5,438 matches
-
mi-i datorezi pe marfă, îți jur cu sfințenie că eu, Torpilă, și nimeni altul decât eu, mă voi asigura personal că, până la urmă, tot îmi voi căpăta datoria de la tine cu orice preț, iar tu vei sfârși în colb, zăcând amarnic. Nici nu-ți închipui de câte pot fi în stare! De aceea, îți recomand nici să nu afli! Isprăvind de citit, tânărul încremeni locului. Ultimele rânduri ale scrisorii aproape că nici nu mai apucase să le mai distingă bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și subțire, chiar în înclinarea ei plină de deferență, își ocupă maiestuos locul din spațiu lângă noi, care păruse că o aștepta numai pe ea, și ne întinse un plic misterios. Era acesta plicul, înțelesei în cele din urmă, care zăcuse mut, de-a lungul lunilor trecute, adăpostind suma vinovată în întunericul unui sertar rușinat, încercând însă, fără îndoială, în tot acest răstimp, să-și imagineze destinatarul, să îl adulmece, să ne cheme pe noi, din necunoscutul care ne înghițise și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu exultanța sa, opera pentru încoronarea lui Leopold, La clemenza di Tito, concertul pentru clarinet și cea din urmă operă rămasă neterminată, Requiem-ul, pe care o probase chiar cu o seară înainte de moartea sa subită, de pe patul în care zăcea bolnav. Nu, nu era vorba de o "autoconsolare speculativă", cum spune Hildesheimer, când în acea scrisoare către tatăl său nota: "Dat fiind că moartea, privită cu atenție, este adevăratul scop al vieții noastre, deja de câțiva ani sunt în bune
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aceștia.. Sunt însă și oameni hazlii, pe care gluma ori ironia îi însoțesc până la sfârșitul vieții. Așa bunăoară este celebră dorința ultimă a unui oarecare muritor, care a ținut morțiș să i se scrie pe lespedea funerară următoarele cuvinte: "Aici zac eu și citești tu! Ce bine-ar fi să citesc eu Și să zaci tu!..." Se pune întrebarea: Trebuie sau nu exercitată întocmai dorința ultimă a unui muritor? Se răspunde: 1. Dacă ea nu depășește bunul simț comun: dacă nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sfârșitul vieții. Așa bunăoară este celebră dorința ultimă a unui oarecare muritor, care a ținut morțiș să i se scrie pe lespedea funerară următoarele cuvinte: "Aici zac eu și citești tu! Ce bine-ar fi să citesc eu Și să zaci tu!..." Se pune întrebarea: Trebuie sau nu exercitată întocmai dorința ultimă a unui muritor? Se răspunde: 1. Dacă ea nu depășește bunul simț comun: dacă nu e contra moralei și ordinei publice; dacă nu prezintă imposibilitate de executare, atunci să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
-și duce mâna la spadă. Totul se petrecuse cât ai clipi; și, Înainte ca vreunul din cei prezenți să apuce să reacționeze, căpitanul Alatriste și cei doi ciraci care Îi acopereau spatele se făcuseră nevăzuți, lăsându-l pe micul marchiz zăcând pe spate și sângerând abundent sub privirile Îngrozite ale doamnelor și Însoțitorilor lor. Afacerea făcu ceva vâlvă; Însă influențele lui Guadalmedina Îl puseră la adăpost pe ucigaș. Cu toate acestea, neplăcut impresionat, Alatriste avusese timp să ia cu sine amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
roșu. Ca un foc. Exact așa: un foc. Am văzut pe una din pagini cum Nabucodonosor lăsa să fie uciși pruncii lui Sedechia, în vreme ce Sedechia însuși era de față. Un soldat spinteca pieptul unui copil cu sulița. Alt copil măcelărit zăcea dezmembrat pe pământ. Sedechia ținea fața întoarsă și urla spre cer. Nu voi uita niciodată. Pe pagina cealaltă, care era și ea îndreptată spre mine, Samson dărâma stâlpii templului. Toți încercau să fugă. Dar, fără îndoială, au fost toți zdrobiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
limitare. De bună seamă, cel ce dorește poate privi în felul acesta fiecare amănunt din existența proprie, mărindu-l și în același timp micșorându-l. Théodore Géricault a pictat două capete retezate - „proaspete“, dacă se poate spune așa - după ghilotinare. Zac pe o pânză de in și sângele curge din grumazurile tăiate. Dar pentru mine și pentru bunicul imaginea dezvăluia o posibilitate ascunsă: prin gura căscată ajungi într-o lume pe care Géricault n-a putut s-o arate în întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din acea generație care acum se veștejește în gheara necruțătoare a bătrâneții, numele lui Doré înseamnă doar amintirea unui volum infolio greu și dificil de manevrat, cu marginea filelor aurită - și legătura cărții adesea lipsită de gust, în conformitate cu gustul epocii -, zăcând cel mai adesea pe masa lustruită de mahon. Poate că lângă ea se mai aflau și cele mai importante fotografii de familie, ca și cum Gustave Doré ar fi fost cel puțin o rudă. Dante, poveștile lui Perrault, Don Quijote, fabulele lui La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
măreț, cu coroană și copite roșii, gonind printre stelele Căii Lactee. Cine eram noi? Ca să fiu sincer, nu știu sau, mai exact, eu n-o pot spune. Nimic nu arăta că aș fi fost o apariție așteptată. Dar nici neașteptată. Unii zăceau nemișcați, alții se răsuceau în paturile lor, câțiva erau legați cu chingi de piele. Și câți eram? Eram atâția câți încăpeau de-a lungul pereților în trei săli. E curios că aveam loc. De fapt trebuie să fi fost mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Știu că peștii au murit, dar credința mea nu a pierit încă. Una din scrisorile de la mama a sosit cu o zi înainte de sărbătoarea miezului de vară. Era într-unul din anii de la început. Ne scoseseră la iarbă verde. Ședeam, zăceam sau ne târam pe pământ, pe sub mestecenii înverziți blând. Câțiva dintre noi își scoseseră hainele și acum se distrau, mirați și nevinovați, cu goliciunea lor. Ne uneam cu natura spontan și fără să fim siliți. Ne lăsam în voia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mirați și nevinovați, cu goliciunea lor. Ne uneam cu natura spontan și fără să fim siliți. Ne lăsam în voia ei, așa cum îi aparținuserăm la început. Scoteam sunete ciudate, ne ridicam și ne lăsam să cădem de-a berbeleacul ori zăceam nemișcați în iarba proaspătă, tot așa cum zăceam și în paturi. Ne loveam unii pe alții cu pumnii. Când bătea vântul, pe Râu, sub noi, se stârneau rotocoale albe. E foarte greu să descriu acel sentiment de solidaritate care poate cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
uneam cu natura spontan și fără să fim siliți. Ne lăsam în voia ei, așa cum îi aparținuserăm la început. Scoteam sunete ciudate, ne ridicam și ne lăsam să cădem de-a berbeleacul ori zăceam nemișcați în iarba proaspătă, tot așa cum zăceam și în paturi. Ne loveam unii pe alții cu pumnii. Când bătea vântul, pe Râu, sub noi, se stârneau rotocoale albe. E foarte greu să descriu acel sentiment de solidaritate care poate cuprinde oamenii într-o seară de miez de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
scotea aburi, iar inconfundabilele mirosuri de piper, dafin, cuișoare și ceapă, într-o uniune intimă, se răspândeau în întreaga casă. Mama nu uitase ce doream cel mai tare să mănânc. VIGNETA în camera bunicului era un frig de gheață. El zăcea în sicriul pus pe pat. Tot ce se vedea din el era de fapt capul, așezat pe o pernă mică, cu broderii. în rest era acoperit de cearșaful alb. în Biblie Lazăr este înfășurat la fel înainte ca Iisus Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
atât de clar trasat, numai pentru că urma să moară? Și-a îngăduit un strop de distracție în ultimele clipe, a spus tata. Totul a fost așa cum trebuia să fie. Uneori, a spus mama, puteam să-l aud prin ușă cum zăcea acolo, înăuntru, pe moarte, și râdea singur. Trebuie să știu ce citea, am zis. Are vreo importanță? a întrebat tata. Tocmai asta vreau să aflu, am răspuns. Dacă are vreo importanță. Atunci l-am părăsit pe bunicul, așa cum era el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
era înspăimântător. Deși de fapt eu n-ar fi trebuit să fiu consternat sau disperat. în fond, ceva asemănător se întâmplă cu toate casele copilăriei. N-am întrebat nimic. Bancherul mi-a arătat un obiect mare, negru și pătrat, care zăcea la marginea craterului. Ce ar putea fi? a întrebat el. Este rama de metal a pianului mamei, i-am zis. începuse deja să ruginească. O ramă de pian de metal, am mai spus eu, este mult superioară ramelor de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu ciocanul lui Manfred. Eva a pus pe noptiera bolnavului un vas cu crengi de scoruș. Boabele sunt de un roșu deschis, iar frunzele încă verzi. E greu să urmărești cât de iute se schimbă anotimpurile, ne spunem noi. Să zac așa aici și să nu-mi pot scrie articolele, zice Manfred, e aproape cel mai rău lucru din lume. Să ascunzi și să treci sub tăcere adevărul, spun eu, e de fapt tot una cu minciuna. De bună seamă, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu ce n-a stricat încă, dar într-o bună zi va întreba totuși de tine. Nu există îndurare mai mare ca ușurarea durerii, spune Manfred. Când o să mă fac sănătos, o voi întâmpina cu un articol uriaș, adaugă el. Zac aici și gândesc. îmi umplu mintea până la refuz. Și articolul acesta devine pe zi ce trece tot mai mare și mai plin de forță. VIGNETA Manfred are o sticluță brună, de farmacie, cu o pipetă sub dop. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o clipă. Mă retrag în singurătatea și discreția camerei mele de la etaj, dar mâine ori, poate, poimâine mă voi ridica, voi continua linia vieții și o voi duce la capăt. Grămezi de imagini nu sunt încă făcute și, da, eu zac aici și mă gândesc, le adun în memorie. Manfred vorbește necontenit despre muncă. Uneori folosește chiar acest cuvânt, dar cel mai des vorbește doar despre articole. Se întâmplă chiar să-mi reproducă articole întregi, iar oamenii, întâmplările și lucrurile demne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
amintiri!... Bart surâse nostalgic. Eram de vreo 14 ani și am răcit foarte tare într-o iarnă, țin minte că am stat în pat aproape o lună. Nu eram în stare să citesc, să mai uit la televizor, stăteam și zăceam așa, ațipeam și visam, îmi făcusem eu niște povești ale mele, pe care mi le spuneam singur și le vedeam cu ochii minții... N-ai să râzi, sper într-una dintre povești eram rege... Și cum mă plimbam eu așa
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu adevărat. Și pe mine m-a iubit, m-a iubit cu adevărat... Câți bărbați acceptă două adopții de dragul unei femei? Își aduse apoi aminte de anul când fusese foarte bolnavă, în urma unui nenorocit de accident cu mașina. Două săptămâni zăcuse în comă. Zăcea așa, într-o lumină galbenă, nici trează, nici adormită, ar fi vrut să plângă din cauza durerilor, dar nu avea putere. Două săptămâni Liviu nu se dezlipise de lângă patul ei. Apoi cumpărase zeci de cărți de medicină naturistă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe mine m-a iubit, m-a iubit cu adevărat... Câți bărbați acceptă două adopții de dragul unei femei? Își aduse apoi aminte de anul când fusese foarte bolnavă, în urma unui nenorocit de accident cu mașina. Două săptămâni zăcuse în comă. Zăcea așa, într-o lumină galbenă, nici trează, nici adormită, ar fi vrut să plângă din cauza durerilor, dar nu avea putere. Două săptămâni Liviu nu se dezlipise de lângă patul ei. Apoi cumpărase zeci de cărți de medicină naturistă, le studiase, îi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
totul străin de casa lor, așa cum o știau din memoria olfactiv-sentimentală. Cele patru uși au acum numere. Instituție serioasă! Barometrul arată și el jalnic, fiindcă fierarul a încercat să facă din el un cântar. În locul patului, unde femeii i-au zăcut și i-au murit patru băieți, se află acum o ladă de fier. Toate aceste diferențe, percepute de cititor prin ochii bătrânei venite să moară, indică nu numai sensul unei drame personale, ci și cursul istoriei mari. În fapt, drama
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
2012, am constatat că vocea celui care pune întrebările îi aparține unuia care se prezintă peste tot drept ziarist. Lucrează la un săptămânal minor, apare pe la televizor, dă lecții de deontologie și profesionalism. Acest filmuleț (ca și celelalte care mai zac pe acolo, cu 14-44 de vizualizări) este dovada clară că, în timp ce dădea lecții despre cum trebuie să ne facem meseria, personajul cu pricina era plătit de politicieni. Felicitări, Alexandru Căutiș! You were caught on your own camera!”, a scris Patrick
Ziaristul care a publicat pozele cu Geoană la Vântu ar fi lucrat pentru ARD by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/70132_a_71457]
-
ultim tip de lectură trebuie descris. Nu cred că, în întreaga mea existență, au fost mai mult de zece-douăzeci de ocazii în care să-mi fi încheiat ziua altfel decât citind. Chiar și în armată, chiar în spital, chiar atunci când zăceam cu febră. Acestea sunt "lecturile fără creion". Nu sunt întotdeauna cărți ușoare, de divertisment sau de ficțiune. Mă trezesc adeseori cu ditamai tratatele de istorie sau colecțiile de documente apăsându-mă pe piept, în timp ce mă scufund în cele trei (obligatorii
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]