956 matches
-
Sfîntă!...“ Aflaseră că, totuși, copilul funcționează, i-au umblat la Cluj, dacă nu la ochi, la cap, povestește din cartea de istorie, din cea de geografie, citește cu mîna și recită din gură, singur, de la un capăt la altul Nunta Zamfirei, iar dacă-l Înveselești, și Nunta În codru. Atîta doar că e tare nervos, are el ceva ciudat, nu e bine să-l sîcÎi cu Întrebări, ci să-l lași. PÎnă la urmă, tot Îți turuie ceva din ale lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cât se poate de răspicat că-i va dijmui din cele galițe exemplarele cele mai arătoase. Iar lelea Zamfira-nevasta îi ținea hangul: Că-aiștia, de la o vreme, numai pe seama noastră trăiesc, că nu au de niciunele și toată ziua bună ziua, leliță Zamfiră, dă, bade Gheorghe, împrumută! Și încă mai face și ochi dulci pe deasupra! Și-l înmoaie pe gospodarul meu ca pe un mielușel, că doar vedeți și voi că mai mult se face că strigă la ei, dar în adevăr îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Gheorghe, împrumută! Și încă mai face și ochi dulci pe deasupra! Și-l înmoaie pe gospodarul meu ca pe un mielușel, că doar vedeți și voi că mai mult se face că strigă la ei, dar în adevăr îi apără: Lasă, Zamfiră, zice! Să nu uităm că Linzy ne-a lucrat și nouă câte una-alta prin gospodărie: o greblă, o cosie, o coadă la topor, o ciutură și câte altele pe la moară. Nu-i putem lăsa să moară în sărăcie! Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
asta trebe bine să iei sama că încă-i destul de tânără și odată numai ce vezi că nu mai ai moșneag și îți rămâne gospodăria de izbeliște!.. Fără îndoială că aceste argumente și contraargumente, ipoteze și presupuneri stăruiau în mintea Zamfirei, ca la o nevastă mai mult decât grijulie cu toate câte erau ale ei și pe care, justificat, nu dorea să le împartă cu nimeni, ca orice femeie cu bună chibzuială, firește. Numai că acele presupuneri au devenit aproape realități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prag de toamnă, oamenii au rămas fără varză pentru butoi!.. S-ar fi mulțumit bădia Gheorghe și cu o despăgubire în natură, cu niște varză din grădina Rozei, dar aceea a fost mâncată în totalitate încă de astă-vară, așa că vezi, Zamfiră, cum te descurci prin târgul Siretelui ceva mai târziu, în toamnă... Iar paguba n-are decât s-o plătească țiptăroaiaca! Tu mie-mi spui toate năzdrăvăniile aistea, măi Gheorghieș măi?! Ia fă-te viteaz, așa cum zici că ești, și du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Goth, Her Georg, ich hab kein Futter fűr die Kaninchen! (Pentru Dumnezeu, domnule Gheorg, eu nu am hrană pentru iepuri!) din care Her Georg, cu nemțeasca lui, a reținut doar acel Futter, pe care l-a prins din zbor și Zamfira care venea din urmă, cu urechile ciulite: Ascultă cucoană! Mie iepurii dumitale mi-au păscut varza și dumitale îți arde de prostii! Nici un Futter, Frau Roza! Mie să-mi dai zurik varza, Roza! Înțelegi? Nu mai puțin de una sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai înregistreze câteva frânturi dintr-o discuție neînțeleasă: Eine Suppe von Kaninchen... Ein Schnitzel von Kaninchen... mit weis Brot... Ein Schnaps... und ales tzurik!.. (O supă de iepure... Un șnițel de iepure cu franzelă... Un șnaps... și toate cele restituite!..) Zamfira a mai auzit și alte frânturi din vorbirea frizeriței, fără să le mai rețină, și, intrigată, și-a zis că aiștia s-au sălășluit la noi de ani și ani, dar n-au catadicsit să învețe nicio iotă românească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
după ochii ei, după tot ce avea, În ea, În acele momente, această femeie, simplă, cu chip de erou, apoteotic. ărăp it, din palme. Nu se lăsă mai prejos nici gazda. Și, bine Ora de dragoste Din Întâmplare, la nunta Zamfirei lui Zamfirel, Ion Poroșnicu și Neculai Stegaru sau nimerit a sta, unul În stânga și altul În dreapta Casandrei. Volubilă - ea, volubili - ei. Singuri și-au făcut cunoștință, ea cu ei, și ei cu ea, Încă din primele momente ale nunții, totul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ce-i este dat să fie, al lui. Al lui și numai al lui! Cu ora de dragoste, În primul rând, desigur, totdeauna și pretutindeni! S-au despărțit. Firesc, după cum, s-au și adunat, În lunile din urmă, la nunta Zamfirei. Neculai - s-a afundat prin parc. Casandra și Ion - direct la ofițerul stării civile. Bravo lor; bravo lor, tuturor celor trei, și, de asemenea, tuturor celor care-i vor urma, În asemenea fapte, demne, după mine, de luat În seamă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
își au cazarma. Simplu, nu? Ia adu-ți aminte de zapisul întocmit la 20 februarie 1734 (7242) și ai să vezi... Da, da. E vorba de zapisul în care se explică: „Adecă eu, Vasile cazac în Curte, împreună cu femeia mea Zamfira, făcut-am acest adevărat zapisul nostru la mîna dumisali giupînului Ioniță Pană precum...i-am vîndut...o casă cu tot locul...ce iaste pe Podul Hagioaei”. Nu știu cum se întâmplă, dar când rămân singur cu gândurile mele, îmi vin în minte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
acolo vreun grăunte de metal prețios. Din cauza lui s-au petrecut toate nenorocirile, aurul acela e blestemat și trebuie să rămână acolo pentru totdeauna. A doua zi, am cunoscut-o pe domnița tăcerii de atunci, bunica dinspre mamă a Ilenei, Zamfira o chema. Era o femeie zdravănă, abia măritată cu un miner înstărit din partea locului. Era grea, o purta în burtă pe mama Ilenei. Bărbatu-său, om cumsecade de altfel, era cam gelos din fire și îți mărturisesc că mă cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Gripa m-a slăbit mult. Simt că m-au lăsat puterile. - Dar știu că ai luat și vitamine, nu ți-au făcut bine? - Apă de ploaie, mamă! Parcă nu au mai avut efect, ca altă dată! Cred că mă vrea Zamfira lângă ea! - Haide, mamă, nu mai vorbi așa! Tanti Zamfira a fost verișoară bună cu mama, mai mare cu trei ani ca ea și locuia În București. Au fost prietene Încă din tinerețe și se vizitau, chiar dacă distanța În kilometri
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
puterile. - Dar știu că ai luat și vitamine, nu ți-au făcut bine? - Apă de ploaie, mamă! Parcă nu au mai avut efect, ca altă dată! Cred că mă vrea Zamfira lângă ea! - Haide, mamă, nu mai vorbi așa! Tanti Zamfira a fost verișoară bună cu mama, mai mare cu trei ani ca ea și locuia În București. Au fost prietene Încă din tinerețe și se vizitau, chiar dacă distanța În kilometri le despărțeau. A murit anul acesta, În primăvară. A Întristat
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
îmi veni în minte discuția pu Bogdăneștii. ― Haide, jură-mi că nu mă înșeli. ― Te rog isprăvește cu glumele de prost gust, se îmbufnă ea și întorcîndu-mi spatele se vîrî în patul ei. A doua zi sau a treia zi, Zamfira, slujnica noastră, mă întrebă pe când ne servea la masă: ― Conașule, dacă nu vă e cu supărare, l-au osândit pe artistu cela? Uite ― și Zamfira știa de poveste. ― I-au dat cinci ani de temniță grea. A scăpat destul de lesne
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și întorcîndu-mi spatele se vîrî în patul ei. A doua zi sau a treia zi, Zamfira, slujnica noastră, mă întrebă pe când ne servea la masă: ― Conașule, dacă nu vă e cu supărare, l-au osândit pe artistu cela? Uite ― și Zamfira știa de poveste. ― I-au dat cinci ani de temniță grea. A scăpat destul de lesne. ― Și nevesti-și, cît...? ― Nimic. Au pus-o în libertate. ― Rău, rău, conașule. Pe ea trebuia s-o bage la pușcărie, nu pe el, trăzni-o-ar Sfântul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nimic: vom invita pe cineva sau petrecem în doi undeva într-un restaurant? Rămânea ca Mihaela să ia o hotărâre în această privință. Când am ajuns acasă, ea nu se întorsese încă din oraș. ― A ieșit pe la patru, îmi spusese Zamfira. Am trecut în odaia de lucru, Și fiindcă n-aveam ceva mai bun de făcut, m-am apucat să citesc o carte. Din când în când consultam ceasul. ― Opt și jumătate... nouă... nouă și jumătate... Ea nu se întorcea. Începeam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cineva în greșeală.) Mă plimbam fără astâmpăr prin odaie, ca un leu în cușcă, fumând țigară după țigară. Îmi ascuțeam atenția ca să aud soneria sau pașii ei apropiindu-se. De câteva ori mi se păru că țârâie soneria. Trimiteam pe Zamfira să vadă cine e, dacă nu venise cumva. ― N-a sunat nimeni, conașule. ― Du-te și vezi, îi strigam, am auzit că a sunat. Degeaba. Nu era nimeni. Grija sporea, legată direct de minutarele ceasului care goneau fără odihnă și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încet, fără grabă (deși se făcuse ora unu), ca atunci când ai de străbătut un drum lung. Ne duceau mai mult pașii pe străzi ocolite, întunecoase, pustii... După două ceasuri de umblet, în sfârșit, am ajuns acasă. În bucătărie era lumină. Zamfira nu se culcase, ne aștepta încă. ― Conița e la spital, a lovit-o o mașină, dar nu-i nimic grav. Peste câteva zile se întoarce acasă. Femeia făcu ochii mari, speriată, și izbucni în plâns. ― Vai, biata coniță, presimțeam eu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Și când mă gândeam ce vor spune Bogdăneștii, Cici, Veverița și ceilalți prieteni auzind că... Fulgerul unui gând neașteptat m-a făcut să tresar. ― Ziarele! Dac-or afla din ziare? Până acum nu-mi trecuse prin minte o asemenea eventualitate. Zamfira a coborât să-mi aducă repede gazetele de dimineață. Le-am frunzărit în pripă. Nici unul nu dădea în vileag adevărul întreg. Toate anunțau la fel: "Accidentul de la Șosea... D-l Ne-nișor și soția, grav răniți" (grav ― era o exagerare și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Știi, Alexa a fost acasă la noi. A petrecut noaptea acolo. Sper că va veni și după-amiaza asta. Nu te neliniști din cauza fracturii. După cât am înțeles nu-i ceva grav. Într-o săptămâna te faci bine. Dacă ai nevoie de Zamfira... ― Da, trimite-mi pe Zamfira, mi-a spus fără să mă privească. (Îmi evita privirea și o făcea destul de stîngaci.) În atmosfera încărcată a camerei de spital plutea amenințătoare explicația, marea explicație. "Cum ai ajuns aici? Ce s-a întîmplat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la noi. A petrecut noaptea acolo. Sper că va veni și după-amiaza asta. Nu te neliniști din cauza fracturii. După cât am înțeles nu-i ceva grav. Într-o săptămâna te faci bine. Dacă ai nevoie de Zamfira... ― Da, trimite-mi pe Zamfira, mi-a spus fără să mă privească. (Îmi evita privirea și o făcea destul de stîngaci.) În atmosfera încărcată a camerei de spital plutea amenințătoare explicația, marea explicație. "Cum ai ajuns aici? Ce s-a întîmplat? De ce m-ai înșelat?" Totuși
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
calc cu piciorul pe la spital câtva timp. În schimb se ducea Alexa. Fractura mergea spre vindecare. Alexa mă asigură că Mihaela se va întoarce acasă în săptămâna viitoare. III Într-adevăr se întoarse. După o absență de aproape o lună. Zamfira, cum o zări la poartă, coborî fuga în curte s-o întîmpine și să-i ducă valiza cu lucruri. Zburda slujnica de bucurie, ca un câine credincios la vederea stăpânului. Vazînd scena de la fereastră, mă întrebam: cum azi, sâmbătă, trebuia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
copiii, când convingerea mea era deja făcută. În vreme ce Mihaela zăcea consumată până la inerție de arșița pasiunii, m-am îmbrăcat, am așternut lucid scrisoarea prin care consimțeam divorțul (pentru a-i servi la proces, după cum îi făgăduisem), apoi i-am spus Zamfirei: ― Conița pleacă după-amiază. Ajut-o să-și împacheteze lucrurile și să le ducă la noua ei locuință... ― De ce pleacă, Doamne, iartă-mă? făcu slujnica uluită, crucindu-se. ― Nu întreba, fă ce-ți spun. Eu iau masa în oraș și nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
despărțim prin consimțământ mutual... ― Dacă mulier nu e doloroza să știi că are în vedere un homo-homini lupus. Attent, il treno! ...M-am întors acasă devreme (pe la ora 9), sătul până-n gât de vocabularul lui Charlot și de el însuși. Zamfira mă aștepta cu masa întinsă și mai ales cu ochii umflați de plâns. Am înțeles numaidecât că Mihaela plecase. Foarte bine. Chiar asta voiam... ― Ai dus-o la noua ei locuință? ― Nu, n-a vrut conița... ― Nu te-ai gândit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Zînica să știe prostimea satului despre ce-i vorba. Erau intelectuali, ce naiba, și trebuia să păstreze o anumită conduită. Casa fetii, Zînica, era ușor accesibilă pentru cei care se fereau de a fi văzuți, dar în casă era și bunica Zamfira, o zgripțuroaică extrem de vigilentă. Dinu aproape alerga și a apucat pe cărarea care tăia pădurea de la sud la nord-est. Dorea să nu întîlnească prea multă lume că și așa au cam ieșit vorbe. Într-o poiană înconjurată de cireși falnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]