1,123 matches
-
cu piatra? [1932] * RUNE În chip de rune, de veacuri uitate, poart-o semnătură făpturile toate. Slăvitele păsări subt aripi o poartă 'n liturgice zboruri prelungi ca viața. În slujba luminii, urnă fără de toartă, luna și-o ține ascunsă pe fața vrăjită să nu se întoarcă. Stane de piatră, jivine, cucută poart-o semnătură cu cheie pierdută. Pecete tăinuită de două ori - fată de foc, arătare, care pe țărm ridici acum brațele peste mare, o porți subsuori. Rune, pretutindeni rune, cine vă-nseamnă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cruce. Înapoi nici un drum nu mă duce. Îngenunchez în vînt: lângă steaua cea mai tristă. BIOGRAFIE Unde și când m-am ivit în lumină, nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Nu poți să schimbi echipa, Kevin. Poți să schimbi orice În viață, țara În care trăiești, meseria, partidul politic, mașina, totul, dar nu echipa. Și nici nevasta, ar fi vrut să adauge. Kevin nu-i răspunse. Privea tricoul lui Totti - vrăjit. Costa cinci sute de mii de lire. Era practic intangibil. — Îl vrei? Întrebă Antonio scărpinându-l pe ceafă. Kevin se Înfioră, căci tati nu-l atingea niciodată. De parcă i-ar fi fost scârbă - ca și cum ar fi atins o reptilă. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un suflet de pe lumea cealaltă, dar era ca și cum s-ar fi întâlnit cu un prieten într-o răscruce. I-a povestit ce știa, cum îl aduseseră cei doi oșteni, cum îl îngropaseră, cum a țâșnit deasupra mormântului, ca o scânteie vrăjită. Dimineața, îndată ce a ieștit pe poartă primul călugăr, fantoma s-a repezit spre el, mai mult așa să-și încerce puterile. Dar aventura a fost un dezastru. Atingerea l-a zguduit și l-a mototolit ca pe-o foaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sentimente Ce-i frământă de mult timp. Așteptând ziua aceasta Toți se adună socotind Sentimente se adună Ce-i frământă de mult timp. Iftimoaie Bianca-Vasilica, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Călimara vrăjită În călimara de pe masă Se află o lume miraculoasă Cu multe cuvinte vrăjite Scrise și răspândite. Multe cuvinte de scris ar fi Și vi le voi povesti Penița în călimară o voi înmuia Și cuvintele vrăjite se vor afla. Iubire
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
socotind Sentimente se adună Ce-i frământă de mult timp. Iftimoaie Bianca-Vasilica, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Călimara vrăjită În călimara de pe masă Se află o lume miraculoasă Cu multe cuvinte vrăjite Scrise și răspândite. Multe cuvinte de scris ar fi Și vi le voi povesti Penița în călimară o voi înmuia Și cuvintele vrăjite se vor afla. Iubire, pace, suflet prietenos Unul dintre acestea este miraculos Ușor penița o voi lua
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Călimara vrăjită În călimara de pe masă Se află o lume miraculoasă Cu multe cuvinte vrăjite Scrise și răspândite. Multe cuvinte de scris ar fi Și vi le voi povesti Penița în călimară o voi înmuia Și cuvintele vrăjite se vor afla. Iubire, pace, suflet prietenos Unul dintre acestea este miraculos Ușor penița o voi lua Din călimară va răsuna Un cuvânt vrăjit. Șansă Viața asta e un test Un test in care ești la mijloc. Îți sunt testate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
scris ar fi Și vi le voi povesti Penița în călimară o voi înmuia Și cuvintele vrăjite se vor afla. Iubire, pace, suflet prietenos Unul dintre acestea este miraculos Ușor penița o voi lua Din călimară va răsuna Un cuvânt vrăjit. Șansă Viața asta e un test Un test in care ești la mijloc. Îți sunt testate cunoștințele Dar iți mai este data o șansa O șansa care să mai poți odată Să dai un test. Un test care nu îl
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
umărul meu! Rândunica acceptă, Stejărel îi legă aripa, împărțiră firimiturile de pâine rămase și porniră la drum. Pasărea îi povesti despre acea lume misterioasă în care o prințesă frumoasă ca o zână plângea privind în zare de la fereastra unui castel vrăjit. Stejărel se bucura că i-au fost ascultate rugăciunile și după zile și zile de mers au ajuns în apropierea palatului. Fiind curajos l-a provocat la luptă dreaptă pe zmeu, acesta a acceptat urmând să o elibereze pe prințesă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
avut nici un plan dinainte. M-ai absorbit din clipa cînd te-am Întîlnit În avionul ăla. Din clipa În care m-ai privit și mi-ai spus „Nici măcar nu știu dacă am un punct G !“ Am fost pur și simplu vrăjit. Nu din motive profesionale, ci de tine. De personalitatea ta. De fiecare amănunt. Chipul Îi e străbătut razant de un surîs. De felul În care Îți alegi În fiecare dimineață horoscopul, pînă la faptul că ai compus o scrisoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aici, dădu el să se scuze. Mi-am permis să intru. Am simțit, așa, inexplicabil, dorința să vă invit la dans. Se aplecă ceremonios, o reverență de demult, cu un gest larg al mâinii întinse spre ea. - Vă rog... Ca vrăjită, se urni spre el, așa goală cum era. O înlănțui, rotindu-o ușor. Aznavour tocmai începuse să îngâne Boema lui. Se mlădia după pașii lui. Un dansator perfect, inventând parcă mișcările după dusul cuvintelor, descoperindu-le sensurile ascunse. Făcându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și în noi, chitara cântă, o voce caldă încălzește noaptea montană: Tron în Apuseni/Tron în Apuseni,/Țara Crișurilor,/Țara moților,/Țara românilor. În jurul meu sunt cei care simt asemenea roșul, puterea magică a acelei seri, o mână de copii vrăjiți. De parcă ai putea să te sustragi, ajunge să-l privești, simți cum ești o parte din realitate ce se pierde în imaginar, infern dureros de dulce. Vara a apus, focul s-a stins! O cană de ceai, o carte, un
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
și ea aici, dar momentan se află la toaletă. Vomită, a rânjit el către femei. Cred că știți cum e, nu, fetelor? Stomacul lui Hugo s-a strâns dezgustat de populismul ieftin al lui Jake. Cu toate astea, femeile păreau vrăjite. Toate au produs un murmur compătimitor. Toate, cu excepția Amandei care arăta oripilată. Hugo știa că Amandei nu-i plăcea să i se reamintească și aspectele mai puțin strălucitoare ale sarcinii. Jake se uita acum la Hugo. Sau, mai exact, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu ajungă niciodată nicăieri... Cu gândul tot la ea, se pomeni acasă în fața ușii. Din casă, un cântec dulce, un cântec de jale se ridica din pieptul ei, venind de departe, parcă din alte lumi... Vasilica cânta ca o vioară vrăjită, cânta și plângea... Era plânsul tânguirilor unei inimi omenești sfâșiată de durere... Iorgu, auzind-o începu să plângă de mila ei... S-a trezit din vis, plângând încet-încet, cu suspine. Ceasul arăta orele patru și treizeci de minute... dimineața. Afară
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și spațiu, chiar în anotimp și într-un perimetru geografic precis, pentru a putea începe... Thomas Mann, Ernesto Sabato, chiar Hemingway, au făcut parte din această categorie de naratori incapabili să demareze fără o situare prealabilă de ordin fizic. muntele Vrăjit începe, precum bine știți, cu această frază care conține, la prima vedere, mai multă geografie decît mister : „Un tînăr obișnuit pleca, în plină vară, de la Hamburg, orașul său natal, la Davos-Platz, în regiunea Grison”. încercați să recitiți această frază de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lui, țâșnea, în jeturi cristaline și răcoroase, direct din pământ. Dădură ocol, tartorul evaluând, din mașină, suprafața actualei Grădini a Icoanei, cu tufișurile zburlite și platanii ei, turnați parcă dintr-o sticlă verzui-albăstruie, rotunjită ca fildeșul, unde, pe vremuri, băltea vrăjita apă a Bulindroiului, sau, după cum era alintată 97 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Genelul parșiv încremeni o clipă, cu străinul în spate, cu băsănăul puicuței spre el, cu capătul curelei în mâini, apoi bâigui încurcat: - Păi, nu ești tu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin umbre, la ce poți ajunge dacă nu la o mistică negativă și la o filozofie nocturnă? Crezi fără să crezi și trăiești fără să trăiești... Paradoxul îl rezolvi într-o duioșie însîngerată, întărit de amurguri și cernit de aurore. Vrăjit de surmenajul cunoașterii, doar într-un târziu ajungi să resimți imensa oboseală ce urmează insomniei spiritului. Și atunci începi să te trezești din cunoaștere și să oftezi după farmecele orbirii. Cum gândul răsare în paguba cărnii, cum orice gând este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mă deprind cu mine însumi? Toate drumurile duc la această Romă interioară și inaccesibilă; - omul este o ruină invincibilă. Cine i-o fi turnat atât entuziasm în decepții? A trăi în sens ultim: a deveni un sfânt al propriei singurătăți. Vrăjit în izolarea ta, ceasurile s-au oprit și Veșnicia a început să bată. Iar Dumnezeu trage clopotele spre cerul tău... Singurătatea e un afrodiziac al spiritului, precum conversația al inteligenței. Sânt atâtea posibilități de a muri în muzica lăuntrică, încît
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
da conducătorului, masa exaltată se convertește și se transfigurează în sensul propriu al cuvîntului. Energia ei afectivă o propulsează și îi dă curajul de a suporta martiriul și brutalitatea, inerente folosirii violenței. Dovadă stau armatele Revoluției care-au urmat, ca vrăjite, vulturii lui Napoleon prin zăpezile nesfîrșitei Rusii. Liderii folosesc energia pe care o investesc masele în visele și-n iluziile lor pentru a răsturna roata Statelor și pentru a conduce norodul înspre un țel dictat de rațiune, uneori chiar de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lumină, și cum ca-ntr-o necontenită bătălie, se-ncaieră, Se iau la trântă, se-nfruntă pâlcuri între ele, și nu se potolesc nicicând. Citindu-l pe Lucrețiu a simțit cum știința devine poezie și a fost pur și simplu vrăjit. Fiecare argumentare avea o logică perfectă și totodată era ca și cum ideile ar țâșni dintr-un izvor, abia înțelese, pentru a deveni cunoștințe și stimul pentru pasul următor spre o și mai profundă cunoaștere. În anumite momente i se păruse că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ieșit într-o mare cîmpie la echinox. Mai mult de două luni i-a depănat lui Carlo o poveste fantastică, istoria unei cetăți unde trăiau oameni cinstiți și inteligenți care se respectau și se iubeau. Omul din Avellino asculta ca vrăjit, făcea câte-o observație din când în când, asta doar în primele zile, după care încetă și se recunoscu în poveste; Tommaso se amuză grozav relatându-i acelui nebun visul său. XIV Flota spaniolă ajunsese cu forțe sporite în largul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
docil, îi răsuci instrumentul pe amândouă fețele, apoi, cu arcușul, făcu o probă. Fetița îl invită foarte simplu: "Cîntă!" Hergot se așeză pe unul din cele două scaune, sub globurile lămpii de gaz aerian, și făcu o gamă. Dar fetița, vrăjită, deveni exigentă și-i pretinse să cânte "de-adevărat". Hergot, copilăros el însuși din fire, nu rezistă unei asemenea invitații și, cerând concursul Erminiei, trecu în odaia de-alături, unde se găsea un pian cu coadă. Fetița fu poftită pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
câștigat așa de simplu. Dacă i s-ar fi atras atenția, Saferian n-ar fi priceput. Fusese rugat să procure pe tablou douăzeci de mii de lei și-i procurase, vânduse tabloul cu șaizeci de mii de lei unui amator vrăjit. Nu înșelase pe nimeni, asta se numea comerț. Sus, ar fi dat tabloul gratis unui prieten și doamnei Valsamaky i-ar fi împrumutat bani fără murmur și fără înscris. O trăsură hurui în stradă și curând apăru în ușă, radios
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un fel de ramificație pe care o denumi pom, de unde deduse că e vorba de o casă la țară. Cum Hagienuș ședea încă perplex, Ioanide scoase un mic sul cu care venise și i-l puse sub nas. Acela rămase vrăjit. Era planul și prospecțiunea mausoleului, reduse la minim prin fotografie, așa cum obișnuia Ioanide. - Uite-ți casa, zise arhitectul. În culmea fericirii, exultând din toată fața, înduioșat de a face o bucurie postumă fostei sale neveste, Hagienuș sorbi cu ochii fotografia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
recente un țel principal din creația de caractere, nu însă fără a depăși (în mult mai mare măsură decât în Enigma Otiliei) cadrele formulei balzaciene. Prin problematica intelectuală așezată în centrul lor, noile romane călinesciene pot fi confruntate cu Muntele vrăjit, cu Doctor Faustus. Condiția insului excepțional formează obiectul unei constante preocupări a lui G. Călinescu. Prototipul acestui ins excepțional e, în viziunea scriitorului, Șun, eroul legendar al scripturilor chineze străvechi, împărat și filozof, ridicat pe ultima treaptă a înțelepciunii, concepută
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]