KorAP: Find »[drukola/base=weber & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...142 >

3,544 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

Primele exemplare din Țara mirării tocmai ieșiseră din tipografie, iar editorul lui Weber îl invitase în oraș ca să sărbătorească. A treia sa carte: faptul că era publicat nu mai era tocmai o noutate. În acest punct al carierei lui Gerald Weber, călătoria de două ore cu trenul era mai degrabă datorie decât bucurie. Dar Bob Cavanaugh era nerăbdător să-l vadă. Entuziasmat, spusese tânărul editor. Publishers Weekly numise cartea „o călătorie nebunească prin creierul uman a unui filosof aflat la apogeul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
spusese tânărul editor. Publishers Weekly numise cartea „o călătorie nebunească prin creierul uman a unui filosof aflat la apogeul talentelor sale“. Călătorie nebunească nu va pica deloc bine în cercurile neurologilor, cercuri care nu iertaseră succesul primelor cărți ale lui Weber. Și apogeul talentelor sale avea ceva care-l deprima. De-aici drumul nu mai ducea decât în jos. Weber se târî până în Manhattan, mergând pe jos de la Penn Station la Union Square suficient de repede ca să profite de pe urma exercițiului fizic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
talentelor sale“. Călătorie nebunească nu va pica deloc bine în cercurile neurologilor, cercuri care nu iertaseră succesul primelor cărți ale lui Weber. Și apogeul talentelor sale avea ceva care-l deprima. De-aici drumul nu mai ducea decât în jos. Weber se târî până în Manhattan, mergând pe jos de la Penn Station la Union Square suficient de repede ca să profite de pe urma exercițiului fizic. Umbrele erau total aiurea: tot derutante, chiar și după mai mult de opt luni. Un petic de cer acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de la Penn Station la Union Square suficient de repede ca să profite de pe urma exercițiului fizic. Umbrele erau total aiurea: tot derutante, chiar și după mai mult de opt luni. Un petic de cer acolo unde n-ar fi trebuit să fie. Weber nu mai trecuse prin oraș de la începutul primăverii, când asistase la spectacolul obositor de lumini - două fascicule uriașe de lumină îndreptate spre cer, care păreau ieșite din capitolul despre membrele-fantomă din cartea lui. Imaginile se aprinseră iar în el, imaginile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
era o minciună narcoleptică. O luă spre sud, pe străzile insuportabil de normale, gândindu-se că ar putea trăi liniștit fără să mai vadă vreodată orașul ăsta. Bob Cavanaugh îl întâmpină în restaurant cu o îmbrățișare de urs, pe care Weber o toleră. Editorul său făcea eforturi să nu chicotească. —Ți-am spus să nu te împopoțonezi. Weber deschise larg brațele. — Asta nu înseamnă că m-am împopoțonat. —Nu te poți abține, nu-i așa? Chiar ar trebui să facem un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
putea trăi liniștit fără să mai vadă vreodată orașul ăsta. Bob Cavanaugh îl întâmpină în restaurant cu o îmbrățișare de urs, pe care Weber o toleră. Editorul său făcea eforturi să nu chicotească. —Ți-am spus să nu te împopoțonezi. Weber deschise larg brațele. — Asta nu înseamnă că m-am împopoțonat. —Nu te poți abține, nu-i așa? Chiar ar trebui să facem un album de fotografii sepia cu tine, de pus în cafenele. Neurologul spilcuit. Un Beau Brummell al cercetării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
schimbul de bârfe din industrie, în mare viteză. La un cappuccino total inutil, Cavanaugh spuse, în sfârșit: —Bine, gata cu gluma. Hai să-ți văd asul din mânecă, omule. Trecuseră treizeci și trei de ani de la ultima mână de blackjack a lui Weber. La Columbus, în primul an de facultate, când o învățase pe Sylvie să joace. Ea ceruse să joace pe favoruri sexuale. Un joc drăguț; fără perdanți; dar insuficient de profund ca strategie ca să le mențină interesul prea mult timp. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
simbolurile dolarilor din ochii mei? Ești un tip fair-play, Robert. —Sunt fair-play pe dracu’. Dar sunt un editor excelent. În timp ce lua nota de plată, Cavanaugh întrebă: Poți măcar să bagi și un capitol despre stimulentele farmaceutice? Întors la Penn Station, în timp ce Weber stătea sub panoul ce anunța plecările, așteptând trenul spre Stony Brook, un bărbat îmbrăcat într-o vestă de schi albastră și uzată și în niște reiați pătați de grăsime îi făcu semn cu mâna, recunoscându-l cu bucurie. Ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
așteptând trenul spre Stony Brook, un bărbat îmbrăcat într-o vestă de schi albastră și uzată și în niște reiați pătați de grăsime îi făcu semn cu mâna, recunoscându-l cu bucurie. Ar fi putut fi un fost subiect intervievat; Weber nu-și amintea deloc de el. Și mai probabil, era unul dintre numeroșii cititori care nu înțelegeau că fotografiile publicitare și televizorul erau mijloace media unilaterale. Vedeau părul alb, rărit, al lui Weber, licărirea albastră din spatele ramelor de sârmă, jumătatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
fi putut fi un fost subiect intervievat; Weber nu-și amintea deloc de el. Și mai probabil, era unul dintre numeroșii cititori care nu înțelegeau că fotografiile publicitare și televizorul erau mijloace media unilaterale. Vedeau părul alb, rărit, al lui Weber, licărirea albastră din spatele ramelor de sârmă, jumătatea de cupolă moale, binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de cupolă moale, binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții minte mica noastră călătorie în vest - numai noi trei? Expediția aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Angelei că tot ceea ce s-a întâmplat acolo e perfect acceptabil. Totul e bine, oricine ar vrea ea să fie. Toată lumea e bine, fiecare ceea ce e. Tu știi asta. Am dreptate? Spune-mi, am dreptate? — Cu siguranță ai dreptate, spuse Weber. Probabil o formă de Korsakoff. Confabulație - povești născocite ca să peticească părțile lipsă. Malnutriție din cauza abuzului îndelungat de alcool; stofa realității rețesută de o carență de vitamina B. Weber își umplu cele două ore ale drumului de întoarcere spre Stony Brook

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
asta. Am dreptate? Spune-mi, am dreptate? — Cu siguranță ai dreptate, spuse Weber. Probabil o formă de Korsakoff. Confabulație - povești născocite ca să peticească părțile lipsă. Malnutriție din cauza abuzului îndelungat de alcool; stofa realității rețesută de o carență de vitamina B. Weber își umplu cele două ore ale drumului de întoarcere spre Stony Brook mâzgălind notițe despre faptul că oamenii erau probabil singurele ființe ce își puteau aminti lucruri care nu s-au întâmplat niciodată. Numai că n-avea nici o idee încotro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de plăcere când se afunda în sacul cu scrisori de peste zi, de parcă în el ar fi fost ascuns un premiu la un concurs la care uitase că participase. Mai multe e-mailuri promiteau să remodeleze oricare dintre părțile corpului lui Weber la dimensiunile dorite. Altele ofereau medicamente de contrabandă pentru orice deficit imaginabil. Medicamente care îți schimbau dispoziția și-ți ridicau moralul. Valium, Xanax, Zyban, Cialis. Cele mai mici prețuri din lume. De asemenea, își primise și porția de averi însemnate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
însemnate oferite de reprezentanți exilați ai guvernelor unor națiuni turbulente, care păreau să-i fie prieteni vechi. Printre toate astea erau inserate două invitații la conferințe și încă o cerere de a face un turneu de lectură. Un corespondent căruia Weber încetase să-i mai răspundă de câteva luni îi trimisese o nouă obiecție la modul în care tratase sentimentele religioase și lobul temporal în Infinitul de trei livre. Și, desigur, cererile obișnuite de ajutor, pe care le trimitea la Centrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
trei livre. Și, desigur, cererile obișnuite de ajutor, pe care le trimitea la Centrul de științe medicale Stony Brook. Fu cât pe-aci să trimită tot acolo și mesajul din Nebraska, după ce-i citise primul rând. Dragă domnule doctor Gerald Weber, fratele meu a suferit recent un accident auto groaznic. Weber nu se mai ocupa de accidente groaznice. Cercetase destule povești frânte cât să-i ajungă toată viața. În timpul care-i mai rămăsese, voia să se întoarcă la povestea creierului în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
le trimitea la Centrul de științe medicale Stony Brook. Fu cât pe-aci să trimită tot acolo și mesajul din Nebraska, după ce-i citise primul rând. Dragă domnule doctor Gerald Weber, fratele meu a suferit recent un accident auto groaznic. Weber nu se mai ocupa de accidente groaznice. Cercetase destule povești frânte cât să-i ajungă toată viața. În timpul care-i mai rămăsese, voia să se întoarcă la povestea creierului în deplinătatea capacităților sale. Dar următorul rând îl făcu să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
spate. Se sărutară mai discret decât în epoca blackjack-ului, în urmă cu o treime de secol. Mai încărcat de istorie. — Legătura de cuplu, decretă Sylvie. Își îngropă nasul în sternul lui. Numește o invenție mai ingenioasă. — Radioul cu ceas? sugeră Weber. Ea îi dădu un brânci și-l pălmui peste piept. —Soț rău. Cum merge cu noul sediu? întrebă el. — E încă un vis. Trebuia să ne mutăm birourile acum mulți ani. Își comparară zilele. Ea nu scăpase încă de agitația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
nesatisfăcătoare, se regăsise în sfârșit într-o vocație pe care nu și-o bănuise niciodată. Atentă să nu încalce confidențialitatea profesională, îi schiță punctele esențiale ale celor mai interesante cazuri, în timp ce pregătiră împreună un rizoto. Până se așezară la masă, Weber nu-și mai amintea decât vag poveștile ei. Mâncară unul lângă altul, așezați pe scaune de bar la masa înaltă de bucătărie, unde-și luaseră împreună mesele cu o plăcere neîntreruptă în ultimii zece ani, de când unica lor fiică plecase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
fi comutatoarele, decât datorită unui truc de netezire mintală. Creierul ei era ca al tuturor, doar că rămăsese fără acest ultim truc. N-o chema Sarah. Ar fi putut s-o cheme oricum. Fusese acolo, în mintea pulsândă a lui Weber când se urcase în avion pe LaGuardia și dispăruse când Weber se pomeni în aceeași după-amiază într-un punct mort din preria pustie, fără vreo tranziție în afara unui salt temporal. Se cază la un motel aflat chiar lângă autostradă. MotoRest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
era ca al tuturor, doar că rămăsese fără acest ultim truc. N-o chema Sarah. Ar fi putut s-o cheme oricum. Fusese acolo, în mintea pulsândă a lui Weber când se urcase în avion pe LaGuardia și dispăruse când Weber se pomeni în aceeași după-amiază într-un punct mort din preria pustie, fără vreo tranziție în afara unui salt temporal. Se cază la un motel aflat chiar lângă autostradă. MotoRest - îl alese pentru inscripția de pe panou: BUN VENIT AMATORILOR DE COCORI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
într-un coș, se aflau zece mere strălucitoare, lucioase, toate de aceeași formă și mărime. Nu putea spune dacă erau adevărate sau de decor până nu-și înfigea unghia într-unul dintre ele. În timp ce recepționera îi procesa cartea de credit, Weber răsfoi teancurile de broșuri pentru turiști. Toate erau înroșite de păsări cu moț purpuriu. Grămezi de păsări, cum nu mai văzuse niciodată. — Unde pot să mă duc să văd păsările astea? o întrebă el pe recepționeră. Ea păru stânjenită, de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
răbdare. Or să se întoarcă. Îi întinse cardul Visa, împreună cu un card pentru ușă. Urcă într-o cameră care se prefăcea că n-a mai fost niciodată locuită, o cameră care promitea să dispară fără urmă în clipa în care Weber avea să iasă pe ușă. Fiecare suprafață din cameră era acoperită de cartonașe cu mesaje. Angajații îi urau personal bun venit. Îi ofereau o gamă completă de bunuri și servicii. Pe o bucată de carton din baie scria că, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
în hol și făcu cunoștință cu singura rudă apropiată a victimei. Era puțin trecută de treizeci de ani, îmbrăcată în pantaloni largi, cafenii, și bluză de bumbac roz, ceea ce Sylvie numea pașaport vestimentar universal. Costumul închis la culoare al lui Weber - ținuta lui obișnuită de călătorie - o zăpăci și o aduse în situația de a-și cere scuze din priviri înainte să apuce să-l salute. Părul arămiu foarte drept - singura ei trăsătură remarcabilă - îi atârna până sub omoplați. Cascada asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
șemineul fals din hol și întinse un dosar pe măsuța de cafea: trei luni de notițe scrise de mână, alături de copii cu tot ceea ce-i dăduseră de la spital și de la centrul de recuperare. Cu mâinile împreunate, atacă povestea fratelui ei. Weber se așeză lângă ea. După un timp, îi atinse încheietura. — Înainte de orice, ar trebui, probabil, să trecem pe la doctorul Hayes. A primit scrisoarea mea? Am vorbit cu el de dimineață. Știe că ați venit. Zice că puteți să mergeți liniștit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]