1,242 matches
-
marmită. Făcea să vezi, pe dreapta, unde stăteau puse la perete velocipedele cu roți mari, florale, draisienne-le cu cadru plat, gen trotinetă, evocare a celor gentilomi cu joben care țopăie prin Bois de Boulogne, cavaleri ai progresului. În fața velocipedelor, caroserii zdravene, receptacule lacome. Poate că nu Panhard Dynavia asta din ’45, prea transparentă și strâmtă cu forma ei aerodinamică, dar sigur e de luat În serios Peugeot-ul Înalt tip 1909, o adevărată mansardă, un alcov. Odată intrat Înăuntru, cufundat În divanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de o spălătorie a naibii de bună, de asta am nevoie. Nu-mi folosește la nimic. O scot afară până ajungem pe High Street unde opresc mașina la Hunter Square și intru În buda publică. Am nevoie de o râcâială zdravănă. Îmi dau totujos și-mi șterg umezeala de pe cur cu hârtie igienică. Apoi mă scarpin ca naiba dar mă ustură căci, Îmi dau seama, Încă mai am sub unghii grăsime de la ruloul cu șuncă. Mă hârșâi și iar mă hârșâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
oricum. Filmul e ok, dar Încep să simt un disconfort când Îmi crește pulsul și simt că-mi bubuie inima În piept. Camera pare cam țipătoare, cu prea multe muchii ascuțite. Mă duc la bucătărie și Îmi torn o porție zdravănă de whisky calmant. Iau sticla cu mine În camera din față. Încă un pahar și starea de disconfort Îmi trece. Nu mă gândesc la muncă. Sunt aici, acasă. Stau În capul oaselor și adorm În balansoar după ce mai am parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ca dracu la față. În Împrejurări din astea Îi mulțumesc cerului că sunt În civil. Bulangii se congenstionează la față și o șterg, În timp ce Gus și cu mine ne Întoarcem la mașină. — Gagica aia Drummond. Are nevoie de o partidă zdravănă de futai, astai trebe, Îi spun eu, pornind Volvo-ul și simțind un acces de testosteron când schimb bestia Într-o viteză superioară. Haide, scumpo, ia-o. Gus zâmbește. E un puțoi bătrân și de treabă. Puțin cam bisericos, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ie francmason, asta nu-l face să merite un bacșiș după părerea mea. Se aplică aceleași reguli. Ce bacșiș? Nenorociții ăștia. Nuliașda un prăpădit de bacșiș nici la curse. Ce ne pasă? Mă fut! În bucătărie Îmi torn o porție zdravănă de Chivas Regal vechi de doișpe ani, iar lui Bladesey Îi umplu un pahar cu Tesco’s Scotch Whisky dintr-o sticlă din aia de plastic. Mă gândesc că e băutura noastră națională și, Întrucât el e un puțoi englez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Păi, suferă dio surzenie din aia selectivă. De fapt o are la greu. Ray Îi zâmbește gagiului. — Să mor dacă nu se bucură când Îi reziști. Îi place să-i vadă pe băieți că se zbat. Un metru nouăjde mușchi zdraveni. Cu o pulă cât a calului. De legendă. Todeauna sparge curu prima oară. Chiar și băiețeilor denchiriat din Carlton Hill carei sunt aduși, iar băieții ăștia s obișnuiți să aibă-n iei grămezi de pulă tare. — Uau! Îmi lăcrimează ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-i tot. — Fanteziile dătătoare de forță ale dezmoșteniților? zâmbește Bladesey, lăsându-și ochelarii ăia să-i cadă la baza nasului. E un puțoi ciudat, clar, Confratele Blades. Reține bine, se simte ca peștele-n apă aici, pentru că e o grămadă zdravănă de neadaptați În avionul ăsta. În fața mea stă o pereche de actori de comedie, Îmbrăcați identic În costume bleumarin, cravată și având la ei serviete. De rahat să călătorești Înțolit așa, ce pereche de vibratoare de rahat. Mă Întorc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de căcat. Însă scula mea e curată ca un fluier de rahat. Slavă curului, cuibușor Îmbâcsiși murdar! Plătesc curva și-i spun să se care dracu și să mă lase-n pace. Mă prăbușesc pe pat și trag un pui zdravăn de somn vreo juma de oră. Când mă trezesc mă simt singur și deprimat și dau iama prin mini-bar. După vreo două whisky-uri mă duc și bat la Bladesey dai plecat. Ce puțoi mucos și docil. Îmi dă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
te gândești mai bine, exact asta am și făcut, când am construit cartierele muncitorești. I-am trimis departe, dar nu suficient de departe. Încă mai avem o punguță cu cocaină la noi și probabil că a mai rămas o jumătate zdravănă de gram și ne frecăm pe gingii cu o doză, iar fața ne amorțește. Avem nevoie de asta pentru curva aia de Shirley, știm că are de gând să aibă pretenții de la noi. Nouă nu trebuie să ni se Încredințeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
acum, aș putea face cu totul altceva cu mâna mea liberă și nu ți-ai da seama. De pildă... Sticla de whisky a lui Rhyme apăru în mâna Magicianului. Ținu flacăra sub sticlă un timp îndelungat, apoi luă o înghițitură zdravănă. Ținu degetul care încă ardea în dreptul buzelor și privea țintă la Rhyme, care se schimbase la față. Magicianul zâmbi, se întoarse cu fața în altă parte și scuipă alcoolul spre tavan. Ochii lui Rhyme priviră iute spre un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nu, tu stai aici cu familia mea, Luis. M-aș simți mai bine. Soția lui îl întrebă precaută: - Dacă asta e vestea cea bună, care e cea rea, dragule? - Nu voi fi aici la cină, spuse procurorul, luând o mână zdravănă de biscuiți crocanți Goldfish, pe care o băgă în gură și clăti totul cu o gură la fel de din paharul de vin bun, gândindu-se: La naiba, e momentul să sărbătorim! Automobilul Camaro SS al lui Sachs, care arăta acum ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sellitto. Când a schimbat foile cu amprente, nu a făcut decât să se asigure că îl vom urmări pe adevăratul Weir. De ce i-ar face așa ceva mentorului său? Rhyme spuse: - De ce crezi că i-am pus pe cei doi tineri zdraveni să mă care pe scări în locul ăsta foarte inaccesibil, Lon? Privi de jur-împrejurul camerei. - Am vrut să parcurg eu însumi traseul. Ah, scuzați-mă, ar fi trebuit să spun că voiam să mă rostogolesc singur pe traseu. Apoi începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu disperare”. O asemenea soluție însă nu era posibilă și totuși o hotărâre trebuia luată. Într-o zi, suflarea dușmănoasă a crivățului a decis-o: ,,Decât să-i moară toți puii, mai bine numai unul...” și a zburat cu puii zdraveni. Opera literară Puiul ne dezvăluie în persoana lui I.Al.Brătescu-Voinești un scriitor precis, deosebit de talentat și fin cunoscător al frumuseților limbii române. Remarcabilă este îmbinarea pe care o realizează între cele trei moduri de expunere: narațiunea, descrierea și dialogul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
liniștiră ca niște laude, încît trecu dincolo înseninat... Odaia lui era curată, cu pat bun, cu ghivece de mușcată în ferestre, cu blide înflorite pe pereți. La mijloc masa așternută îl aștepta, iar în soba de cărămidă duduia un foc zdravăn. Apostol își roti privirea, mulțumit, și se opri brusc văzând lângă sobă o fetișcană de vreo optsprezece ani, cu năframă roșie-aprinsă în cap, cu niște ochi mari negri, care parcă râdeau, cu buzele umede și pline. Acuma își aduse aminte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vesel de aprilie, în odaie parcă intrase iarăși primăvara, cu valurile albe de lumină, cu îndemnuri de bucurie. Pe masă, pe o tavă așternută cu șervet înflorit, aștepta ceașca lui de odinioară, plină de cafea cu lapte, și o halcă zdravănă de cozonac. În sufletul lui sălășluia o mulțumire mare. Îi era dragă toată lumea. " Dacă aș fi izbutit, acum cine știe unde aș fi", se gândea cu o înfiorare ca un junghi. Dar gândul se stinse ca și cum n-ar fi putut rezista bucuriei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe Ilona, care nu mai lăsa pe Petre nici să intre în odaie, geloasă și dornică să-și servească ea singură logodnicul și să-l îngrijească. Klapka, văzînd-o, nici una, nici două, o luă ștrengărește de gușă, alegîndu-se cu o palmă zdravănă peste mână. ― Aa? Aprigă fetiță! murmură căpitanul uimit. Ce-i drept, lovește țapăn!... Dar cine-i frumoasa, Bologa?... Ehei, bine o duci tu aici! De aceea nu-ți pasă de noi! ― E logodnica mea, zise Apostol zâmbind. ― Cum? Logodnica...ta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se mai aude doar un oftat amar, ca plânsetul unui pui de pisică abandonat în ploaie noaptea, însă nu din gura lui, ci de pe buzele frumoase ale tânărului prizonier, amândoi dorm, ca doi frați în camera lor după o ceartă zdravănă. Eu mă strecor afară din salon în liniște, asemenea unui hoț, pe vârfurile degetelor, chiar și paznicul își părăsise postul, așa că puteam face și eu același lucru, alerg spre ascensor, bucurându-mă de faptul că mă pot mișca cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fost trimis în toiul nopții la domiciliul unei persoane - potrivit legii procesual penale de atunci, organele de cercetare ale securității aveau dreptul să efectueze percheziții și în timpul nopții -, acțiune în cursul căreia m-am ales doar cu o...spaimă zdravănă. Pentru că, sunând la iminentul percheziționat, s-au deschis, aproape odată cu ușa acestuia, și celelalte trei de pe palier, în spatele cărora oamenii păreau, efectiv, puși pe linșaj. Un caz mi se pare destul de relevant sub aspectul „eficienței” activităților pe care le-am
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
e gândul. Da’ mai las-o-ncolo de putere și de mazilire, că doară acum ești cu o femeie! - zise Cosette țuguindu-și buzele a reproș. — în orice femeie zace un turc - grăi spătarul. Dă-i unei femei doi eunuci zdraveni și dacă nu va mazili pe unul dintre ei, să-mi zici mie cuțu! — Cuțu! - făcu Cosette. Ce-are a face o femeie cu doi eunuci? Păi vezi? - zise spătarul. Da’ turcii ce-au cu noi? Cosette nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Sigur, sigur. Deci la aceeași oră săptămâna viitoare? am urlat răzbunător. A scos un sunet care semăna cu un mârâit și a trântit ușa în urma lui. Cât pe ce s-o scoată din balamale, noroc că îi pusesem unele mai zdravene. Se pare că bărbații au obiceiul să plece de la mine în felul ăsta. Pun asta pe seama farmecului meu de învingătoare. Ei bine, eram trează acum. Era și cazul: era trei după-amiază. M-am dat jos din pat fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de parcă ar fi fost tras de o sfoară invizibilă din vârful capului și un chip năstrușnic precum al unui pui de drac se uită la noi, privirea răutăcioasă a ochilor ei albaștri arătând că știa că ne trăsese o sperietură zdravănă. Suki, care înghețase, își reveni brusc, de parcă cineva apăsase întrerupătorul ca să o pornească. —Bells! Iar ai leșinat? Vocea îi era plină de îngrijorare, fără tonul de fluturaș de societate. Se aplecă spre ea repede, împiedicându-mă să o mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fi mai logic; ar explica atacul de inimă. Mi-am imaginat persoana strecurând biletul, ca și când el sau ea și-ar fi luat un „la revedere“ prietenos în timp ce treceau pe lângă birou; Bill l-a citit și și-a turnat o băutură zdravănă, care ar fi cauza mirosului puternic și proaspăt de whisky din respirația lui. Apoi a urmat șocul și poate grija pentru ce-o fi fost pus să facă se dovedise prea puternică pentru inima lui. A murit refuzând să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
prostia-națională e un fel de calitate, domnule! Popor mare e acela În stare de tâmpenii mari, de idioțenii monumentale, de prostii istorice - și cum, după cum bine știi, În capul meu istoria e fiica geografiei, Îmi spun că o mare, o zdravănă, o falnică dobitocie are nevoie de... spațiu-vital, de sute de mii, de milioane de kilometri pătrați, ca să se exprime, să se manifeste, or Românul, neam-prost, rămâne și În prostie mărunt, meschin, tâmpit pe centimetru pătrat, neghiob În bătătura lui personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-l strig pe Moș Iacob și să capăt răspuns, față de ale tatei, cu bustul gol, În mijlocul curții, spălându-se cu omăt, fornăind și icnind de plăcere, minute În șir... Număram pe degetele unei singure mâini diminețile fără chemare-răspuns: o răceală zdravănă, cu temperatură mare, un viscol strașnic, de nici nu puteai deschide ușa - darmite gura, să strigi, că ți-o umplea Crivățul (ce Crivăț, la noi, la Mana...). La urma urmei, era și salut, strigătul meu de dimineață, dar mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sub arborele de cauciuc cu frunze Îngălbenite. În plus, am fost singurul lor client cît m-am Învîrtit pe acolo. Fata cea ursuză stătea dincolo de tejghea, aplecată reviste săptămînale, iar proprietarul, cu o față buhăită de parcă deasupra prinsese o răceală zdravănă, abia se mișca de colo-acolo, ștergînd mesele. Și ori de cîte ori termina cîte o masă, arunca o privire celor pe care le ștersese Înainte și ofta din rărunchi. Dacă ar fi să mai adaug ceva, presupun că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]