1,090 matches
-
apartament, În căutarea unor indicii care să dovedească prezența tipului. Singurul obiect care părea neobișnuit era sticla goală de Ketel One din chiuvetă. Chiar reușise ea să cumpere, să deschidă și să bea de una singură o sticlă Întreagă de votcă azi‑noapte, după ora douăsprezece? Am bătut la ușă. Nici un răspuns. Am bătut ceva mai insistent și am auzit o voce de bărbat afirmând faptul extrem de evident că cineva bate la ușă. Când am constatat că tot nu răspunde nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bine pentru tine. Punct. Doamne, cât era de arogant. De ce găseam eu asta atât de atrăgător? Am intrat În joc. Am Început o conversație amuzantă și În câteva minute călătoria la Paris, urâtul nărav al lui Lily de a bea votcă și ochii triști ai lui Alex s‑au pierdut În abisul pălăvrăgelii mele vădit‑nesănătoase‑și‑periculoase‑din‑punct‑de‑vedere‑emoțional‑dar‑extrem‑de‑sexy‑și‑plăcute cu Christian. 16 Conform planificării, Miranda urma să se afle În Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Când m-am Întors la serviciu după ce am născut-o pe Emily, am aflat că Chris Bunce, administrator de fonduri de garantare și persoana cu salariul cel mai mare de la EMF În ultimii doi ani, a pus un păhărel de votcă În laptele matern pe care-l păstram În frigiderul de la birou, de lângă lifturi. M-am dus la Celia și am Întrebat-o, ca de la femeie la femeie, ce măsuri mă sfătuiește să iau Împotriva unui dobitoc care, atunci când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
unei petreceri În grădina de la Palatul Buckingham, dar nu Îndrăznesc să pun Întrebări. 08.27: Sunt atât de terminată când ajung În Broadgate Încât Îmi cumpăr două espresso duble de la Starbucks și le dau pe gât ca pe păhărelele de votcă. Am citit undeva că oamenii care suferă din lipsă de somn se află În ceea ce se numește stare hipnagogică, un fel de purgatoriu Între veghe și somn, În care imagini suprarealiste plutesc În derivă prin creier. Ca și cum ai trăi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca să-mi scoată din cap ideea unei noi tentative de sinucidere. Era încruntat și serios. Te simți mai bine? mă întrebă. — De fapt, îngrozitor de singură, disperată și cu inima sfâșiată. Îmi comanzi o șampanie? Charlie făcu semn unui chelner. — O votcă pentru mie și un Perrier pentru domnișoara, vă rog. Dumnezeule, bărbații chiar sunt egoiști cum susțin femeile. Apoi spuse: Ai nevoie de o minte limpede dacă ai de gând să-ți pui la punct viața. —O minte limpede n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și ar trebui să-mi vînd partea mea. Și-n afară de asta, pacienții mei au nevoie de mine. Trebuie să-i dezvețe cineva de Valium și Mogadon, să-i Învețe cum să-și ducă ziua fără o sticlă jumate de votcă. — Deci ești și tu pentru industria farmaceutică ce-a fost Ioana d’Arc pentru ostășimea engleză. — Așa ceva. Deși nu m-am imaginat niciodată În postura Ioanei d’Arc. N-aud destule voci. — Și soții Hollinger? I-ai tratat și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
A iubit Clubul Nautico și l-a transformat Într-o afacere de mare succes. Practic, e centrul nervos al Estrellei de Mar. Ai văzut pueblele de pe coastă? Zombieland. Cinzeci de mii de englezoi, un ficat uriaș ținut pe perfuzie cu votcă și tonic. Lichid de Îmbălsămare pompat din ușă-n ușă... — Am trecut pe-acolo - numai zece minute, mai mult n-am suportat. Acolo nu pătrunde lumina soarelui, numai televiziunea prin satelit. Dar Estrella de Mar cum de-i atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
deja un paradis datorită lui Bobby Crawford. — Teatrele, galeriile, societățile corale? Crawford n-are nici o legătură cu ele. — Din contră. Înainte de Crawford, Estrella de Mar era o stațiune oarecare pe Costa del Sol. Pluteau toți de colo-colo prin aburi de votcă și Valium - aveam o mulțime de pacienți pe vremea aia. Îmi amintesc ce liniște era pe terenurile de tenis de la club, era un singur membru Întins la soare lîngă piscină. Treceau zile-n șir pînă se găsea cineva să tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Costasol, am rostit, savurînd conceptul. Ritualuri de curtare și modele de Împerechere. Cred c-o să fie un succes. Cine era blonda platinată? Arată oarecum a rusoaică. — Raissa Livingston - văduva unui agent de pariuri din Lambeth. E o cisternă plină de votcă. Foarte de gașcă. A mai făcut ceva actorie, așa că o să-nceapă cu dreptul. Vorbea fără ironie, cu ochii pironiți În plafonul mașinii, de parcă derula deja imagini cu aglomerația de la premieră. Părea mulțumit de munca lui din acea după-amiază, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de Lady Godiva pe un cal butaforic, zîmbindu-le cu gura pînă la urechi turiștilor care-o fluierau admirativ. — Bobby Crawford - a sosit! Una dintre doamnele tenismane se porni pe un țipat strident, cît pe ce să-mi pice paharul cu votcă și tonic de pe balustradă — Haide, Bobby, să-ți vedem fizicul! O autodubă a departamentului de știri de la o televiziune spaniolă ținea pasul cu caravana, astfel Încît cameramanul să-i poată filma pe fermecătorii ocupanți ai platformelor. În spatele lui stătea Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
angrenați totdeauna în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni în jurul halbelor de votcă. Atracția cârciumilor mereu pline, devansând interesul față de orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
glume care ar fi putut stârni interesul respectivei ambianțe de bezmetici. După ce, în câteva rânduri, rostogoliră, pe setoasele lor pâlnii, încăpătoare stacane de whisky, stewardesele înțolite în bluze mov și sarafane roșii aduseră mai puțin cunoscutul punch, combinația aceea de votcă, de rom-Havana, de cuișoare și de alte mirodenii, amestecate îndelung, încălzite și, în cele din urmă, dându-li-se foc, într-o căldare de aramă, atât de nouă și de recentă, încât părea scoasă din flăcări. Întrucât toată tovărășia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
purecilor. Gonea cu aceleași vânjoase lovituri de mătură pe argații despuiați de căldură care, noaptea, prin găurile făcute în gardul de sârmă ghimpată, băgau clandestin parașute rămase fără de lucru din fosta fabrică textilă, dispuse să se ofere doar pe o votcă și pe o sacoșă de cartofi, sustrași din hrana porcilor crescuți în dependințele de la Sans-Souci. Atenția mărită către mine! zbiera imprevizibila Svetlana. Cât veți fi în serviciul domnului Bibi Bleotu, nu aveți voie să jucați decât babaroase și jocul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să dispară, ștergând-o englezește, spre halta plină de omăt din apropiere de Sans-Souci. Fără să-și dea seama, Bibi Bleotu, însuși, dirijă totul în sensul acesta, dezlănțuind, ca și în ajun, scenariul chefului sardanapalic, făcând să curgă râuri de votcă, de whisky, de vinuri ardelenești, de zaibăre oltenești, de vârtoase și tari vinuri basarabene, aducându-le mereu în damigene purtate de băieți stilați în vestoane de catifea, ce se mișcau agil, sub strălucirea candelabrelor, în pocnete răsunătoare de șampanie franțuzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
arătasem nimic nimănui. De altfel, În ultimul an fusesem victima mai multor inițiative ratate, nu doar pe plan literar, ci cam pe toate planurile. Joy’s, deschis deja de șapte-opt luni, nu mergea bine: consumație la limita supraviețuirii, bețivăneală cu votcă ieftină ori lăbăreală cu o Cola În față, chelneri hoți, animație culturală când și când, și aia numai cu artiști și scriitori cu ifose, de-abia câțiva decenți. Nu era un dezastru, dar pierdusem startul și publicul fin. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
seară. Farmacista adusese cu ea niște pastile de tuse, spunea că, dacă luăm vreo două-trei, o să simțim ceva. Eu am luat cinci, Leac și mai multe, ne-am moleșit, nu cred că pastilele au avut efectul ăsta, ci dezamăgirea și votca. Poate ca să se scuze, poate fiindcă păream un tip important (cheful se ținea la Joy’s), farmacista a stat destul de mult În preajma mea. Începeam să mă simt și eu important, presimțeam gelozia lui Leac, aveam parte de-un cadru mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Îmi păsa mie În primul rând, fiindcă eu mă dădeam la negru: mai aveam să-i spun Încă atât de multe! Iar el se dădea la blondă, iar ea se dădea la alb. Și albul eram eu, Îmbujoratul de Absolut, votcă și energizant, vorbindu-i lui Alexi despre o altă blondă și golind Înc-un pahar. Confuz? Mda... fiindcă n-ai fost de față. Și chiar de-ai fi fost, cititorule, tot n-ai fi Înțeles! Cum de Alexi: cu mâini furișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
frunte Își pierde vigoarea, strivit de peretele la care mă holbez și de care mă sprijin cu toată greutatea. Îmi Încord mușchii gâtului, zvâcnesc, Îmi desprind fruntea de zid, mă clatin, aud clinchetul gheții din paharul plin pe jumătate cu votcă. Mă clatin Încă, dar duc paharul la buze, privesc În jur pe deasupra lui. Andreea e la trei pași de mine, ține În mână două lumânări uriașe, de botez. Pe umeri are petrecut un colac de sfoară. - Gata? Hai, am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Sunt sigur că nici lui Leac nu i-a arătat nimic. Deși, dacă stau să mă gândesc, singura lui replică a părut Învățată de dinafară. Dar mai bine nu stau să mă gândesc. * Plec În bucătărie, Îmi mai torn niște votcă, caut și după gheață, găsesc. Îmi aprind o țigară, trag cu sete, nu-i suficient, mă duce gândul la ceva mai tare. Să-mi treacă odată! Dincolo Pârvu Încă mai râde, atâta doar că acum mai și spune câte ceva. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
poți tu suporta, ești turtă! Eu, beat? Trece cu mâna prin ruina frezei lui de malagambist,95 căzută dezordonat peste fruntea asudată. Doar dintr-o sticlă de șampanie și câteva coniacuri? Nici pe departe! A, de aceea ai trecut pe votcă.... De ce nu? O băutură pe care cât de repede vecinii ne-o vor livra personal. Se întoarce către Marius cu o mișcare bruscă, care face să zăngăne paharele aflate pe masă. Nu-i așa domnule locotenent erou? Răspunsul vine sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
subunități ale regimentului vor intra din nou în acțiune, nu peste mult timp. Tocmai de aceea, ofițerii desemnați pentru această misiune trebuie să se întoarcă la oamenii lor. Vi pravi 127. Scoate o sticlă plată, de buzunar și expeditiv toarnă votcă în căni tuturor celor prezenți. Privet! Za pobedu!128 Aruncă pe gât vodca apoi salută politicos pe toată lumea. Nimănui nu-i scapă gestul rusului care evită diplomat să dea mâna cu Licheardovici, îmbrăcându-și mantaua. Însoțit de maiorul Moga, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
200 de locuri, 250 lei/pers. , program artistic cu ansamblul „Timișul” și Mircea Nedelcu, program umoristic cu grupul OZN, Dansul Inimilor; băutura la alegere și cantitatea dorită, foc de artificii; meniul serii este alcătuit din: băuturi aperitiv la alegere (whisky, votcă, campari, martini, gin, palincă, vișinată); gustări reci (piept de rață cu fructe, terină de vânat, salată de țelină cu cozi de raci, tartine cu somon foumé și anchois, ou umplut cu icre, roșii umplute cu pastă de brânză, vol-au-vent cu
Agenda2005-49-05-general11 () [Corola-journal/Journalistic/284457_a_285786]
-
sau martini și cafea) l Restaurantul Univers (str. Miresei nr. 1, tel. 202 503), 120 de locuri, 200 de lei/pers. , băuturi la alegere în cantitatea dorită, foc de artificii; meniul serii este alcătuit din: băuturi aperitiv la alegere (whisky, votcă, campari, martini, gin, palincă, vișinată), gustări reci (piept de rață cu fructe, terină de vânat, salată de țelină cu cozi de raci, tartine cu somon foumé și anchois, ou umplut cu icre, roșii umplute cu pastă de brânză, vol-au-vent cu
Agenda2005-49-05-general11 () [Corola-journal/Journalistic/284457_a_285786]
-
Doina“, cu scările de la budă în pantă, pe care te prăbușeai ca un avion în picaj. Ne mutam apoi pe Dorobanți, la „Varșovia“ (unde te întâmpinau cele mai soioase fețe de masă) și „Primăvara“ (nu găseai niciodată bere acolo, doar votcă „Săniuța“). Apoi, până la Hotel Dorobanți, pedalai doi kilometri de pomană, spre Dacia și Eminescu. Acolo, la intersecția Marilor Clasici, te pomeneai iar cu-o grămadă de birturi sub nas: „La Ciupercuțe“ (unde halbele duhneau a Dero), „Turist“ (cu berea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
blocului, ei îi plăcea să vină după ore pe la mine (o ascundeam de părinți; așa se proceda atunci), cine mai poate ști și cine mai are timp să-și aducă aminte? Acolo se-adunau iarna și prietenii mei, la o votcă sau un „Vinifruct“: Gino și Cezar, cocoțați pe dulapul bunicului, sub tavan; Mihnea și cu mine, spate-n spate pe ziarele de pe dușumea; Andrei ținând afară de șase (oricum n-ar fi încăput pe ușă). Noi ceilalți, rămași înăuntru, ne întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]