KorAP: Find »[drukola/base=votcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...44 >

1,091 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662

În locul lui au fost amenajate cabine, pisoarul și camera de dușuri. Intrarea În WC-ul public se face prin butic - Non Stop -, unde găsești pe stânga benzi de magnetofon, casete video, discuri, iar pe dreapta trei sau patru sortimente de votcă: votcă Petrov, votkă Petrikov; votcă Petroff și Stalinskaia. Trecând prin magazin și coborând spre cabine, te poți aproviziona din mers și cu gumă de mestecat Turbo, țigări Kent, Assos, ciocolată și alte produse care să te facă să simți timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
lui au fost amenajate cabine, pisoarul și camera de dușuri. Intrarea În WC-ul public se face prin butic - Non Stop -, unde găsești pe stânga benzi de magnetofon, casete video, discuri, iar pe dreapta trei sau patru sortimente de votcă: votcă Petrov, votkă Petrikov; votcă Petroff și Stalinskaia. Trecând prin magazin și coborând spre cabine, te poți aproviziona din mers și cu gumă de mestecat Turbo, țigări Kent, Assos, ciocolată și alte produse care să te facă să simți timpul petrecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
cabine, pisoarul și camera de dușuri. Intrarea În WC-ul public se face prin butic - Non Stop -, unde găsești pe stânga benzi de magnetofon, casete video, discuri, iar pe dreapta trei sau patru sortimente de votcă: votcă Petrov, votkă Petrikov; votcă Petroff și Stalinskaia. Trecând prin magazin și coborând spre cabine, te poți aproviziona din mers și cu gumă de mestecat Turbo, țigări Kent, Assos, ciocolată și alte produse care să te facă să simți timpul petrecut acolo ca pe-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
să nu intre Într-o nouă criză, Noimann se Îndreptă spre toaletă, unde se spălă Îndelung pe față și pe mâini... Pe drum, din mers, se aprovizionă de la Non-Stop-ul aflat la intrarea În WC, umplându-și buzunarele și geanta cu votcă, țigări, șervețele parfumate și gumă Orbit de culoare bleu. Ieșind pe peron, Noimann se simți pe moment mai bine. Dar curând starea de neliniște Îi reveni. Chiar la picioarele sale se afla un tren gata de plecare. Locomotiva șuieră de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Noimann, recitind din Khayam. Apa era un element dăunător, n-avea nici un sens s-o invoce. Apa era bună doar pentru acvariu, unde Înotau cei doi pești, dar și acolo, pentru a-i Întări esența, Noimann era nevoit să adauge votcă sau coniac Alexandrion. Peștele mare Îl Înghite pe cel mic sau viceversa. Universul În care viețuia doctorul Noimann evolua după legi cu totul stranii. Aici formele Înlocuiau fondul, de aceea uneori tavanele se Învârteau, iar treptele pe care urca Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

pe Spinoza și Kierkegaard, fără a exclude Însă unele „premise anarhiste“. Dacă Îl vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral“ (citatul e din Ben Haas) nu excludea deci, din codexul său, anume premise hedoniste: În ciuda oricăror așteptări votca, cânepa indiană și desfătarea trupească erau așezate pe același plan cu cititul, călătoria și pelerinajul. Franckel vedea În toate astea, și eu nu‑l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai de jos al interferenței celor două energii, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
poarte o discuție cu el. Maestrul, ezitând Între principiul etic și cel poetic - căci după primul l‑ar fi respins, iar după al doilea l‑ar fi ascultat - va sta cu el Într‑o crâșmă Întunecoasă și va comanda două votci pascale, pare‑se, conform ritualului. Jeshua Krohal, căci așa se numea tânărul, Îi va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de când Îi picase În mână o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
putea provoca, ajungând În mâna unui ins imatur, tot atâta rău, pe cât bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu‑și aleg cititorii). Aprins de gânduri necurate și Încins probabil de votcă, Ben Haas hotărî ca dintr‑un ins total neinteresant - ucenicul nefiind În stare să răspundă la nici o Întrebare disimulată a Maestrului - să facă un hasidic (cuvânt ce semnifică instruire, inițiere, umilință) dacă nu cumva putea fi vorba de o pornire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
conștient fiind că acel „act experimental“ nu avea nici o valoare În sine dacă nu era pus În slujba actului creator. Când Jeshua Krohal va pronunța titlul cărții la care lucra, Drumul În Canaan, Ben Haas va pun brusc paharul cu votcă pe masă. Cel căruia i se spunea Maestru se va lămuri Însă chiar din seara aceea asupra viitorului său discipol, că avea toate Însușirile pentru care, dacă era să‑și asculte glasul rațiunii, n‑ar fi trebuit să se Încumete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

angrenați totdeauna în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni în jurul halbelor de votcă. Atracția cârciumilor mereu pline, devansând interesul față de orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
glume care ar fi putut stârni interesul respectivei ambianțe de bezmetici. După ce, în câteva rânduri, rostogoliră, pe setoasele lor pâlnii, încăpătoare stacane de whisky, stewardesele înțolite în bluze mov și sarafane roșii aduseră mai puțin cunoscutul punch, combinația aceea de votcă, de rom-Havana, de cuișoare și de alte mirodenii, amestecate îndelung, încălzite și, în cele din urmă, dându-li-se foc, într-o căldare de aramă, atât de nouă și de recentă, încât părea scoasă din flăcări. Întrucât toată tovărășia de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
purecilor. Gonea cu aceleași vânjoase lovituri de mătură pe argații despuiați de căldură care, noaptea, prin găurile făcute în gardul de sârmă ghimpată, băgau clandestin parașute rămase fără de lucru din fosta fabrică textilă, dispuse să se ofere doar pe o votcă și pe o sacoșă de cartofi, sustrași din hrana porcilor crescuți în dependințele de la Sans-Souci. Atenția mărită către mine! zbiera imprevizibila Svetlana. Cât veți fi în serviciul domnului Bibi Bleotu, nu aveți voie să jucați decât babaroase și jocul acela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
să dispară, ștergând-o englezește, spre halta plină de omăt din apropiere de Sans-Souci. Fără să-și dea seama, Bibi Bleotu, însuși, dirijă totul în sensul acesta, dezlănțuind, ca și în ajun, scenariul chefului sardanapalic, făcând să curgă râuri de votcă, de whisky, de vinuri ardelenești, de zaibăre oltenești, de vârtoase și tari vinuri basarabene, aducându-le mereu în damigene purtate de băieți stilați în vestoane de catifea, ce se mișcau agil, sub strălucirea candelabrelor, în pocnete răsunătoare de șampanie franțuzească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

ceva de băut!“. Numai tării beam. Nu beam bere, că de la bere mă duc la veceu și de la vin vomit. Tăria era bună. Și-am zis: „Du-te și ia ceva de băut!“. Ăla a venit cu trei jumătăți de votcă. Ne-am apucat să bem... Deci, eu stăteam mai așa, ăia stăteau mai încolo. Și Toma îl bătea pe ăla, de ce l-a dat în primire cu gecile, că: „Uite, acum mă duc la pușcărie pentru tine, că m-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
dau vina nici pe băutură. Singurul vinovat sunt eu, adică prostia din capul meu. Nu eram o fire din asta, care stătea degeaba și bea, atât. Munceam mult și beam, dar era suficient să bei o jumătate de litru de votcă, de exemplu, și te simțeai imediat. Pentru că eram și obosit. Bărbații zic că au dreptul să bea. Se mint singuri, se mint singuri. Când plecam de-acasă, dispăream cam mult timp. A fost o perioadă bună și frumoasă, nu aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
dacă n-aveam droguri, am început să beau. Începusem să beau tocmai ca să uit de imaginile astea, ale mortului... Nu, nu, nu-mi venea bine la stomac, în creier nu-mi venea bine. Și-am băut și două kilograme de votcă „Gorbaciov“. În Germania. Înainte de faptă, până m-a prins. Și nu mi-a fost ușor și-acuma am zis bine c-am intrat la pușcărie, am învățat și ceva, am putut să iert multe lucruri din viața mea, am putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Stătusem la coadă la salariu băusem și acolo. A venit și fratele meu cu un tovarăș să ceară niște bani. Eram singuri în tot barul. A venit un om. A consumat și el ce-a consumat. Eu acum consumasem amestecat votcă cu bere, în neștire. Nu știam de el, după aia am aflat că era de lângă Bolintin de la noi, dar de la Cremenea de la baraj. Mi-a cerut o țigară. Atunci m-am luat cu el la bătaie. Barmanul a zis că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
mâncare. În 91, ianuarie 19 i-am dat după ceafă lu ăla, dar el tăiat primul la mine, dacă nu tăia el, nu se întâmpla nimic. Dar m-a chemat înăuntru și m-a lovit cu toporul. Am băut și votcă și spirt. A început povestea și eu țipam. A auzit Pakular și a venit. Și am dat. Și a venit și altul și iar a venit să dea, am dat și iar s-a ridicat, iar am lovit. Și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
arestat. M-am sculat la ora șapte și a zis unchiu-meu că dacă stai acasă nu faci nimic și am mers după crengi. M-am dus, am ajutat pe cineva mai gras și am luat și eu trei sticle de votcă, că luaseră și ei și am băut. Și am plecat și prietenul meu a zis hai să mai bem, ne-am dus și iar am băut. Am ajuns în sat. Acum fiul lui victimă, mie mi-era prieten fiul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

să nu-mi mai calce în casă!”. Într-un fel, dacă stau să mă gândesc, chiar de asta-mi plăcea să-l mai salt de la „Zoiosul”, unde-și făcea veacul vânzându-și poeziile pe foi volante sau dând meditații pe votcă pramatiilor de la industrialele din zonă. Când avea noroc și se strângea lumea în jurul lui, atunci își expunea teoria „Vocilor”, cât putea fi ea explicată, pentru că depășește tot ce-a fost spus până la el și demonstrează clar că toată filozofia poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
urmă tușește în pumn. Scuipă pe podea. O liniște încurcată, scărpinături în creștete. Meditație. - Din sticlă... se trezește în sfârșit unul. - Ești prost! îl taxează scurt maestrul. Tu vezi, pentru că ești prost, sticla... Repet: din ce e acest pahar? - Din votcă... încearcă să glumească altul. - Ești idiot! cade verdictul necruțător. Își plimbă satisfăcut privirea peste adunare și mai comandă una mică. După ce-o dă pe gât, ahhh, se scutură și-arată din nou neștiutorilor paharul, cu fundul în sus de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
nu cu destulă putere, așa încât nu se sparge, ci numai se rostogolește până la masa de-alături. - Vrei să-ți mut fălcile, băăăă? se supără un ins neinteresat de noile teorii filozofice. Un discipol îi prezintă huidumei scuze oficiale și-o votcă mică și incidentul a fost depășit. - Acolo unde stau ele e lumea „Vocilor”, acolo-s numai „Voci”, nu poți să-ți imaginezi locul, n-are nici înălțime, nici lungime, ar putea fi toate formele, dar ele nu există, pentru că n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
a reintrat în „Zoiosul”, c-o cipilică pe cap și-un braț de hârtii: - Am un nou poem, poate cel mai profund pe care l-am scris, e-un poem de iubire tragică, de-adevărat amor... Cine dă două sute de votcă? Televizorul vechi, alb-negru, se lăuda că-l aruncase după Cristina. - Măcar dac-aș fi nimerit-o... Am început să mă calicesc, altădată n-aș fi ratat-o, terci o făceam.... De fapt, după cum povestea chiar Cristina, îl vânduse pe vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să poți lega două vorbe cu el. Nu știu cum mi-a trecut prin cap să-l caut pe Anatol, mai ales că mă așteptam să mă tapeze iarăși de bani, poate-o să mă care să-i iau două feluri, o votcă și-o bere cu votcă, dar toți ceilalți pe care-i cunosc m-ar fi plictisit cu întrebările lor. Partea bună cu Anatol e că nu se miră de nimic. Ai putea să te duci la el într-o zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cu el. Nu știu cum mi-a trecut prin cap să-l caut pe Anatol, mai ales că mă așteptam să mă tapeze iarăși de bani, poate-o să mă care să-i iau două feluri, o votcă și-o bere cu votcă, dar toți ceilalți pe care-i cunosc m-ar fi plictisit cu întrebările lor. Partea bună cu Anatol e că nu se miră de nimic. Ai putea să te duci la el într-o zi fără cap și cu guler

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]