21,644 matches
-
Livius Ciocarlie Luther: „Toți însă, cu trupurile și împrejurările noastre, suntem supuși diavolului și străini în această lumea al cărei principiu și zeu este el”. Așa e, dracul își vâră coada peste tot. Și, totuși, miracolul este că-i bine de trăit - dacă ai noroc. Altfel zis, dacă dracul își vâră coada numai cât să nu te plictisești. Scrie, țuguindu-și buzele, despre
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
trimite semne-avertisment Cea mai mare expoziție de tezaur Cucuteni s-a deschis la Muzeul de Artă Timișoara Cucuteni: o altă lume. O civilizație ajunsă la apogeu în mileniul IV î.Hr. Rafinată, prosperă, spectaculoasă. Cu practici și ritualuri magice închinate unor zei apropiați muritorilor. Cu o filosofie de viață profundă, complexă, pe care lumea contemporană ar putea-o în multe privințe invidia. Și pe care, în altele, o imită... Pentru prima dată, la Timișoara, în Muzeul de Artă de pe strada Mercy nr.
Agenda2003-4-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280628_a_281957]
-
sculptură, muzică sau literatură, care rămân nemuritori chiar și după dispariția lor fizică, „artiștii“ sportului de performanță trebuie să se mulțumească, de cele mai multe ori, numai cu aprecierea generației respective și apoi să dăinuie doar în câteva cronici îngălbenite. Și totuși, zeii gazonului nu pot fi uitați. „Domnule, la noi în casă era sărbătoare când juca Ripensia la București. Noi eram ceferiști. Și țineam cu Rapidul. Dar veneaaa... Ripensia! Ei, nu știu ce se petrecea atunci cu noi. Duminică dimineața, toți din casă (eram
Agenda2003-6-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280679_a_282008]
-
medical, dar și moral, și la 7 aprilie 1994, ne părăsește pentru a întregi pe alt tărâm echipa celor care, prin personalitatea lor, au înnobilat arta fotbalului și au ferit de uitare epoca în care au trăit. Pe când fotbaliștii erau zei „Este cu neputință să uiți - spunea Dobay - atmosfera din tribune, după marcarea unui gol, când publicul exploda și erupea ca din zeci de mii de cratere. La sfârșitul meciului, spectatorii năvăleau pe teren, ne ridicau pe brațe și ne purtau
Agenda2003-6-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280679_a_282008]
-
volum („Poeme interminabile”), Poetul Eugen Evu, academician al Accademiei Internazionale “Il Convivio”, Sicilia, Italia - a ajuns să “adulmece”, în deaproape, indeterminarea/”interminabilitatea” divină a orfismului. Poemele sale, din acest volum, vorbesc despre Supra-Omul-POET, ca despre o ființă vecină cu impersonalitatea zeilor și cu o moarte care, paradoxal, poate, “regurgitează” viață - eternitate umanizat-expresivă, de fapt: “Nu te mai zbate/suflet al meu/zbaterea însăși/ți-e Dumnezeu.// GEAMĂNA MOARTE/NAȘTE MEREU/ Nu te mai zbate/EU NEALMEU” - cf. Invocație nocturnă. Învierea-Renașterea umană
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
apoteoza...”nocturnului”: “Sub parapante, corbii zbat stihii” - CORBUL fiind nu doar simbol funebru, ci și Pasărea FOCULUI!) se situează (militant ANAMNEZIC, răzvrătit contra “iernii” existențial-proliferante!) sub semnul solar și armonic al COCORULUI. Pasărea lui Apollon! (“Cocorul este pasărea lui Apollo, zeul soarelui (...). Cocorul este asociat cu poeții, ce îl au pe Apollo ca patron” - cf. Dicționar de simboluri, de Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt): “Urcat pieptiș numi vine să cobor/(AM FOST, UITAT ÎN IARNĂ, UN COCOR..)” - cf. Baladă la Uroi-Simeria. Sau
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
-nfrupte-n noi misterumpreunării?” cf. Miel al durerii (variantă). Iată cum apare Poetul eliberat/mântuit, prin Logos orfico-demiurgic imperativ și inspirat, chiar theogonic, întru a sa demiurgie: “Dați-i poetului pădurea vie/ O va sculpta și o va umple de zei/ Apoi va inventa o teogonie/la care să se-nchine discipolii săi” - cf. Dați-i o pădure... ...Coperta ar trezi, poate, impresia că Poezia Maestrului este una erotico-sexuală. și novicii, văzând reiterarea cuvântului “orgasm”, vor întreține această falsă idee, despre
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
lor este, însă, mai presus de uitare, pentru că imaginea lor relevă nu doar iscusința tehnică a artizanului, ci și năzuințele de frumos ale timpului în care au fost construite. (Nu întâmplător, podurile sunt definite „lucrări de artă“). Romanii amplasau statuile zeilor lângă poduri, podarii (pontifex) fiind cei care vegheau și la săvârșirea ritualurilor. De-a lungul podului de lângă Beijing, construit în 1192, au fost plasate 485 de statui de piatră închipuind lei, în cele mai neașteptate ipostaze. Este podul pe care
Agenda2003-12-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280832_a_282161]
-
mă uit la ea, parcă te văd pe tine mică. N-am crezut, în ruptul capului, că o să și trăiești! Cât lingura și vânătă toată! Ai avut zile, fată! Asta e! Când vrea Dumnezeu, azi un nimic, mâine poți fi zeu. Dacă aveai și un gram de noroc, iar ăla... nu ar fi fost un așa porc, acum erai avocată. Se minuna satul, mă mândream și eu... Mamă! Iar o luăm de la capăt? Sunt sănătoasă, mă descurc... Dă-l, Doamne, iartă
Din brațele lui moş Gheorghe, spre lume. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
să mai facă artistul cu întrebările lui în acest concert extrem de seducător, de atractiv al răspunsurilor? Se retrage în spațiul strîmt, îngust, al locului, acolo unde întrebarea abia șoptită are, din nou, ecou. La început a fost cultura tribului, cu zeii, parazeii și înțelepții ei. Am ajuns, s-ar părea, în același punct. Ne întoarcem la cultura locală aspirînd, încet, timid, spre cea națională și, de ce nu?, după o vreme, din nou, silnic, spre universalitate.
Cultura între universal, național și local by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2666_a_3991]
-
și femeile casei sale. Totuși, papirusul dovedește un lucru esențial: existența în mâinile prefectului roman a dreptului de a grația un acuzat! În fine, căutarea unei apropieri de lectisterne (ceremonie în care se împodobeau paturile și mesele cu imagini ale zeilor cărora le era dedicat festinul și despre care Titus Livius susține că au fost organizate pentru prima dată în 399 î.Hr.) este și mai puțin acceptabilă. Într-o opinie cvasigenerală, nu există o analogie corectă care să susțină probabilitatea istorică
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
Apus de soare; oratorul încurcase sursele sau a ocolit deliberat un titlu neconform contextului imnic? Observații s-ar putea face și pe seama citării alandala, ca într-un extemporal gîfîit, a numelor istorice străine și autohtone. Discordanțe, altminteri, imperceptibile pentru urechile zeului din prezidiu și ale majorității celor prezenți în Sala Palatului la 27 noiembrie 1974. După căderea dictaturii, înflăcăratul vorbitor se va declara surprins de răsunetul atribuit intervenției sale: „Cuvîntul meu la acest congres a fost considerat de unii ca «o
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
probabil mai reușite, ce încheiase volumul Țărm pierdut din 1937; poezia se chema Alesul: „Mi-am dezlegat sandala ca o frunză Ce cade moartă la piciorul meu, Mi-am limpezit făptura să n-ascunză Nimic din ce nu duce pîn-la Zeu. Pe țărmul mării mă înalț: o urnă În care doar lumină am turnat. Nu plîng, nu chem tot ce-am lăsat în urmă. Stau singur, pentru jertfă împăcat. Din pietre albe i-am durat altarul, Din lemne scumpe flăcări i-
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
și nu... Partenerul casnic al femeii (!). În al doilea rând, citatul din Goethe, favoritul mamei lui Groszinger din Thanasfera (și, în realitate, al lui Thomas Mann) ar fi meritat tradus în românește. Ar suna aproximativ așa: „Totul li-l dau zeii, nemărginiții,/ Aleșilor lor pe de-a-ntregul./ Toate bucuriile, fără margini,/ Toate suferințele, fără margini, deplin.” Cum Groszinger este un ales care nu prea se poate folosi de tainele pe care le pătrunde, versurile își au tâlcul lor.
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
cadre goale din care spiritul primordial a dispărut, pretenția de a reînsufleți viziunea grecilor fiind neavenită. Suntem rupți de Antichitate printr-o mutație adîncă, lucru pe care îl constatăm de îndată ce comparăm fundalul ancestral cu cel al viziunii contemporane. La elini, zeii sunt prezenț e subînțelese care se supun unui destin care e tot atît de implacabil ca cel uman. De la destin nu te poți abate, soarta avînd un curs necesar. Oamenii cad fiindcă așa le-a fost prescris. Iar cînd zeii
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
zeii sunt prezenț e subînțelese care se supun unui destin care e tot atît de implacabil ca cel uman. De la destin nu te poți abate, soarta avînd un curs necesar. Oamenii cad fiindcă așa le-a fost prescris. Iar cînd zeii intră în viața oamenilor, în sufletul cetății apare moralitatea. Eticul e ecoul lumesc al fatalității transcendente. Oamenii sînt etici fiindcă sunt mișcați de impulsuri mai presus de voința lor. Accentul moral e precumpănitor, în vreme ce tenta religioasă a tragediilor e trecută
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
prin încercări (tatonări) succesive/ de-a rescrie poemul visat, «ideal»”. Deci, chiar și atunci, slova de foc se risipea ca un fum, iar „poemele scrise/ rescrise, tipărite aici,/ au neajunsurile (ca să nu spun defectele)/ oamenilor în comparație cu presupusa, uluitoarea/ perfecțiune a zeilor“. Într-un alt poem, ni se spune că „poezia, cu sau fără majusculă,/ este altceva, și mai ales altundeva./ nu în versuri. Nici măcar într-o carte de versuri“ (ukulele). Așadar, Marian Drăghici crede, romantic, în existența poeziei ca realitate platoniciană
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
cu cea bătrânului nebun de la ospiciu, mărșăluind triumfător pe aleile parcului din preajmă, vestind apropierea judecății de Apoi? Sunetele ei le percep cei ce și-au cusut pe creștet urechi de tablă, nu două, ci un șir întreg, asemenea mâinilor zeului Șiva. La ce ne pot servi mai multe urechi, odată ce și două, pentru sufletul omului, sunt de prisos?! Sunetele prefăcute în abur intră pe una și ies pe cealaltă! Cuvintele se contorsionează, frazele se răsucesc în aer asemenea flăcărilor unui
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
de bogate altădată, doar niște jalnice zdrențe îi atârnau pe trupul schilodit. Vinul din bazin se revărsa prin curte. Căra amfore fără să mai numere dacă mai avea până la un milion sau nu. Căra în neștire. Căra cu credința că zeii s-ar îndura la ultima amforă blestemată să-i redea Geei suflarea. Își vânduse palatul. Pentru trupul lui, acuma bătrân, un pat sub cerul liber, de unde s-o poată vedea, era de-ajuns. Consulul Lucullus murise. O aflase de la fiul
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
vesmântul subțire. Un zâmbet amar îi aduna ridurile chipului ca o pungă. Te așteptai să mă vezi astfel Perigeu? Perigeu nu mai putu scoate o vorbă. Cu ochii rătăciți se ridică împleticindu-se. Nu mai dori altceva decât să fugă. Zeii te pedepsesc pe nedrept, o știu. Dar nu poți să le faci ceva. Sunt zei, adăugă Geea cu glas gâjâit de bătrînă. Sunt zei... relua ca un ecou Perigeu fugând din calea ei către zidul cu care se izolase de
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
mă vezi astfel Perigeu? Perigeu nu mai putu scoate o vorbă. Cu ochii rătăciți se ridică împleticindu-se. Nu mai dori altceva decât să fugă. Zeii te pedepsesc pe nedrept, o știu. Dar nu poți să le faci ceva. Sunt zei, adăugă Geea cu glas gâjâit de bătrînă. Sunt zei... relua ca un ecou Perigeu fugând din calea ei către zidul cu care se izolase de lume. Cu brațele îmbărbătate de groază se cățăra până aproape de coamă. Zidul era destul de înalt
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
o vorbă. Cu ochii rătăciți se ridică împleticindu-se. Nu mai dori altceva decât să fugă. Zeii te pedepsesc pe nedrept, o știu. Dar nu poți să le faci ceva. Sunt zei, adăugă Geea cu glas gâjâit de bătrînă. Sunt zei... relua ca un ecou Perigeu fugând din calea ei către zidul cu care se izolase de lume. Cu brațele îmbărbătate de groază se cățăra până aproape de coamă. Zidul era destul de înalt și se șubrezise. Când apucă de coama ușor măcinată
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
Tu nu ești Geea. Pleacă. Ești Pitia. Fugi... Și se sfârși horcăind. Din trupu-i bătrân câteva șuvițe de sânge își făcură loc în colțul gurii. Iar Geea, luându-i capul în poala vesmântului străveziu, urlă cu glas de bătrână. O zei, fiți blestemați. Geea, ruptă și roasă de voi vă blestemă. Fiți blestemați! Urletul ei răsuna sinistru în împrejmuirea de piatră. Stăpânul casei lui Perigeu ieși îngrozit în grădină. Apoi s-apropie însoțit de-o ceată de sclavi adunați la urletele
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
Grete Tartler Fie datorită lui Herodot, care a răspândit ideea că Egiptul e locul de naștere al religiei în general, fie datorită hermetismului (Hermes, varianta greacă pentru zeul egiptean Toth), a lui Pitagora și a neoplatonismului, apoi a renascentiștilor, care vedeau în Egipt izvorul înțelepciunii mistice, apoi a invaziei imagistice din secolul al 18-lea (sfinxul, obeliscul, ochiul în piramidă etc.), sau a romantismului, europenii s-au lăsat
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
Această letargie profundă activează puternice forțe curative, dovedind astfel puterea sufletului asupra materiei și uimitoarea inteligență ce zace în subconștientul nostru” . „Reporterul sufletului” povestește uimit despre Sfinx („strania creatură, care întruchipează forța leului, inteligența omului și seninătatea spirituală a unui zeu, ne învață tăcută un adevăr inevitabil, necesitatea stăpînirii de sine, omul fiind menit să stăpînească animalul din el și să-l supună”) și are intuiția de a alege teorii care s-au vădit, în timp, adevărate. Egiptologul contemporan Rainer Stadelmann
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]