4,976 matches
-
ceva important și că nu trebuiesc deranjați. În casă se făcuse foarte cald și băiatul ar fi dorit să Întrebe dacă mai trebuie foc sau nu, dar nu era el omul care să vorbească neîntrebat sau ceea ce nu știa. Dup vreo douătrei ore, profesoara Îi spuse fără să-l privească: Olaru, dacă ți-i somn poți să te culci acolo pe laviță. Nu mi-i somn, da’ nu mai trebuie foc? Mai trebuie dar am să mă ocup eu! Nu se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de parcă este posedat. Ce te zghihuie dracu' așa de tare, potaie? Cînd a auzit așa o replică, am crezut că a luat foc. Scene de isterie se succedau halucinant. În gard era o gaură cît să-i intre botul de vreo 15 cm și a încercat să vadă dacă nu cumva mă poate găbji. Cum nici eu nu-s prost, l-am înșfăcat cu ambele mîini de bot și l-am strîns ca într-o menghină. Cîteva scheunături înfundate au marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mănîncă pușcăria, începe să răcnească femeia. Ce ne facem acum, nevastă? Îl îngropăm. Tot îl vor găsi. Mai bine îl tragem în drum. Vor cunoaște dîra, că-i glod afară. Atunci aburcă-mi-l în spate. Portofel este descărcat la vreo 150 m, în dreptul unei grădini, fără casă. Peste strada Podișului se așterne liniștea. Portofel zace cu fața în sus, complet inert. Dinspre vest înainta prin noroi Gheorghe Oieru, beat și el criță. Îl zărește pe Portofel și se oprește. Dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
merge. În fața școlii, în stradă, cîțiva copii, cam nespălați, ce-i drept, jucau un fotbal improvizat, dar îndrăcit. Doamna directoare strigă autoritar: Plecați de aici, haimanalelor! Hai, repejor! Viitorii vagabonzi erau încă nealterați de răutatea lumii și s-au retras vreo 5-10 metri mai la dreapta. Plecați, am spus. Vreți să vin la voi? Pesemne că lucrul acesta nu era dorit de micii răufăcători în devenire și s-au mai retras cu vreo 3 metri. Între timp vine limuzina cu domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
35 de kg cu tot cu pantofi și o bărbuță rară formată din puf pubertin. Dezamăgit peste măsură, Gabi intră în cabinet și profesorul îl poftește pe un scaun din fața imensului său birou. Dintr-un sertar scoate un dosar în care erau vreo 16 foi cu un chestionar special. Profesorul întreabă și completează ce vrea el, engleza lui Gabi era departe de a înțelege terminologia medicală. După completarea dosarului, profesorul începe să scrie pe un formular special analizele care trebuiau făcute. Am toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este beat. Pui pariu că este beat criță? Nu știu sigur. Dar dacă este înjunghiat de vreun bețiv? Ce treabă avem noi? Dar dacă este un om în necaz? Trecem așa, ca pe lîngă un cîine? Nu te supăra, avem vreo vină noi? Sigur că avem. Sîntem sau nu sîntem oameni? Tînărul nu prea găsește argumente, devine iritat și aproape țipă: Hai înapoi să vedem. Dacă am dreptate, mergi din nou la mine și stai pînă dimineața? Dar dacă am eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la gură. Cînd ajung la iaz este întuneric încă, luna a apus și doar o geană albicioasă anunță de unde va răsări soarele. Parcă se întîmplase o minune, toate sculele gemeau de atîta pește și într-un cîrlig, un crap de vreo 12 kg obosise de cît se chinuise să scape. Cei doi hoți ascund sculele în rogoz și reușesc să plece cu prada spre casă. Fiecare ducea cîte un sac plin și erau fericiți de norocul care a dat peste ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca să nu crezi că am ceva cu tine. Mulțumesc, șefu'! Peste trei luni Ionel trece șpaga dată la capitolul "pierderi". Doar Y este în căutare de alți chilipirgii. Of, candidații ăștia! În bodega "La calul sur" din comuna Cărbunari erau vreo 12 clienți, dintre care doar unul stătea cu o halbă de bere în față pe jumătate plină. Fericitul posesor al halbei cu prețiosul lichid nu se îndura s-o transfere în enormul său pîntec din motive de invidie. Adică, ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spunea că nu ne-ar fi displăcut o astfel de variantă. Pe moment. Totuși, i-am luat urma și ne-a dus pînă aproape de bîrlogul lui Popovici. Cîți oameni erau, tovarășe locotenent? Oameni? Bandiți, nu oameni. Erau patru. Și dumneavoastră? Vreo treizeci. Atunci i-am scăpat și s-au dus spre munții Rodnei. Ați avut răniți? Un mort și doi răniți. Ce grad aveați? Sergent major. Numai? întrebăm amărîți. Dar ce credeți, băi tovarăși? Fiecare grăduleț l-am cîștigat cu sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ales, să duhnească îngrozitor. Nenorocitul spre care se abătuse acest inconvenient era Gheorghe Zamfir, vecinul, a cărui casă era situată la nici zece metri de balta infectă. Deoarece vîntul bătea dinspre vest spre est și cum Vasilică avea casa la vreo 70 m de drum, în gospodăria sa era un aer de localitate montană. Viața se scurgea totuși pașnic, Gheorghe ofta mai des și Vasilică chițcăia de plăcere. Într-o noapte de smoală, Gheorghe, cu bulendre pregătite și cu o prăjină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
însă și-a adăugat-o la cartea de vizită: inginer profesor Datcu Vasile expert. Expert în toate cele existente pe Pămînt sau pe Lună. Contractul s-a semnat și în scurt timp camioane enorme au început să care cenușa la vreo 15 km de halda lui Zăbavă. Pe lîngă transportul la 60 km se plătea și un dolar de tonă. Locul pentru viitoarea fabrică de cărămizi era o rîpă, inutilizabilă din punct de vedere agricol, dar în calea torentelor. Rîpa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
15 ani, ea 15 ani: Dumnezeul meu de la circ, ridică cortina! 8. Într-o lume confuză, doi copii își definesc reciproc semnele. Tu parcă ești poarta ce dă spre grădina cu flori. Pe când trăia mămuța, în gardul dinspre livadă, decupase vreo șapte porți. Pentru fiecare nepot câte o trecere. ,,Eu când o să mor să nu bateți drumul până la cimitir, puneți sub cireș o lumânare aprinsă și mămuța o să vă vadă din cer. Pentru fiecare lumină aprinsă o să-l rog pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ioana. Pe aici, numele ăsta nu se prea poartă, dar pe acolo... Povestea că Oltenia e cea mai bogată țară din lume, că vinul roșu e mult mai tare ca la noi și că la fiecare stup de albine cresc vreo zece salcîmi. Chiar așa spunea - „salcîmi“, nu „fraxăni“, nu „acăți“, nu „acățari“, ci „salcîmi“, ca să se simtă că el nu mai e ce a fost și că e mai bine așa cum e acum. — Dar ție, Îl Întreb, nevasta cum Îți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
adîncă și Întortocheată fusese, pare-se, cel mai mare coșmar din viața lui. În ceea ce mă privește, iubeam cu toate fibrele din mine Valea aceea a unei Mării, iată, de neuitat prin Însuși numele firului domol de apă galbenă. Petrecusem vreo șapte veri mai mult pe malurile și prin nămolurile ei decît acasă. O singură adiere de gînd mi-a dat fiori după, ce mai!, o viață de om... Pe Ionel Caița nu-l mai Întîlnisem de vreo patruzeci de ani
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe biletul de voie. Ieșeam de obicei cu Augustin Zegrean și ne instalam, la o cafea și un suc, la cofetăria zisă „Arizona“ unde, la etajul Întîi, se fuma. Cafeaua ținea trei ore, răstimp În care și sucurile se făceau vreo patru. Gusti, căruia restantul vizual și ochelarii plini de dioptrii i-o permiteau, citea cu voce tare ca să-l aud și eu, din Echinox și din Tribuna, alteori, din volumele de poezie, numai de poezie, proaspăt cumpărate de la librăria Universității
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acea singură cană a tuturor legată cu sîrmă, dar n-am mai spus nimic. A venit după mine pe coridor și mi-a spus că, dacă am să trec pe la dînsul peste o săptămînă fără să fi comis Între timp vreo altă abatere, Îmi va reduce pedeapsa. Nu am trecut. Iar lui Vasile, lui Tibi și lui János, care se gîndiseră să mă scoată din internatul meu cum și ei ieșiseră dintr-al lor și să petreacă din nou cîteva ore
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
despre o doamnă Întîl nită deja, a cărei Înfățișare mi-ar fi putut-o descrie alții. O femeie nearătoasă poate fi sumbră, resemnată, crispată, insi pidă, chinuită, irascibilă, acră, ciufută, acrită sau, dimpo trivă, volubilă, agresivă, băgăcioasă, excesiv tutelară, zgomotos vo luntară și de o nonșalanță abuzivă. De vreme ce stilului ei Îi lipsește grația, nu are parte nici de binecuvîntarea fri voli tății. De cum Își face apariția, ea merge direct la subiect, la ces tiune, la interes, la business, e amputată de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mă, vacile și porcii pă păretele sfintei biserici?! Apoi, mînce-vă beteșigu’ și fută-vă Hector pă voi și pă tăt neamu’ vost, sări un pișcăran, iar după el alții cu ciomegele, spărgînd toată mașinăria de fabricat iluzii, vedenii și arătări. Vreo cîteva capete sparte s-au adăugat aparaturii făcute țăndări, dar din ascunzătorile camionului au ieșit și niște cătușe, iar turbulenții au dispărut și ei ca prin minune pentru mai mulți ani. L-au ridicat și pe părintele Oros, fiindcă a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mare lucru față de ce știau ortacii de joacă În altă limbă străină decît ungureasca, iar ungurii În alta decît româna. Încercînd să fac un inventar a ceea ce am Învățat de la Mrs. Flory, am adunat, cu numeralele pînă-n douăzeci cu tot, vreo sută zece cuvinte. Un grai Întreg, ce mai!, pentru ulițele copi lăriei... Față de Îmbățoșările cumetrelor de azi din București care, dacă apucă să sloboadă trei saluturi bălmăjite În spaniola din telenovele, pretind că o știu la perfecție, cele o sută
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la ea o scrisoare, neexpediată din Rătești, către fiica sa, Maria. Cred că e din toamna lui 1963. Mama a găsit-o și a aruncat-o la vremea aceea Între niște hîrtii și noroc că, la descotorosirea de ele, după vreo două zeci de ani, i-a sărit În ochi o coală cu un scris ciudat cu litere mari de tipar. Iată-i conținutul: „MĂRYE VYNĂ SHY DUMĂ LA THYNE LA PISHKAR KĂ MYS BETHYAGĂ VYNĂ KU JOHAN KĂ SYNGURĂ NU
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
doua În ordinea vîrstei, a fost tratată Întotdeauna ca șefă de trib. A avut o singură preocupare majoră: ca familia și mai cu seamă odraslele ei să răzbată. Marea Îngrijorare a Încercat-o În legătură cu mine, fără Îndoială, dar după primii vreo doisprezece ani ai mei, cînd și-a dat seama că vederea mi s-a dus pentru totdeauna, dar că străluceam la școală și mă descurcam bine de unul singur prin toate Împrejurimile, i-a venit inima la loc, a luat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
războinicul i-o dăduse. Dar toate astea muriseră odată cu cei douăzeci și șase. Și fiul nostru. Doisprezece ani. Atâta avea. Atârna acolo. Se rugase, gemea, țintuit de inelele de fier. Ne îmbărbăta. El surâdea. Vaierul era al mulțimii strânse acolo vreo patru mii erau creștini, ceilalți... cine-I mai știe. Vaierul lor se auzea până jos, la Nagasaki. Cei țintuiți de cruci se rugau. Paul Miki predicase pentru ultima oară. Dar eu n-aveam ochi și nu-l auzeam decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Chiar așa ! a spus bătrânul meu), așa că a ridicat ochii la cer, a binecuvântat cele câteva pâinițe și peștișorii, pe urmă le-a dat ucenicilor Lui să le împartă și ce să vezi ! Nu numai că s-au săturat cei vreo cinci mii de bărbați adunați acolo, cu femei cu copii cu tot, dar s-au mai strâns și nu știu câte coșuri de firimituri! Eram și eu acolo, cu taică-mio, ți-am spus doar că-L urmam peste tot și nu știu cum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
s-au mai strâns și nu știu câte coșuri de firimituri! Eram și eu acolo, cu taică-mio, ți-am spus doar că-L urmam peste tot și nu știu cum, dar niciodată pâinea n-a fost mai dulce și peștele mai gustos eu luasem vreo patru pești mari, că-mi era tare foame, și mi-am zis că, dacă mă satur, să-mi rămână și pe mai târziu, iar tata (m-am uitat pe furiș), înfulecase deja o pâine și se mulțumise cu vreo doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
trăiască! Ce vârstă are? - l-a Întrebat ea, topindu-l cu jarul privirii și al zâmbetului... ― Păiii... ― Vă ascult. Cât e de mare? - a insistat cadâna, cu palpit de gene. ― Abiaaa... ― Abia a Început să meargă? Asta Înseamnă că are vreo opt-nouă luni deja. Este un adevărat cavaler - l-a fixat „la podea” frumoasa creolă cu ochi arzători. ― Dac-ar fi ce bine-ar fi... dar... ― Ooo! Sunteți un misterios.... - a șoptit ea, cu un oftat adânc, care a făcut ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]