1,689 matches
-
înghițitură de cafea, dorindu-mi cu disperare ca în ceașcă să fie vodcă. Patru săptămâni. O, Doamne. Îți mai pun niște cafea, scumpo? Robyn se ridică, apoi se apleacă scurt. Ce-i asta? spune cu interes, culegând o hârtie care zace pe jos. E un meniu? Ridic ochii - și îmi stă inima. Are în mână un fax de la mama. Meniul pentru cealaltă nuntă. Totul se află chiar acolo, sub pat. Și, dacă începe să caute... Nimic important! zic, luându-i-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în op. cit., p. 34), " Până dispari de-a binelea/ sau poate răsari/ în altă parte" (Lumina din vârful dealului, în op. cit., p. 71). Importanța intervalului ("intervalul dintre sizigii", Între cele două maree, în op. cit., p. 54), a pragului de trecere, zace în sensul punții de legătură, al termenului mediu care să pună în relație nivelurile realului: Lipsește termenul mediu/ care nu e nici/ afirmație/ nici negație/ și fără de care/ omul/ e o pasăre mută// Inventează-l" (Ca soarele, ciclul De la capăt
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Arhiepiscop B. Krivocheine, op. cit., p. 257. footnote>. Retragerea luminii și revenirea în sine a sufletului se face treptat, pentru ca acesta să nu sufere. Atunci când este părăsit și trăiește chinul despărțirii, cel lipsit de dulceața luminii se trântește la pământ și zace ca un mort, plânge, cheamă și imploră, cere iertare și speră în redescoperire<footnote Pr.Prof.Dr. Ioan C. Teșu, op. cit., p. 169. footnote>. Probabil unul din elementele noi pe care le-a adus Sfântul Simeon este acela că dinamica experienței mistice
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
și cu mișcarea națională, în momentul în care a fost descoperită „conjurația confederativă”. Semnatarii programului conjurației consemnează că, încă din timpul administrației ruse, „s¬au îndemnat a gândi la mijloacele care ar putea preface sau măcar astâmpăra nenorocirea supt care zace patria” . In perioada aplicării Regulamentului, „o samă au început a simți ticăloasa poziție a Moldovei și am început a sfătui și a deștepta duhurile moldovenilor; am sporit numărul binecugetătorilor patrioți sistisind conjurație pentru a putea ajunge la țăl, a vedea
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
au flancat-o și determinat-o să intre undeva în spatele Bisericii Sf. Gheorghe. De aici înainte, iar nu se mai cunosc amănunte. Mai recent, un motociclist a străbătut alte străzi principale aruncând manifeste. Tânărul a fost și el înhățat și zace probabil în beciurile Securității. Se spune că este feciorul unui reputat medic de la Spitalul de urgență din București și că respectivul doctor a fost chemat în justiție pentru a justifica bunurile din casa sa din Capitală și din Snagov . în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
erau bătute în scânduri. Cum mergi prin sat, și pe o prispă zărești o femeie moartă cu un prunc mort pe genunchi. Sau un bătrân așezat lângă un gard, el îți cere o bucată de pâine, dar când te întorci zace răsturnat pe spate, mort237. Există, în plus, o serie de alte aspecte ce susțin caracterul documentar al Arhipelagului GULAG. Soljenițîn indică sursele din care provin diferite informații, menționează numele reale ale personajelor care apar (multe dintre ele nume de personalități
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
al meu. De la mama mea, mai adaugă cu jumătate de gură. Mama trăiește? Este la pat, abia se mișcă. Totuși trăiește. Certificatul de proprietate se va elibera pe numele proprietarului de drept, adică pentru mama domniei voastre. Nu, domnule primar. Zace la pat, nu se mai poate deplasa. Totuși, legea este clară. Îmi pare rău. Următorul, vă rog. Este pămîntul meu, țipă Ionuț pînă la ușă. De partea cealaltă a ușii schimbă repertoriul și țipă să-l audă lumea: Hoților, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și nu mai puțin controversată, este faimoasa compoziție recent descoperită la Lascaux, într-o galerie inferioară a peșterii, al cărei acces este extrem de dificil. Se poate vedea un bizon rănit, îndreptându-și coamele către un om în aparență mort, care zace la pământ; arma sa, un fel de țepușă prevăzută cu un cârlig, se sprijină de burta animalului; lângă om (al cărui cap se termină cu un plisc), se află o pasăre pe o creangă. Scena a fost interpretată, în general
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Țări. Reședința regală poate fi rasă într-o oră!" Provinciile și templele nu mai plătesc taxele din pricina războiului civil. Mormintele Piramidelor au fost sălbatic jefuite. "Regele a fost luat de săraci. Iată, cel care fusese înmormântat ca un șoim (divin) zace acum pe un (simplu) dric; ascunzătoarea piramidei e acum goală". Totuși, pe măsură ce vorbește, "profetul" Ipu-wer devine mai îndrăzneț și sfârșește prin a-1 condamna pe faraon pentru anarhia generală. Căci regele trebuia să fie păstorul poporului său și totuși domnia sa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe o foaie de hârtie, zăresc totul și-mi este foarte drag spațiul acesta, nu mă îndur să mă desprind de aici, aș vrea să mă întorc la mama, aș vrea să mă întorc în propriul meu corp, care acum zace, inert, pustiu, aș vrea să mă întorc, mai am atâtea de făcut, îmi făurisem atâtea planuri de viitor, nu se poate încheia totul așa, deodată, pe nepregătite, așa de aiurea, cum adică, asta a fost toată viața mea, numai atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de comentarii. Cunoștința mea mi-a arătat pe cineva, un bătrânel, aproape topit într-un costum care acum îi era peste măsură de larg. "Îl vezi... să-ți spun o poveste, e un tip grozav. Uită-te, este ăla care zace pe bancă." * Și mi-a spus o poveste: "Știi că la noi e un fel de obicei printre pensionari, dar un obicei care a devenit, ca să zic așa, tradițional. Le place boala. Cum le place boala? l-am întrebat, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dar acum nu se mai practică spânzurarea. Așa că nu se poate da nici o întrebuințare acestui pământ sterp, care nici măcar nu a fost revendicat de nimeni. Ziua, nu vin nici gunoierii; noaptea, luna este acolo mai săracă și mai rece. Câmpul zace așa, fără rost. La marginea câmpului, mai departe, curgea un pârâu; o gârlă fără nume. Unii spun că îi zicea pe vremuri Gârla Mortului. Dincolo este linia ferată pe care, din când în când, iară un orar precis, trec trenurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a trăi, concepțiile, relațiile cu oamenii și în general totul nu ar fi decât simple convențiuni care maschează realitatea, adevărata Realitate. Pe aceasta o intuiesc numai, știu că există, presimt că are contingențe profunde cu mine, cu adevăratul Eu, care zace undeva în străfunduri... și tot mai puternic, tot mai irezistibil mă simt atras către această Realitate și știu bine că ziua în care o voi regăsi (ca pe o idee platoniciană) va fi cea mai fericită zi din viața mea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
proprii, acestea mă plictisesc și mai rău. De ce? E un om pe care chiar dacă nu-l cunoști (și nu este un om obișnuit), îl simți ca pe cineva care nu-ți poate oferi nimic nou. E ceva într-însul care zace! Toate schimbările care i se întâmplă (dacă i se întâmplă) sunt de ordin cu totul exterior. Înăuntru toate s-au așezat, s-au cristalizat și nu se mai schimbă în vecii vecilor, amin! 15 februarie 1954 Dificultăți de tot felul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bolnav! Nu mai sunt speranțe, nu mai e credință în nimic... Iată, Domnul meu, imaginea fidelă a unei țări nefericite. și, deoarece nu se poate muri, se pune problema de a o scoate cât de cât din mizeria în care zace. Există în prezent, Majestate, alături de Spanii două puteri de care nu se poate, orice s-ar spune, face abstracție: Regatul ce lor Două Sicilii și acela al Portugaliei. Vai nouă! Au trecut tim purile în care Spaniile puteau viețui într-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mă pot împiedica să mă bucur când horoscopul îmi prevestește lucruri bune. R.P. Știți cum se spune, horoscopul scuză mijloacele. A.R. Scuză, adeseori, prostia. Dar să știți că în fiecare om, chiar și în cel mai rațional dintre noi, zace o doză de superstiție. Ca tot omul, am avut la rândul meu perioade faste și perioade nefaste. Răul se compensează cu binele, și viceversa. Pe undeva, se stabilește un echilibru mai mult sau mai puțin precar. Am scris odată, într-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
singurătății impuse autorului începând din 1990. Nici acum moartea nu lipsește. Mult timp, ea este a altora, nu a noastră, chiar dacă uneori ne oglindim în ea. Cineva participă la înmormântarea unei rude apropiate: „A privit atunci în fundul gropii în care zace acum” (130). Apăsarea morții se poate suprapune apăsării istoriei. Valeriu Cristea enumeră lungul șir de scriitori uciși de „atmosfera apăsătoare, insuportabilă, terorizantă a anilor ’80” (170). Se simte el însuși cumplit de apăsat, cu atât mai mult cu cât sensibilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un loc, fuseseră slujite acum după cuviință. În 1975, când i-a fost dat să vadă - ca o premoniție? - cumplita priveliște, lui Marius îi mai rămăseseră mai puțin de 12 ani de trăit. A privit atunci în fundul gropii în care zace acum. * Coșmar. După o lungă zi petrecută pe câmp cu elevii, la cules de căpșuni, Doina visează într-o noapte că are picioarele umflate, groase ca niște butuci: privindu-și-le cu mai multă atenție constată - îngrozită - că pe ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ceea ce se poate dărui cel mai ușor: speranța.” „Dacă nu știi cuvintele prin care ne adresăm Zeului, născocește-le pe loc dinlăuntrul inimii tale. Dacă-i vor plăcea, va răspunde imediat și bolnavul va fi ușurat de durere.” „Dacă bolnavul zace pe pământ, caută un adăpost pentru el. Cere ajutor și altora și nu-l lăsa singur. El te va răsplăti fără să i-o ceri. Răsplata vine de la Zeu.” „Dacă bolnavul nu te-a răsplătit, înseamnă că Zeul te pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din Marele Lup: daos este numele frigian al fiarei. Stindardul dacilor conține un cap de lup. Nimeni nu vânează acest animal. Lupul e adoptat ca un etalon, adică e când bun, când rău și se crede că în fiece om „zace” adormit un lup, care poate deveni rău dacă nu e tratat cum trebuie. Există niște practici ritualice prin care individul se poate transforma în lup și trebuie să treacă prin probe obligatorii ce fac din licantropie substanța inițiatică originară. Metamorfoză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
miracolul Învățăturii creștine, al bunătății, al milei și al iertării creștine, va fi În stare, prin intervenția sa unică și salvatoare, să ne facă sensibilă, mai apropiată de noi, această imensă și obscură dramă a femeilor, dramă care mocnește și zace fără să-și spună un cuvânt propriu de apărare. Am găsit printre Minunile Maicii Domnului, povestioarele cunoscute prin lumea simplă a oamenilor din Evul Mediu fran cez, culese și tipărite de Gaston Paris pe măsura Înțelegerii, gustului și curiozității cititorului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prețuit îndeajuns pe cel mai apropiat tovarăș al omului. Și moldovanu-i blând, sare de colo Duma. Blând nevoie mare, zâmbește el. Da' calcă-l numai pe bătătură, leagă-te de "Moldova lui", că-i sare muștarul, de te miri ce zace în curu' blajinului!... Da... l-a costat scump pe moldovanu' ista "blajin, cu bătătura lui", dar am făcut o trebușoară pe cinste. Pentru noi... Pentru "Creștinătate". Noi ne-am cucerit "Neatârnarea". Lor, le-am fost bună pavăză. Socot că pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vorba bună, mai de frică sau de nu s-a putut altfel cu funia, cu săcurea, am făcut rânduială și dreptate în țară. Înaintea pravilei și-a dreptei judecăți, nu suflă nimeni... Dar, oare, s-a stins vechea ură ce zace mocnit în adâncuri? Mai bântuie prin lume, pribegi, boieri desțărați, fiii, nepoții descăpățânaților. Nu suflă, dar nu uită, gâlgâie ura răzbunării în ei; așteaptă clipa prielnică... Și se pare că ea nu e departe. Nu o dată m-am întrebat: oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
agită Isaia de colo-colo, furios din cale-afară, simte că-l strânge ceva de gât. Numai noi suntem de vină! izbucnește cu glas hârjit. Cum a fost posibil?!... Cum?!... Cine gândea ce va urma "Descălecatului blăstămat de la Direptate"?!... Cine gândea ce zace în tinerelul acela cu plete blonde și ochi mari, albaștri, ce nu ieșea din cuvântul boierilor: "Vă tare mulțămesc, boieri dumneavoastră îl maimuțărește el că tinerețea necoaptă a Domnului învață din înțelepciunea bătrână a credincioșilor săi sfetnici". În sinea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hop până n-am sărit! spune Isaia frământat de un gând. De aceea, bine ar fi să "netezim căile Domnului", dar să nu uităm că și Alexandru e tot stirpe blestemată de Mușatin. Parcă poți știi ce venin de năpârcă zace și-n gușa aistuia... Ne-am fript în ciorbă, suflăm și-n iaurt"... Oricum, ne-a fost învățătură. Ochii pe el! Alexa înfierbântat, ia cuvântul: Mă bate un gând nebun. Adică, nebun n-ar fi el, dimpotrivă... La o adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]