1,218 matches
-
cinci. Soarele răsărise și pe porțiunea unde draperiile nu se întâlneau se creea un fascicul acid de lumină puternică. Dar ea știa totuși că este prea devreme pentru a fi trează. Pescărușii, care nu se vedeau de dincolo de fereastra ei, zbierau ascuțit și plângăcios. Păreau a fi niște copii dintr-un film de groază. De partea cealaltă a lui Craig, Dylan dormea adânc, cu membrele aruncate aiurea în pat și cu respirația șuierând ritmat, fiecare expirație ridicându-i părul de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mii de oameni. Dar zilele de plânset tăcut în pat erau întrerupte de accese de furie cu țipete violente, direcționate către soțul și copiii ei, dar, în majoritatea cazurilor, către ea. Nu vreau să mai simt așa! obișnuia ea să zbiere. Ar vrea cineva să se simtă așa? Tu ai noroc, Ashling, tu nu vei suferi niciodată așa, tu nu ai imaginație. Ashling ținea de aceste cuvinte ca și cum ar fi fost un scut. Lipsa imaginației era un lucru minunat, te oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu? Ashling îngheță. Apoi Marcus își puse fruntea în palme. Hei, îmi pare rău, spuse el slab. Chiar îmi pare rău. — Am înțeles, spuse Lisa cu o politețe rece. Da, voi suna eu înapoi. Apoi a trântit telefonul și a zbierat: —Căcații dracului! —Limbajul, mormăi Bernard, în timp ce nimeni altcineva nici măcar nu a clipit. —Managerul lui Ronan Keating, strigă Lisa către un birou neinteresat, este într-o afurisită de ședință. Pentru a milioana oară. Mai sunt aproape trei săptămâni până la ziua Z
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nu le schimbase din ziua În care deșteptătorul părăsise depozitul unui magazin din Montréal ca să vină să-i otrăvească lui existența. Bateriile fuseseră cu siguranță fabricate În Japonia de niște adepți ai sectei Calea Săbiei, oameni meticuloși care te atacă zbierînd Kâtsu! Sabia adversarului tău se ridică. Tôtsu! Craniul ți-a fost despicat În două. Avusese nevoie de un ceas deșteptător ca să nu Întîrzie a doua zi dimineața la aeroportul Mirabel, unde urma s-o aștepte pe Delphine. Venea să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vrea s-o răscumpere pe sclavă pentru a putea s-o pedepsească după bunul plac, îl apostrofează pe pretorul îndrăgostit drept flutur iernatic, degerat : Strigoi in lumea moartă, cu fața ta zvântată/ Faci grații lângă fete, dai ochii peste cap,/ Zbierând amoru-ți veșted cu glas dogit de țap ? (III 4). La rândul lui, Horațiu își mărturisește pasiunea ivită la anii senectuții (Eu, ce acum ajuns-am pe culmea de pe care/ Tot omul cată-n urmă-i cu-o lungă suspinare,/ resimt
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
foarte tîrziu. Tata o aștepta treaz și un pic cu gărgăuni la cap, ca-ntotdeauna. Ea a refuzat să spună de unde venea și cu cine fusese, iar pe tata l-au apucat toate pandaliile. PÎnă la patru dimineața a tot zbierat la ea, făcînd-o de la tîrfă În sus și jurîndu-se că o s-o trimită la mănăstire și că, dacă Îi vine acasă gravidă, o s-o zvîrle naibii În șuturi pe stradă. Fermín Îmi aruncă o privire alarmată. Am simțit cum picăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rîzÎnd În sinea lui, și părăsi apartamentul fără alte ceremonii. Lerma Îl urmă. Al treilea polițist, eterna mea santinelă, se opri o clipă În prag. Mă privi În tăcere, ca și cînd ar fi vrut să-mi spună ceva. — Palacios! zbieră Fumero, cu glasul alterat În ecoul casei scării. Palacios Își lăsă ochii În jos și dispăru pe ușă. Am ieșit pe palier. Creste de lumină se profilau dinspre ușile deschise ale mai multor vecini, chipurile lor Înfricoșate ivindu-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mărturisiri, îi răspunse prințul roșind, doar v-am răspuns la întrebarea pe care mi-ați pus-o. — Bravo, bravo! strigă Ferdâșcenko. În tot cazul, răspunsul e sincer, șiret și sincer! Toți izbucniră în hohote zgomotoase de râs. — Ia nu mai zbiera, Ferdâșcenko! îi spuse, dezgustat, Ptițân, cu jumătate de gură. — Prințe, nu mă așteptam de la dumneavoastră la asemenea prouesse*-uri, zise Ivan Feodorovici. Știți cine va profita de asta? Și eu care vă credeam un filosof! Când colo, sunteți un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe care îi aveți în buzunar. Vă felicit, prințe! Poate că și dumneavoastră veți căpăta vreun milion și jumătate, dacă nu cumva chiar mai mult. Papușin a fost un negustor foarte bogat. — Halal de prințul Mâșkin, ultimul din neamul său! zbieră Ferdâșcenko. — Ura! strigă Lebedev cu vocea lui răgușită, de om beat. — Și eu care adineaori l-am împrumutat pe sărmanul de el cu douăzeci și cinci de ruble, ha-ha-ha! Curată fantasmagorie! spuse generalul, aproape buimăcit de mirare. Ei, felicitări, felicitări! Și, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l consolez chiar eu, mi-a venit o idee. Iar acum vreau să petrec, doar sunt o femeie de stradă! Am stat zece ani la închisoare, mi-a venit și mie norocul! Ce mai aștepți, Rogojin? Fii gata, mergem! Mergem! zbieră Rogojin, aproape nebun de fericire. Hei... vin... pentru toată lumea! Iu-hu! — Ia cu tine câteva sticle, o să beau. Dar muzică o să fie? — O să fie! Nu te-apropia! zbieră frenetic Rogojin, văzând-o pe Daria Alexeevna înaintând spre Nastasia Filippovna. E a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a venit și mie norocul! Ce mai aștepți, Rogojin? Fii gata, mergem! Mergem! zbieră Rogojin, aproape nebun de fericire. Hei... vin... pentru toată lumea! Iu-hu! — Ia cu tine câteva sticle, o să beau. Dar muzică o să fie? — O să fie! Nu te-apropia! zbieră frenetic Rogojin, văzând-o pe Daria Alexeevna înaintând spre Nastasia Filippovna. E a mea! E toată a mea! Regina mea! Gata! Se sufoca de bucurie; umbla împrejurul Nastasiei Filippovna și striga la toți: „Nu te apropia!“. Toată ceata lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toți voiau să vadă, toți exclamau... Unii chiar urcară în picioare pe scaune, ca să privească peste capetele celorlalți. Daria Alexeevna se repezi în camera de-alături și, speriată, șușotea ceva cu Katia și Pașa. Frumoasa nemțoaică fugise. — Măicuță! Regino! Atotputernico! zbiera Lebedev, târându-se în genunchi în fața Nastasiei Filippovna și întinzându-și mâinile spre șemineu. Sunt o sută de mii! O sută de mii! Am văzut cu ochii mei cum au fost împachetați! Măicuță! Milostivo! Poruncește să-i scot eu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cămin: intru cu totul, îmi bag în flăcări capul alb! Soția mi-i bolnavă, n-o țin picioarele, am treisprezece copii, toți orfani, pe tata l-am înmormântat săptămâna trecută, sunt un om care rabdă de foame, Nastasia Filippovna! Și, zbierând astfel, dădu să se târască spre șemineu. — La o parte! strigă Nastasia Filippovna, îmbrâncindu-l. Dați-vă la o parte cu toții! Ganea, ce mai stai? Să nu-ți fie rușine! Pune mâna! E norocul tău! Însă Ganea și-așa suportase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cea mai turbată răutate și fiecare trăsătură de pe chipul lui părea că se zvârcolește și vorbește. — A, de asta vă temeați! Credeți că „chiar așa trebuia să se întâmple“? Atunci aflați că, dacă urăsc pe cineva dintre cei de aici, zbieră el cu horcăituri, strident, împroșcând stropi din gură (pe toți, pe toți vă urăsc!) - pe dumneavoastră, suflet iezuit, dulceag, idiot, milionar-binefăcător, pe dumneavoastră vă urăsc mai mult decât pe oricine, mai mult decât orice pe lume! V-am înțeles de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
subit, se făcu groaznic de palid la față și începu să tremure tot. — Mimați foarte neîndemânatic indiferența, ca să mă jigniți, i se adresă el lui Ganea, privindu-l în ochi. Sunteți un ticălos! — Naiba știe ce mai e și asta! zbieră Ferdâșcenko. A cam sărit peste cal! E fenomenal de slăbit! — E, pur și simplu, prost, spuse Ganea. Ippolit se mai potoli puțin. — Înțeleg, domnilor, începuse el, continuând să tremure și poticnindu-se la fiecare cuvânt, că am putut să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
față, mă refer la cele mari. Până la urmă și Ganea începu să se încrunte; poate că Varia insistase intenționat asupra acestui subiect, ca să poată pătrunde în adevăratele lui gânduri. Dar de sus se auziră iarăși strigăte. — Îl alung din casă! zbieră Ganea, parcă bucurându-se că-și poate vărsa năduful. — Și atunci o să ne facă iarăși de rușine peste tot, ca și ieri. — Cum ca și ieri? Cum adică? Zici că... bâigui Ganea, speriindu-se deodată teribil. — Ah, Doamne, chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
putea stăpâni. — Las-o baltă cu cinstea! strigă el cu ciudă. — Ce-ai spus? tună generalul, făcându-se alb la față și înaintând un pas către el. — Doar că e de-ajuns să deschid gura ca să... începu deodată Ganea să zbiere, dar nu termină ce avea de spus. Stăteau față în față, peste măsură de surescitați, mai ales Ganea. — Ganea, ce-i cu tine? strigă Nina Alexandrovna, repezindu-se să-și oprească fiul. Toți spuneți prostii! le-o reteză Varia furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fixîndu-se într-un spațiu determinat, ei n-au putut înfrînge o nostalgie de rătăcitori. Agricultura și păstoritul nu convin sufletului lor barbar. Setea lor de spațiu și-au domolit-o prin cântec și urlet. E singurul popor care mai știe zbiera. Urletul este o disperare în fața spațiului. De aceea, de câte ori ești nemângâiat la șes sau pe culmi, urletul și se pare singurul răspuns la tentația imensității. Am cel mai mare dispreț pentru acei care nu-și pot regăsi instinctele în singurătate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tăcerea câteva minute. — Din câte zici tu, e vorba de o amărâtă care și-a pierdut uzul rațiunii. Se uită la ea cu reproș. — Pentru o asemenea nenorocită m-ai făcut să pierd aproape toată dimineața? — Nu e o decăzută! zbiară Livia, rotindu-și ochii ca ieșită din minți. Creatura asta reprezintă haosul, un coșmar în carne și oase! Așa, foarte bine, enervează-te! jubilează Augustus. Poate tot îți zboară păsărica din gură până la urmă. — Reînvie cadavre ca să-i prezică viitorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și se stăpânește. Încearcă să bagatelizeze: — Bine, bine, dar e vorba doar de câțiva oameni. Ți-i număr pe degetele de la o mână. Libertul imperial continuă imperturbabil: — Celelalte poziții senatoriale ... — Gata, gata, se impacientează Augustus. — Prefectul Egiptului ... Am zis, gata! zbiară iritat împăratul. Se întoarce agitat și apucă de pe lădița din spatele său un castronaș de lut. Îl așază în poală și, ostentativ, se pune să ronțăie zgomotos firișoarele de țelină date pe răzătoare. După cât de repede mestecă, Ianuarius înțelege că l-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ce te miri așa, ca boul? Ianuarius își pleacă ochii asupra tăbliței cerate. — Nu mă mai țin genunchii, oftează principele. Ridică a lehamite din umeri. Că doar trebuie să mă ridic în picioare de fiecare dată când îi apucă să zbiere pro salute... Mai ia un pumn de țelină. Cu mâna încă în aer rostește: — Și nu uita de afișe! Libertul se înclină. — Am să le dau imediat la copiat. Promisiunea pare că nu e de ajuns, pentru că împăratul con tinuă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fete și nici acum nu le-a ajuns din urmă. Se cutremură. Nici în cazul Asiniei, tragerea la sorți cerută de lege nu s-a aplicat. A fost suficientă voința principelui ca s-o aducă cu forța. Și cum mai zbiera mititica! Distrugea tot ce-i cădea în mână și mușca pe cine încerca să se apropie de ea. Își înghite amărăciunea și cuprinde cu brațul trupul lătăreț al adolescentei. O strânge, matern, la piept. Din fericire, crizele de furie s-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pentru că nu a respectat porunca primită, va sta singură în camera ei până la cină. Alte urlete demente. Ridică agasată din umeri. Toată lumea e obișnuită cu acce sele astea de furie. Numai nou-venita pare impresionată. O mângâie reconfortant pe creștet și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis. Altminteri, o să rămână acasă. Asinia tace ca prin minune. Mai mult chiar, se lasă dusă fără nici o împotrivire de data aceasta. Bătrâna suspină ușurată. Stratagema
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
continuare Agrippina. Că numai eu am aflat tainele tale de femeie ușuratică? Dacă și parvenitului ăluia de Quirinius i-a trebuit nevastă tânără și de familie nobilă! se strâmbă Vipsania. — Toată Roma știe cât ești de șireată și de desfrânată, zbiară Agrippina. Antonia și Vipsania schimbă între ele priviri cu subînțeles. Indiferent de unde a aflat, Agrippina e foarte aproape de adevăr. N-ar trebui însă să se exprime în felul acesta lipsit de eleganță. — Și tu, cap sec, i se adresează tânăra
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se liniștește și ea. Nu are nici un cuvânt de îmbărbătare pentru Aemilia Lepida, în schimb încearcă s-o aline pe nepoata ei Domitia. Nu reușește însă decât s o înfurie și mai mult. Femeia se smulge din mâinile ei și zbiară plină de venin către Agrippina: Poți să ne pârăști cât vrei! De ce ne acuzi de fapt? Își descoperă dinții într-un rânjet canin: — Că am fost curioase să ne aflăm horoscopul? Da, exact asta v-a citit în stele, clatină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]