în cafeaua asta. Conducerea lagărului s-a gândit așa, că dacă ne dau mâncare seara nu poți să dormi! (râdem) C. I.: Aveau grijă de somnul dumneavoastră...! S. Ț.: Aveai insomnii dacă mâncai seara... Și atunci și-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
bolta de verdeață cu leagăne pentru stat la răcoare și un teren pentru jocul cu maiul practicat ca divertisment. Este un loc de pace și securitate, de bogăție și armonie ("pe pervazul ferestrelor, la toate caturile, în ghivece de lut vopsit" se găsesc flori). Trăiau în pace de atâta vreme încât grătarul cu țepi al porții nu mai era coborât; șanțurile erau pline de ierburi. Și se pare că nu mai sunt obstacole ostile, elemente neospitaliere în acest loc în care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este populat cu un bestiar fantastic, dragoni la exterior care scuipă apa streșinilor 385 și boturi de fiare sălbatice în interior. O astfel de dualitate contradictorie este plasată emblematic pe pervazul ferestrelor: "la toate caturile, înfloreau în ghivece de lut vopsit tufe de busuioc sau de heliotrop"386* unul simbolizând Anticristul, celălalt religiozitatea. Întreaga forță a scenei finale stă în răsturnarea, întoarcerea într-un contrar nemaiauzit și indicibil, în explozia unui sentiment de atotputernicie în înălțarea voluptoasă și celestă pe care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]