1,495 matches
-
și băutură, restul n-are decât să fie circ. Merg fără gânduri, cu pași străini parcă. Remarc doar, cu indiferență, că nu mai îmi amintesc ce era cândva unde acum nu mai este nimic. Doar vitrine ferecate, pereți acoperiți cu zdrențe de afișe, un miros persistent de urină de la cinema „București“ până la „Gambrinus“. Unde o fi fost restaurantul „Tomis“? Dar lacto-vegetarianul, unde servea Tanti Rozi? Ce-a fost lângă aceste obloane mari, metalice care astupă vitrinele unor foste prăvălioare de lângă fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am avut certitudinea că, de fapt, tot scrisul rămas în Lume, toate cărțile păstrate nu sunt decât ceea ce au scos cenzorii din marele text, din nesfârșitul text care se construiește întruna cu noi, dar în afara noastră. Sunt cărțile toate doar zdrențe ale cenzurii. Adeseori, la „Mureșul“, în fața turțului autentic și a inevitabilelor chifteluțe cu înlocuitori de pește, aveam impresia că la un anume ceas al înserării trecea pe Lipscani însuși Marele Cenzor cu ultima mea autobiografie în buzunar. Chiar el, Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de alamă În lumina lumînărilor. M-am gîndit că, poate, erau niște păpuși sau rămășițe ale vechiului muzeu. Apoi am băgat de seamă că se mișcau, deși foarte Încet, parcă În secret. Nu li se putea distinge vîrsta sau sexul. Zdrențele care le acopereau erau de culoarea cenușei. — Domnul Collbató a zis să nu atingem și să nu curățăm nimic, zise maica Hortensia pe un ton de dezvinovățire. Ne-am mărginit să-l punem pe sărman Într-unul din sicriele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
deja noapte. Ploua cu găleata și străzile ardeau de aburi. CÎnd am ajuns acasă, m-am pomenit cu o grămadă de dărîmături. Oamenii lui Fumero fuseseră pe-acolo. Printre mobile căzute, sertare și rafturi răsturnate, mi-am găsit hainele făcute zdrențe și cărțile lui Miquel distruse. Pe pat am găsit o gramadă de fecale, iar pe perete, scris cu excremente, se putea citi „Curvă“. Am dat fuga la apartamentul din Ronda de San Antonio, făcînd o mie de ocoluri și asigurîndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
por al ei e-o gaură deschisă În care, dacă nu ești atent, vei fi Înghițit pe loc... Femeia e ca limaxul: pe unde trece, lasă dâre. N-o lăsa să pătrundă În conștiința ta... Fă-o ferfeniță și aruncă zdrențele și celorlalți. Tocmai ca nu cumva vreo slăbiciune de a ta să te facă sclavul ei pe veci...” „Viziunea dumneavoastră despre femei se apropie de cea a masterandului Oliver, care, după cum știți, are o teamă aproape patologică de tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ascunse la infinit oricât făptașii s-ar furișa după paravanul legionarofobiei. TĂCERE Dreptatea noastră s-a stins! Tăcerea și ascunzișul au prioritate și greu putem pătrunde afundurile lor. Valorile democrației sunt departe, oricât democrații zilelor noastre le vor împodobi în zdrențe lăcuite. Simbriașii de ieri și de azi stau ascunși după paravanul porților iadului. Adevărul este ascuns și osândit să tacă, dar din adâncul pământului el strigă precum sângele lui Abel, la fel și sângele morților noștri răpuși în grele chinuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lor: eliberarea. Dar această imagine era infinit mai puțin grăitoare decât o alta, un detaliu pe care, dacă aș fi avut talent de pictor, aș fi pictat-o. Odată cu deschiderea porților, pe pod ieși o coloană de călăreți aproape În zdrențe. Aveau fețele supte, ca după o lungă Înfometare. În urma lor ieșiră femei și copii. Câteva din femei se apropiară de Ștefan și voiră să-i sărute carâmbii cizmelor. Voievodul descălecă și le ridică de umeri. Păși În mijlocul lor, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ochilor. L-am văzut chiar Îngenunchind În fața celor care ieșeau pe porțile cetății, mai mult morți decât vii. El era voievodul și ei erau supușii. Dar el a Îngenuncheat În fața lor. Un moment extraordinar. Oamenii plângeau de bucurie. Femei În zdrențe voiau să-i sărute mâinile. N-am văzut niciodată cum arată o țară eliberată de sub ocupația otomană. Poate fiindcă până acum, nici una din țările ocupate de otomani n-a mai putut fi eliberată. Am mereu senzația că asist la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iluzie. Se trezise sub privirea albastră a lui Ștefănel. Soarele scăzuse spre asfințit. Se ridicase În coate, privise În jur, apoi sări În picioare. Marea aducea din larg bucăți de lemn frânte de furtună. Fragmente de catarge, bucăți de vâsle, zdrențe din pânzele unor corăbii. Plaja era plină de semne ale unei catastrofe petrecute În larg. Nu se vedea nici un cadavru. Alexandru Își aminti Înălțimea colosală a valurilor. Nu, cadavrele se aflau pe fundul mării. Nimeni nu plutise până la țărm. Ștefănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în timp și încă o vreme de la acest incident, Bobby și-o va aminti așa, tăcută și liniștită ca o fotografie. Apoi cu un zgomot sfâșietor balconul se prăbușește către interior și preotul dispare în flăcări, ca o grămadă de zdrențe,. Bobby împinge înapoi mulțimea să scape de acolo. Nu mai există nimic al lui în acest loc, nimic care să-l rețină. Simte pământul mișcându-se repede sub picioarele sale, iae el nu mai are aderență. Pagină de dreapta , cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în gânduri negre. Cele două planuri se intersectează, ocupă același spațiu, fără a se atinge măcar. Gălăgie, jazz și cocteiluri. Noroi și carne putredă. Incomensurabil. —Animalule! Năluca dispare. Un tip gras, cu barbă stufoasă se uită în jur, vădit deranjat. Zdrențele dispar după colț, însoțite de râsul unui student. Traversează St. Giles zâmbind. Apoi, dintr-odată, se întâmplă ceva rar și semnificativ. Ca acele corpuri celeste ale căror traiectorie necesită riglă de calcul și tabele de conversie pentru a o calcula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pune să se pregătească domeniul de vânătoare, în acest caz, lasă Seng-ko-lin-chin cuvintele să cadă și se retrage în liniște. — O mamă șobolan întră în chinurile facerii! izbucnește Majestatea Sa într-un țipăt isteric. Naște puii pe o grămadă de zdrențe într-o gaură din spatele patului meu. Palatul mi se va umple de șobolani. Ce mai aștepți, doamnă Yehonala? Nu ai de gând să mergi cu mine să vânăm la Jehol? Gândurile mele o iau razna. Să părăsim capitala? Să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o gură spartă din care, rărit, răsărea un gard galben de dinți. Ne pofti pe butucul unde așternuse în grabă un țolic, apoi scoase o țigară și și-o bătu pe unghie. Dintr-o precauție lesne de înțeles, am dat zdreanța la o parte. Baba (abia acum observam că-i chioară) ne aduse în pestelca ei murdară un morman zemos de pere. Corcit cu un porc sălbatic și legat cruciș în curmeie, pe toloacă păștea un soi de mistreț cu sfîrla
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am Întâlnit ieri cu Tatapopii. Târâia căruțul În care bidoanele erau pline și se Îndrepta către casa lui de la padină. Îi căzuseră toți dinții din gură, Îi albise un ochi, iar celălalt era plin de urdori. Șchiopăta, era Îmbrăcat În zdrențe și se sprijinea Într-un arac. M-a recunoscut, mi-a făcut semn să mă duc la el. Era pe la amiază și soarele strălucea cu dușmănie. A scorbolit În căruț și a scos un țoi cu buza ciobită. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sângeros, vâjâi cu securea deasupra chicilor făcute măciucă. Sfânta de pe Vale, vrăjitoarea, numai Îi privi cu un fel de milă. În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În cercuri de fier, cu Încuietoare și balamale forjate acum o grămadă de secole de un necunoscut care-și făcea cumsecade meseria) -, toiagul lustruit În care tata s-a sprijinit În ultimul an de viață, ferestrele cu tot cu mușcate, coșul cu zdrențe În care fătase pisica - cu tot cu pisică și patru pisoi -, patul cu picioarele zdravăn Înfipte În pământul odăii, salteaua bătrânească din lână și plapuma grea, icoana cu tot cu candelă, perdelele din ațică rămase de pe urma fugii defunctei mele soții de o noapte, lumânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neagră de gramofon - precum cea pe care În copilăria sa de argat o văzuse el În casa mare a boierului -, purtând pe ea, țintuită, o singură aripă ce părea Îngerească. Era smulsă cu tot cu osul lat al umărului, din care atârnau zdrențe uscate și Înnegrite de mușchi și zgârciuri Îngălbenite și chircite. În spatele bătrânului, prăvălit pe nisip, Iedul mesteca alene un fir de iarbă și părea plictisit de ceea ce se Întâmpla În jurul lui. Nea Mitu Împinse cu piciorul cutia neagră de gramofon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe altcineva și că puteai, în sfârșit, să te plângi. — Ferească cerul! Fie ca zeii din cer și de pe pământ să-mi fie martori! Păi, am primit atâtea favoruri de la dumneavoastră... m-ați ridicat, dintr-un om care purta numai zdrențe și o singură sabie... — Gura! — Vă rog, dați-mi drumul. — Sigur că da! îl îmbrânci Nobunaga. Ranmaru! Apă! strigă el, cu glas sonor. Ranmaru umplu un vas cu apă și i-l aduse. Când Nobunaga luă apa, ochii săi păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Ivanu ceasornicaru carele au murit aice; și fiindu el om strein, franțoz, au rămas acel locu domnescu”. În timp ce îl ascult cu atenție pe bătrân, prin fața noastră trec câțiva călăreți care duc între ei un osândit mai mult gol, cu zdrențele de pe el însângerate...Picioarele îi sunt ferecate în lanțuri grele, iar pentru a nu cădea este ținut de lanțurile prinse de încheietura mâinilor. Merge împleticit, cu capul căzut în piept... „Oare ce a făcut bietul ca să merite asemenea soartă?” - mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cedează primul”. Pe când: „Cel încet la mânie este bogat în înțelepciune, iar cel ce se mânie degrabă își dă pe față prostia”. Să știi că: „Trei lucruri, trei năravuri, trei patimi îl sărăcesc pe om și îl fac de poartă zdrențe: lenea, beția, distracția. Deci să nu fii printre leneși, printre bețivi și printre cei care se distrează”. Fiindcă: „De trei feluri de oameni se scârbește Dumnezeu și toată lumea: omul bogat și mincinos, omul sărac și mândru, omul bătrân și desfrânat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
groază despre fetele din clasa lor. Și lor li se stricaseră încuietorile de la casă și nu mai intraseră niciodată înăuntru. —A trebuit să se ducă și să trăiască la groapa de gunoi, a zis Claire. Și să se îmbrace în zdrențe. —Și în loc de pernă avea o cutie de fulgi de porumb, a adăugat Margaret. —Și singura ei jucărie era o coală de hârtie pe care trebuia s-o împăturească în diverse forme. Cu toate că la ea acasă avea grămezi de păpuși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cum? Nici o reacție? Ar fi trebuit să fiu ușurată fiindcă Randall nu se simțea amenințat de faptul că-l luam cu mine pe Luke - dar o parte din mine, o recunosc, era puțin dezamăgită de indiferența lui. — O să scap de zdrențele astea și-o să fac un duș. O să fiu rapid. Îți promit. Zâmbindu-mi ca un drăcușor, Randall și-a slăbit nodul cravatei, după care s-a îndreptat înspre baie. Poate că simțea doar teribil de sigur pe el. și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cineva, bănuiesc. Ei bine, în ceea ce mă privește, pot să și-l ia înapoi pe nemernicul ăsta mic! — Vreți să spuneți că se ține încă tare? — Se ține tare? Acum contraatacă! Mi-a tocat nervii de mi i-a făcut zdrențe, iar acum și Bolton zice că vrea să fie înlocuit. Cică nu mai poate face față presiunii. Sergentul Yates se scărpină în cap. — Să fiu al naibii dacă pricep cum face, zise el. Oricare altul ar crede că tipul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Nu vă întreb nimic altceva. Vreau să spun că dacă vă exprimați o părere despre personalul catedrei... — Domnule MacArthur, ce cred eu despre personalul catedrei mele este problema mea. Nu are absolut nimic de-a face cu dumneata sau cu zdreanța pe care o reprezinți! — Duminică dimineața trei milioane de oameni vor fi interesați să vă citească părerea, zise MacArthur, și n-aș fi deloc surprins dacă personajul ăsta, Wilt, v-ar da în judecată - în cazul în care mai scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
doamna. Păreați bucuroși de întâlnire, ca nașul cu fina. Sau o fi soția directorului. — Cine, doamna Mila? Asta-i altă categorie, domnule! Doamna Mila e minunea pământului! O prințesă, domnule. Nu ca astea care dacă le dai jos alifia și zdrențele doar mirosul de grajd rămâne, atât. Doamna e bijuterie adevărată. Și e pâinea lui Dumnezeu. Nu se există, dacă o rogi ceva, ajută pe oricine, să știi. Că are relații doamna Mila, nu se compară... — Deci, nu sunteți rude. — Păcatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]