10,579 matches
-
mai întoarcem pe același drum, pentru că podul de bușteni era destrămat. Așa că am traversat podul de raze, spre malul celălalt al lacului. Am ajuns pe celălalt mal fără să privesc în urmă, însă acum, uitându-mă înapoi, n-am mai zărit mare lucru... se lăsase o ceață incertă peste lac, și nu se mai vedea malul celălalt deloc. „Poate eu am inventat totul”, m-am gândit. „Poate am inventat această zeiță a naturii ca o apariție a verii, poate mi-am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pași, pe un rând, stau aliniați toți jucătorii cu spatele spre linia marcată. Conducătorul povestește o istorioară scurtă care se termină cu cuvintele „să scape cine poate!”. Exemplu: „Mai mulți elevi au plecat în pădure. Ei trec prin pădure. Deodată zăresc un lup. Să scape cine poate!” Fiecare propoziție pe care o spune conducătorul trebuie să o repete și elevii. La cuvântul „poate”,exprimat energic de toți, se face stânga împrejur și se aleargă până la linie și se întrec. Cel care
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
și dacă tinerețea mi s-a dus, nu plâng pe-al ei morman de coji uscate, când diminețile, de vânt proptite, cu toate sonurile lor mă-mbie să duc la gură plinul lor ulcior de apă vie. mă strădui să zăresc ce-i dincolo de zerul subțiat, băltind și somnolând ca apele ce mor cu fiecare respirare. poate-i o stea căzută în adânc, un uguit de pasăre trezită brusc, pistilul unei flori strivită-n dinți de-un prunc, o lună cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
justiție a datului. Ei știu că orice bucurie neagă o tristețe, dar că în această tristețe trebuie să stea ascuns principiul oricărui vis. Dostoievskian, ei desăvârșesc vocația de a vizita omul pe fereastra niciodată păzită de gratii, prin care se zărește pacea slăbiciunilor și a resentimentelor părăsite în întuneric. Îi vom întâlni pretutindeni atunci când certitudinea de sine va concepe absurd facerea lumii în afara poeziei ori când glosolalia victoriei noastre împotriva fricii va regurgita demoni ai jafului sufletesc. Ne vor întineri mereu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
rupe la fugă. Surprinși, ori mai degrabă consternați, angajații firmei ies în stradă; evident însă că nu au sub nici o formă intenția de a-l urmări. Părăsesc înveselit restaurantul și o iau pe urmele tânărului cu sicriul în spinare. Îl zăresc și îl aud cum urlă de bucurie, de frică; un animal cu revelații greu de expri mat. Mă opresc, închid ochii: mă voi întoarce să mă îmbăt groaznic. * Dacă filozofii nu mai gândesc metafizic, asta vine din grija de căpătâi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
bucuria, visul și împlinirile, puterea și amenințarea, suferința, căderea. Această dispariție lasă loc celei mai frumoase povești de iubire, care este povestea de iubire cu morții. * Da, pentru spirit haosul este starea finală, de aceea, trebuie gândită din timp. * „Vă zărim adesea plimbându-vă în noapte cu barca pe lac, însoțit de o fantomă albă“, îi spune într-o zi Madame de Staël. Sătul de insultele brutale ale genovezilor, Byron închiriază celebra pe atunci vilă Diodati, situată pe malul lacului Léman
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să știu. Femeia părea o fărâmă de umbră în lumina aceea de amurg. Nu eram beat atunci, m-a întrerupt. Pe atunci eram cumpătat. În fața casei, marea creștea sub ochii noștri. M-am uitat în urmă, să văd dacă se zărea ceva. Ceasul mi se oprise puțin după miezul nopții și-mi juca la încheietură. Cât e ceasul, am întrebat. I-am cerut apoi lui Wilson să citească cu voce tare, să ne înveselim puțin. Nici asta n-a durat prea
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
la începutul secolului douăzeci, oamenii pentru ca să-și cumpere proprietăți. Intru timid pe șantier. Nu mă văd și nu mă aud mult timp. De praf, de gălăgie, de înjurături. Aflu, cu greu și întru tîrziu, că "vecinul", pe care l-am zărit vag o singură dată de cînd a luat casa de la bătrîna proprietară, dărîmă o parte și construiește, cu etaj, mai frumos ca la mine. Foarte bine, am zis! N-ar fi fost normal să aflu și eu, să mă viziteze
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
se imprimă atitudinea necesară aici, supunerea, coloana îndoită și capul plecat. Mă uit în jurul meu. O mare de bătrîni, o mare de disperare, de suferință, de boală, de nevoi urgente, o mare de ochi triști, moi, fără expresie. Din hol zăresc ghișeul cu pricina. Ca în Gogol, undeva cu mult deasupra noastră, suspendată parcă în aer. Acolo stă, presupun, funcționara pusă să rezolve cererile. Pusă acolo, cu alte cuvinte, în slujba cetățenilor. Îi aud doar vocea de SS. După ce au reușit
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
probabil timpul s-o fac. Acum un an și jumătate am fost în sudul Franței și am văzut Mediterana pentru prima dată. Era o dimineață de un calm absolut, cu un cer neverosimil de limpede, se vedea până departe. Am zărit, la limita halucinației, Pirineii. Soarele nu se ridică prea mult în noiembrie, așa că valurile infinitezimale sclipeau până la orizont. Am rămas nemișcat câteva ore bune. Când am plecat, mi-am zis că am să scriu din nou. Dar, chiar și în
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
-n aerul acestui rendez-vous între iubiți trecuți de vîrstele iubirii: "lipsite de fervoarea tinereții și oarba ei credință în împliniri, zilele de acum erau ceva amorf, neidentificabil. Așa păreau, pînă izbuteai să te smulgi din hipnoza așteptărilor din trecut și, zărindu-te poate în cristalul vreunei vitrine, să-ți spui din mers: ŤSînt un călător, să privesc drept înainte!ť". Dincolo de oboseală e curiozitate, care speră. Orașul mare e locuit. Parizienii sînt al doilea medalion. Oameni mai mult alerți decît grăbiți
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
sus, a sediului modern, din sticlă, e "o colivie prinsă de cer". Nu poate, din chipul pictat al Parisului, să lipsească Montmartre. Acolo, ochiul e derutat dar, "din fericire, e astfel construit încît prinde multiple aspecte în același timp; astfel, zărești și platoul colinei montmartreze pe care se-nalță vestita bazilică Sacré-Coeur, descrisă, zugrăvită, vizitată și răsvizitată de o omenire întreagă, poate mai puțin de parizienii înșiși. Tineri perechi de străini, purtîndu-și copilașii cei mai micuți în ingenioase coșulețe-valiză, urcă sau
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
meargă la Praga, să sape la temelia podului Karluv de pe Vltava unde va găsi o comoară. Omul dă ascultare acestei predicții, călătorește în Cehia și caută comoara în locul care i se arătase în vis. Capitanul străjerilor de la acel pod îl zărește pe când trudea fără nicio șansă de izbândă și se interesează ce face: omul îi destăinuie viziunea sa, iar căpitanul izbucnește în râs, mirat de credulitatea străinului și i se confesează la rândul său: "Oho, și eu, dacă m-aș fi
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
Ștefan Niculescu, Frank Stemper, Călin Ioachimescu și Costin Miereanu, a smuls (pentru a câta oară ?) o bilă albă de la un public nici ursuz, dar parcă nici în cale-a fară de politicos. Una peste alta, la Carbondale s-a putut zări ceva din societatea tot mai secretă a muzicii contemporane. . Afară din cutie: "Outside the box".
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
măsură legate tot de jocurile de cărți. Statiunea este concurată cu succes de cea alăturată, Cascais, cu o arhitectură mai variată și mai pitorească. O memorie de lungă durată - revivacizată - face ca în vitrina unei librării din centrul Estorilului să zăresc o monografie despre regele Joăo al III-lea - un rege cu merite din secolul al XVI-lea care a întemeiat celebra Universitate de la Coimbra - scrisă de o româncă, sau poate, mai bine zis, de o portugheză de origine română: Ana
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
însă pustii. Din cînd în cînd și foarte rar se auzea pe pod duruitul unei caleșce, în care era vreun boier ce se ducea la o partidă de cărți, sau un fiacru ce trecea ca săgeata și lăsa să se zărească niște bonete femeiești. Nici un pedestru nu era pe uliți, afară de fanaragiii care striga regulat raita. O caleașcă trecu în fuga cailor pe ulița mare, apucă ulița sf. Ilie, și făcînd în stînga, luă la deal pe lîngă zidul sf. Spiridon
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
fără nici un fel de indulgență: "...eu făcîndu-mi loc pintre dame cam călărește (cavalierement), călcînd pe bătăturile moșnegilor carii mă da la toți dracii, cotind uniforme în dreapta și în stînga cu zicerea pardon, am alergat la celălalt capăt a galeriei, unde zărisem o capelă roză împănășată ca o pasere de paradis. Stăpîna acelei capele era fanalul care mă lumina, magnetul ce mă trăgea". Sau în Pentru ce țiganii nu sunt români, unde, spre disperarea autorului, Bogonos rîde cu lacrimi la lectura poemului
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
acesta la clasa profesorului Miklos Bacs: Adrian Damian și Tudor Lucanu. O idee scenografică puternică care se așează bine în Teatrul "Tony Bulandra". O imagine care se adaugă mireselor. Pe care, la un moment dat, ca o iluzie, le putem zări dincolo de porțile visului care se deschid în spatele scenei. De fapt, amintirile de acolo se strecoară și se apropie, într-un șir și comic, și trist, de protagonist. Sursa misterului se află în ce este dincolo, în eul profund, deteriorat de
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
între furturile cele mai ambițioase) se găsește într-un alt dialog de literatură memorialistică on-line: "- și ce vrea să zică: Ťhoț cu bună dimineațať? - Sunt șmecheri care o pornesc la drum cu o prăjină la spinare, când mijesc zorile. Unde zăresc o fereastră deschisă, ochesc scaunul pe care stăpânii casei și-au depus hainele, seara, la culcare. Vâră Ťinstrumentulť și pescuiesc, din stradă, tot ce pot" (M. Rădulescu, literaturasidetentie.ro). O explicație complementară a denumirii, cu o evaluare net pozitivă, apare
Alte specializări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8214_a_9539]
-
d-sale dinamism productiv în registrul damnării. Urbea ce-l adăpostește apare derutant fantastă, creatoare de confuzii, contaminată de-o metafizică bolnavă: "acesta e orașul meu, numai al meu./ casele, transparente, nu au uși/ iar în fiecare dintre ele mă zăresc pe mine însumi./ merg pe străzi și străzile sînt vii,/ își schimbă configurația, mă conduc/ mereu în altă parte./ ajung pe un pod: malul celălalt nu există,/ dincolo de pod nimic nu e./ caut biserica, n-o găsesc -/ biserica e lichidă
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
autorul își jalonează drumul prin necunoscut cu elementele acesteia: "deși merg de-o viață/(pe jos, cu tramvaiul, cu mașina, cu trenul/ și iar pe jos...),/ n-am ajuns prea departe pe drumul acesta:/ uneori întorc privirea și încă mai zăresc locul/ de unde am pornit cu mulți ani în urmă -/ parcă am fost pus să-mi croiesc cale/ prin pîslă sau chiar printr-un diamant" (N-am ajuns prea departe pe drumul acesta). Pe aceeași direcție se cuvine menționat un procedeu
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
nașul, dumnealui le face și le desface Scurt și cuprinzător. Și culmea era că el care era cu ei împotriva celorlalți, devenise acum cu toți ceilalți împotriva purtătorilor de ciomege. Alianța, baza, nădejdea. Vorba aceea: (Baza) era când nu se zărea, azi o vedem și nu e"... Simplu. Totuși... Puterii, de aici înainte, nu îi va mai rămâne decât să-și pună speranța în Dumnezeu. Și dacă nici în Dumnezeu, -ntr-o istorie ceva mai blândă. Și dacă, nici în aceasta, care
Eliberarea șefului vișiniu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9682_a_11007]
-
înăuntru. O paradisiacă panoramă, viu colorată mi se desfășura înaintea minții care căpăta văz. Un exercițiu istovitor întru menținerea imaginii și care pretinde oarecari puteri. Timpul se spulberă, se alcătuiește o altă durată, abolind spațiile, minabilele reticențe ale rațiunii. Acum zăream - și tot mai limpede - incinta Parlamentului, în splendida ei goliciune - ziua, pesemne, a unei legi cu probleme, de pildă a serviciilor secrete. îl vedeam pe dl. Hrebenciuc dispărând pe o ușă, ca purtat de un zefir, clipă de neuitat. îl
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
dimensiune umană a personajului. Un moment atrage luarea-aminte pentru încărcătura simbolică. Regina este ținută la curent cu vînătoarea care vizează un exemplar special, un cerb de 14 ani. Împotmolindu-se cu mașina într-un rîu pe domeniile regale, Regina îl zărește în apropierea ei, tot un cap încoronat și animalul pare, privit într-o oglindă simbolică, să reflecte si-tua-ția reginei, este un viitor trofeu pe care un bancher reușește să-l ucidă. Regina vine să vadă animalul decapitat și agățat într-
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
speranță și angoasă petrecute la Paris. Poetul se plimbă prin marea metropolă măcinat de gânduri, covârșit de întrebările fără răspuns. Se mișcă precum un lunatic pe străzile străine și familiare în același timp. Din când în când ridică privirea și zărește indicatoare de străzi sau surprinde frâturi de conversație într-o limbă care nu e cea a gândurilor sale. Dezorientarea, sentimentul de însingurare, un difuz sentiment de culpă, impresia că trăiește într-o realitate paralelă sunt admirabil descrise în autoportretul 52
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]