1,683 matches
-
de ștreang. [...] La Îngropăciunea lui Emanoil Bucuța, un sac cu oase mari și goale, aproape impudice și stropite repede cu vin și untde lemn În bolboroseala omului bisericii, Îi fu așezat Între picioare: era tot ce mai rămăsese din zbuciumul zadarnic al Eufimiei lui. Așa cum, la Îngropăciunea bătrânei care necăjise existența Corei Irineu, am văzut oscioarele acesteia strânse, de aseme nea, Într un săculeț și așezate - fiindcă nu mai puteau pro testa - la picioarele mamei iabrașe. Ah! Plutôt souffrir que mourir
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu femeile ne oferă o metodă de cunoaștere filozofică, practică și transcendentă. - Ce păcat Însă că scurtele accese de genialitate ale iubitelor noastre sunt Întrerupte brusc de oboselile măriti șului. - Multă și impertinentă vor bărie despre femei, despre zbuciumul lor zadarnic și despre scurta lor glorie lumească. - Cele mai aspre cuvinte ce ați auzit despre femei, despre tentațiile, rătăcirile, vițiile și prădă ciunile lor. - Les femmes n’ont ni goût, ni dégoût, spunea o mare curtezană a Europei galante de acum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
onestă, gravă și hotărâtă În fapte, ireductibilă În urile ei feminine, bună și loială camaradă, entuziastă prietenă și amantă. Ultim dar al Providenței mele, acceptat de mine cu resemnare și umilința cuvenită, și cu armele la pământ În Încercările mele zadarnice de a Înfrânge rezistențe cu care nu eram deprins și Înclinații de a ți face În necaz, pro prii tuturor cochetelor. (Cu prețul aces tor Încântări și Încă altele, am Început să scriu această carte.) ...Peste drum de liceul nostru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
esențialul puțin, constând În nu mai știu ce și nu mai știu cum, care ar fi făcut, poate, din Lilica R. o ființă perfectă, așa cum o Între zărisem și cum o voiau stăruințele și apelurile mele nebu nești - infructuoase și zadarnice până la catastrofa noastră finală. [...] „Ființa bolnavă“, cum Îi spunea Pascal neamului femeiesc, refuză cu Îndărătnicie să smulgă din sine buruiana cea rea, ancestrală, care cu vremea o Înăbușă. Căci prea vremelnic sau deloc hotărăște voința noastră bărbătească asupra străfundului lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mine că nu-i zic „sărut mâna“ ca ceilalți băieți, nepoții ei. Fiindcă, mai Înainte de a o ști cucoană, auzisem că fusese și ea clienta odăilor, cu ora sau cu randevuul, a actualului ei soț, care, văzând cât sunt de zadarnice toate silințele moașe lor și ale babelor de a reda matricii prea mult uzate a fostei sale cliente posibilități de prăsilă În vederea moștenirii, și-a lăsat, resemnat, Întreaga lui avere greu mirositoare - cui credeți? - Academiei Române! Cineva din mahalaua noastră de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost o mare greșeală că n-a ales pacea în genunchi, că s-a răzvrătit împotriva destinului hain? Biciuit de un demon al absolutului, oare, n-a forțat granițele imposibilului care l-a dus la prăbușire? Oare n-au fost zadarnice tot sacrificiul, și suferința, și moartea "ce a 'nălbit poienile Moldovei cu trupurile flăcăilor ei?" N-a fost nesăbuită cutezanța nebună de a ridica o țărișoară împotriva unei împărății? Oare dorul de libertate, scuturarea oricărui jug, fie de la Răsărit, Miazăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să nu mori de florile merișorului", cum mi-a spus un țăran în noaptea dinaintea bătăliei de la Valea Albă. A doua zi, el a murit... Aici e chinul meu: să fac așa fel ca moartea lor să nu le fie zadarnică. Și... și a mea, spune el mai încetișor. Greu drum ți-ai ales, o să te facă tare nefericit. Nu-ți dorești o altă viață? Puțină fericire... Și regii sunt oameni... Fericire?... Cine nu-și dorește? De mă gândesc bine, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
însumi! "Sunt un om singur! Deci sunt un om liber!" Ce?? Numai Tu poți muri?! Da! Dar Tu știai că a treia zi vei învia! Ți-au spus-o Scripturile!... Noi... nouă, cine ne garantează că moartea noastră nu-i zadarnică, Mântuitorule?! Ai spus odată: "De mă veți urma, chiar de veți muri, veți învia". Am făcut și eu pe "Mântuitorul"!... Ei... ei au crezut în mine și m-au urmat. Dumbrăvile Moldovei îs pline de flori și oase albe... Despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în flăcări înăuntru și învelindu-i în niște pături, i-au scos pe copii în curte vii și nevătămați. Acești vecini de ispravă au încercat să distrugă focul cu gălețile de apă scoase din fântâni, dar munca lor a fost zadarnică. Mulți se întrebau, cum îi va pedepsi pe copii, dar domnul Olinici Dumitru s-a dovedit un costișan adevărat, un bun părinte. Cum să-i pedepsesc pe copii? Ce vină au ei? Bine c-au rămas în viață. Casă vom
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lăsat ispitită și a furat un pepene. Ajunsă pe malul iazului îl puse jos, aruncă o privire spre cârdul de animale, care își vedeau de păscutul lor, fără a se sinchisi de frământările păstoriței lor, apoi încercă să desfacă harbuzoaica; zadarnică trudă, trebuia un cuțit, așa că merse spre colibă, poate acolo va găsi ceva de desfăcut rodul dulce ce-i stătea acum la picioare și nu se putea înfrupta din el. Acolo găsește o seceră cu vârful rupt dar bună pentru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de consăteni. L-a dus la comnadament, acolo prinsul a explicat că voia să ajungă acasă în Germania, a arătat o fotografie de familie în care era soția și trei copii și s-a rugat să fie îndurători cu el. Zadarnice au fost rugămințile omului, după vreo două ore a fost dus pe malul rîpei Racova și împușcat. Tălmaciul i-a spus lui Ghiță Covrig: „Ia-ți acum sacul de păpușoi, că de carne ți-ai făcut rost pe lumea cealaltă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Dumitru s-a înrăutățit în cele două săptămâni cât a fost internat în spital iar doctorii iau spus lui Emilia că nu au ce-i mai face și că ar trebui să-l ducă acasă. Degeaba s-a rugat Emilia, zadarnice au fost lacrimile și plânsul, medicii, puțini la număr față de numărul mare de pacienți cu răni de pe front, au ridicat din umeri . Emilia s-a străduit să găsească un car ca să-l aducă pe Dumitru, cel vlăguit total de infecția
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
orașului. Dintre periodicele culturale, tata era abonat la Revista Fundațiilor Regale și la Muzică și poezie (el începuse educația mea muzicală, după ce eforturile de a mă face să îndrăgesc vioara se dovediseră, oricât chin a trebuit să îndur câțiva ani, zadarnice, acum prin Histoire de la musique de Combarieu, care trona frumos, cu cele trei volume solid compactate de dânsul, pe rafturile bibliotecii lui): ce folos, dacă o carte ca Pentru arta literară de Paul Zarifopol, care mă ispitea în cel mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Pasiunile umbresc inteligența? Mă opresc aici. În orice caz, istoria naturală trebuie văzută ca pe o esență; să trăim într-o lume bogată în mister și sentimente adânci; să nu uităm că atâtea lucruri pe care le credem importante sunt zadarnice; că spiritul trebuie să tindă totdeauna spre ordine și echilibru. Ne obsedează idealul în măsura în care nu putem ajunge la el. Poate că nici n-ar fi bine să ajungem acolo. Dar atâta timp cât ne provoacă niște idei avem măcar senzația că pătrundem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de natură confesivă.) În Setea și foamea, la fel, ceva a despărțit temporar cuplul. Îndemnat de o pornire rea, bărbatul pleacă, respingând brutal rugămințile femeii. Apoi, nemaiștiind nimic de ea (și de copilul lor), regretă. Urmează căutarea, speranța regăsirii, așteptarea zadarnică, rătăcirea istovitoare pe drumuri neștiute, ajungerea într-un loc unde e ademenit să intre ca să se odihnească și să se restaureze. Când, în sfârșit, femeia Marie Madeleine, ̀ împreună cu fetița, Marthe, ajung la poarta acelui loc (mănăstire ? închisoare ? falanster ?), ele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în faimoasa sintagmă Proștii sub clar de lună. „Un om prost nu poate fi niciodată moral”, spune Mazilu în volumul de eseuri din care am citat mai sus ; puțin mai departe adaugă : „nu există genii ale răului, astea sunt doar zadarnice figuri de stil” (ibid., p. 87). Prostia, fiind în esență o funciară neputință de a înțelege, o radicală opacitate în fața realului, are nevoie să se blindeze cu „idei”. De la Platon la Hegel și până la Camil Petrescu cuvântul „Idee” sau, dacă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
responsabilități pe care o poartă umerii firavi ai acestei „mironosițe”: ea a fost martorul privilegiat al Învierii, temelia pe care stă Credo-ul creștin. Căci, așa cum va spune apostolul Pavel, În Prima Epistolă către corinteni, dacă Isus n-a Înviat, zadarnică este credința noastră. Învierea trimite așadar În mod obligatoriu la figura Mariei Magdalena. Diferența dintre ea și ceilalți apostoli este că numai ei Domnul i se arată În acest interval-unicat cuprins Între Învierea Sa și urcarea la Tatăl. Discipolilor li
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
adâncimea teologică. * Opresc aici șirul exemplelor, care pot fi oricând multiplicate, lăsându-vă pe dumneavoastră să trageți concluzia cuvenită. Dacă nu avem nimic de pierdut ignorând apocrifele, atunci textul meu n-a avut nici un rost și munca mea a fost zadarnică. Dacă existența apocrifelor nu are nici un rost, atunci munca tuturor celor care le editează, de sute de ani, cu un efort imens, cu o știință exemplară și o răbdare dumnezeiască este muncă irosită de pomană. Dacă existența apocrifelor nu contează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
un prinț chinez și apoi cu tînărul chiriaș de la mansardăă. Peste toate acestea plutește aburul destul de frivol al Bărbierului din Sevilla (primul spectacol pe care îl vizionează Nastenkaă, care, după cum se știe, mai cuprinde în titlu și precizarea: „sau prevederea zadarnică“. Prevederea, aici, este felul cum este ținută în „prizonierat“ Nastenka: prinzîndu‑i‑se rochia cu un bold de cea a bunicii. Această „cătușă“ nu este prea greu de înlăturat și, de fapt, ea nici nu reprezintă decît un obstacol simbolic
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
apucă să mă numere printre bobocii ei, o să aibă mult de furcă cu mine, pe chestii de vocabular și alte năravuri. Pe peronul gării după plecarea trenului am întâlnit o Gaby desperată. Toate eforturile pentru a o consola au fost zadarnice, și pentru o dată am fost pe stradă cu o femee care plângea, dar nu din cauza mea. Am fost dezamăgit de ineficiența argumentelor mele. Dar și când plânge e nostimă. Mama a fost și ea pleoștită prima zi. Dar merge spre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încerca să o ducă acasă, Lemonidis se uita la ea amuzat și îi spunea la fel. Ea stăruia să rămână într-un grup de băețandri ce se adunaseră - vreo șase, șapte - în jurul lui Fănică Delureanu. Intervenția prietenei ei a fost zadarnică: s’a dus la masa băieților. Eu terminasem masa, plăteam și îmi fumam țigara. A venit la mine; mi-a luat o țigare din porte-țigaret și s’a așezat sus pe masă: „Doamnă Lovinescu, mă doare să vă văd mereu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-mi lumineze plecarea. Marea și mica mea prietenă, mă străduiesc totuși să trăiesc demn, să mă țin bine în ciuda necazurilor, încerc să găsesc în mine însămi puterea de a face față, dar, vai, sunt momente când străda niile mele sunt zadarnice, când îmi vine să las totul baltă. Îți vine să crezi că am rămas copilul care, la culcare, își închipuia că a doua zi are să găsească aur sub pernă? Asta era una dintre speranțele mele la Cr[ușeț], când eram
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Premiul Academiei Române), pornește de la un fapt din viața autoarei - pierderea aproape totală a vederii într-un accident grav, petrecut în 1924. Gestația îndelungată a scrierii și experiența dureroasă a cinci ani de spitalizare într-un sanatoriu din Nantes, cu speranța zadarnică a vindecării, se traduc într-o metamorfoză interioară care își pune amprenta asupra felului în care va înțelege să facă literatură. Cu același nucleu narativ, M.-V. scrie romanul Une Âme s’ouvre à la vie (Blandine) direct în limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
Iancu Gore, din Ploiești, „om de încredere și de viitor“, așteaptă de la Păunescu, funcționar al Ministerului de Finanțe, un permis de export de vite în valoare de patruzeci de milioane și șase mii de capete de vite. Așteptarea lui e zadarnică, fiindcă Păunescu nu aduce permisul. Simțindu-se înșelat, Gore iese din cârciumă, unde se afla, ca că-l caute acasă. În timp ce face cercetări pe Strada Frumoasei, sună alarma și se ascunde într un adăpost aerian situat lângă casa pe care
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Moldo-Valahii: Ce slujbă și cât îi pică? *1 Când vicleanul izbândește toată lumea îl firitisește. *1 Bețivul nu face rău că bea, ci că umblă pe drumuri și printre oameni. *1 Pe scenă, amanții discută infinit, fel și chip, cheltuind vremea zadarnic. Bogăția este avantajul pe care îl are deseori un neghiob asupra unui om de talent. Probabil că la judecata de apoi noroadele ce se vor scula din morminte vor striga la tronul lui Dumnezeu împotriva doctorilor, învinovățindu-i de asasinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]