821 matches
-
primejdii ale călătoriilor, de atâta bătaie de cap și de inimă ale negoțului, am venit să m-așez aci, în Valahia, la București; să mă bucur în isihie de rodul îndelungatei mele trude..."; mai mult, întreaga nuvelă dezvăluie un Caragiale "zglobiu ca un palicar, sarcastic, mistificator" așa cum îl percepe exegeza călinesciană. În legătură cu altă categorie de personaje, Șt. Cazimir descoperă o relație de simbioză pe care o dezvăluie fără ezitare: "Caragiale poartă miticismul în sine și îl exorcizează prin personaje"; consumul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
oglinda deformatoare a ironiei, modelul se degradează, solemnul în exces devenind rizibil așa cum demonstrează Caragiale în Smărăndița roman modern, acel Caragiale care a avut tăria să-și parodieze chiar unele din propriile opere: "puf bogat, moale și dulce"; "nebună, săltătoare, zglobie"; "ciripiturile ei argintii și călduroase, aprinse, fierbinți"; "dulce și acră, acrișoară și dulceagă"; "o gospodină bătrînă, cinstită, harnică, vioaie, cuminte, neobosită și neodihnită"; "o doină jalnică, molatică, domoală, pătrunzătoare"; "valea-nverzită, înflorită și smălțată"; "micșunele, galbene, roșii, albastre, pestrițe"; "apă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
această domnișorică, cu această pisi ? Ajungând în baraca de șantier a inginerului Șerban, ea este privită cu suspiciune și rejectată scurt de un om al muncii serios, interpretat de Cornel Coman. Pierde și rolul de vedetă de filme rutiere. Întreabă zglobie un chelner ce mai face simpaticul domn Atanasiu, și când i se răspunde că a murit de atac de cord, realizează brusc că există moarte. Se hotărăște să dea probă la Buftea pentru un rol într- un film „mare”. Rezultatul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
căsătoriți, decrepitudinea lui Ianuarie și exacerbarea propriilor performanțe sexuale, de care este mult prea orgolios, nu puteau decât să-i stârnească repulsie tinerei Mai: „A slobozit un cântecel voios/ și a pupat-o foarte pofticios,/ Simțindu-se ca mânzul de zglobiu/ și ca o coțofană guraliu./ În timp ce behăia cântând, la gât/ Guși lungi de piele-i bâțâiau urât.../ Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe,/ Văzându-l în izmene, cu scufie/ Pe cap și cu grumazul scofâlcit;/ Socot că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lucioasă semăna/ Cu-n galben proaspăt din tarapaná./ Cât ce privește glasul, nevestica/ Se măsura în ghiers cu rândunica./ La țopăit era neîntrecută, / Părând un ied zburdalnic după ciută./ Era ca miedul dulcea ei suflare,/ Ca florile din fân aromitoare./ Zglobie ca un noatin tinerel,/ Ca plopul naltă, trasă prin inel./ Purta pe piept un fel de chiotoare/ Taman cât bumbul scutului de mare./ Condurii sus de geznă-i înnoda./ Era un ghiocel, o viorea,/ Încât și-un crai ar fi primit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se ridică și fugi sprintenă ca o căprioară. Prințul o urmă, dar nu o prinse. În grabă, se întâmplă să-i cadă un condur din sticlă, pe care prințul îl culese." (Charles Perrault, Cenușăreasa) (g) "A fost odată o fetiță zglobie și drăgălașă, pe care o iubea oricine de cum o vedea. Dar mai dragă decât oricui îi era bunicii, care nu știa ce daruri să-i mai facă. Odată bunica îi dărui o scufiță roșie, și pentru că-i ședea tare bine
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
A puțurilor cumpeni țipând parcă chema A satului cireadă ce greu, mereu sosise Și vitele muginde la sghiab întins pășea. Dar altele-adăpate trăgea în bătătură, În gemete de mumă vițeii lor striga! Vibra al serii aer de tauri grea murmură; Zglobii sărind vițeii la uger alerga. S-astîmpără ăst zgomot, și-a laptelui fântână Începe să s-auză ca șoaptă în susur, Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână Și prunca vițelușă tot tremură-mprejur. Tot ce e convențional în poezia clasică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cîmpenesc din Zburătorul, cu acea senzație de vitalitate calmă, de liniște progresivă, de pace astrală ce coboară peste o așezare rustică laborioasă. Fire de gospodar, poetul e mulțumit de priveliștea satului care primește cirezile muginde, de vițeii care se reped zglobii la ugerele pline, de laptele care susură În șiștare, de aerul serii care vibrează de geamătul greu al taurilor. Imaginația se deschide, bucuroasă, spre mit, opunînd (după un procedeu romantic răspîndit) acestei nemișcări pline zbuciumul erotic. Un factor de ocrotire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un colț, o viorea Suspina de fericire, Măi aprinsă că o stea, Soarele pe cer urcând, Le surâde cald și blând. Luna martie Martie-a venit Zăpadă se topește Prin grădini acum Iarbă se ivește. Dragii de copii, Veseli și zglobii, Poartă mărtișoare Cruci și inimioare. Micul ghiocel Că un clopoțel Alb și frumușel Răsare și el. 98 De pe-o bună dimineață De pe-o „bună dimineață” Cu tulpina de cârcel, A sărit un gândăcel Cu mustățile de ață. Alți
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
semnat, precum îmi pare, Un băț cu-n ou în spinare. 105 Să socotim de Alexandru Sabiglian Șase fluturi în grădina Se rotesc într-o sulfina. Mata stă și mi-i pândește, Hector lătra și-i gonește. Doi din fluturii zglobii S-au ascuns în bălării. Ceilalți zboară tocmai sus, Socotiți, câți au ajuns? Săptămâna Șapte frați, șapte fartați De când lumea adunați. Unu-i luni, Si altu-i marți, Si de miercuri nu-i despărți. Mai apoi, vine joi Toți sunt tineri
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
românești contemporane, inclusă în rubrica „Spirale” (1982). Aici Eugen Barbu identifică „poeți calofili” (Dan Botta, Grigore Arbore, Vasile Nicolescu), „calofili și livrești” (Daniel Turcea, Cezar Baltag, Modest Morariu, Cezar Ivănescu), „poeți în derivă” (Alexandru Mușina), „poezia fără sare” (Ana Blandiana), „zglobii” (Mircea Dinescu), „poezie zidărită” (Mircea Cărtărescu) ș.a.m.d. Revista consacră studii în serial operei lui Dimitrie Cantemir (1973), Mihai Eminescu (1975), Mircea Eliade (1978), George Enescu (1981), dezbate, de asemenea tendențios, sincronismul și protocronismul (1980), avangarda literară, al cărei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
află explicația în evoluția actorilor Claudiu Bleonț (Miroiu), sincer ca un înger, sensibil ca violoncelui lui Pablo Casals, Carmen Galin (Mona), pentru profunzimea și rafinamentul trăirilor scenice, care nu exclud misterul, "jocul", poezia, Cerasela Stan (Domnișoara Cucu), împletire de umor zglobiu și de bine ascunsă tristețe, Raluca Penu (o elevă) efigie a ingenuității amenințată însă de platitudinea din jur, Valentin Uritescu (profesorul Udrea), impresionant și el, alături de Miroiu, ca un "Don Quijote", în puterea de a visa și a auzi ceea ce oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
absență motivată), or fi fost în fundul imaginii și frățînii de peste Prut, Grișa Vieru și Liuba Lari... Să lăsăm însă ambientul și să reținem, cît ne-a îngăduit fotogenica Găbița, violon d'Ingres-ul poetului național. Așa cum arată pictura lui nea Mărinică, zglobie ca o zi de talcioc, îi bănuim, în subteranele-i axiologice, și o subtilă manevră a Cotroceniului (unde poetul-pictor mănîncă fără să plătească), manevră menită a-l propulsa încă o dată pe șugubățul poet, acum și cu ajutorul culorilor, decisiv, în orbita
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sfîrșit, oferind șirurilor neîntrerupte de vizitatori din toate ținuturile spectacolul facinant al trecerii acestui trufaș hidalgo printr-un capăt de mileniu mîrșav și minunat. Să mă întorc la ale mele? După momentul astral al picturii? Doar un pic. După expoziția zglobie de la Cupola, deci după danțul prin saloanele și foaierele ațîțătoarelor mondenități, voi reveni, îngîndurat, la pînzele mari, începute cu ani în urmă, cele care vor spune de drumurile spre nicăieri ale desculților lumii, într-o Apocalipsă de nimeni văzută, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-l înghită pe nemestecate în gușa lui îmbrăcată în puf bogat, moale și dulce. Smărăndița mamii Ilinchii era tânără ca o dimineață de primăvară caldă, blândă, senină, mănoasă și încropită, când ciocârlia se avântă și-și dă drumul, nebună, săltătoare, zglobie, pe aripele vântului ușuratic și zburdalnic, spre a arunca, către cerul albastru și limpede ca peruzeaua cea mai nestimată, ciripiturile ei argintii și călduroase, aprinse, fierbinți. Când luna măreață și plină, fără cea mai mică știrbitură, fără nici cea mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a Înnoptat, freamătul străzii continuă, ca În orice metropolă. Adorm În scurt timp, visând corăbii naufragiate, pirați și maori tatuați dansând zgomotos Haka!!! E o nouă dimineață și răcoarea oceanului din apropiere se resimte, soarele Își trimite grațios câteva raze zglobii ce ne mângâie părul și fața, străzile spălate, strălucesc de curățenie, circulația nu este atât de intensă la acea oră, mirosul de cafea aromată și plăcinte calde se Împrăștie ademenitor din cafenele și patiserii. Magazinele abia și-au deschis ușile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Vânzătorii cu diferite produse artizanale și imprimeuri din batikul tradițional, cu modele geometrice și meandrice, În culorii vii, ne asaltează zgomotoși până la mașină. Negocierile fac parte din acest joc implacabil al cererii și ofertei. Copii cu fața oacheșă și ochi zglobii, purtând tricouri uzate și pantaloni scurți, aleargă de zor, Împingând o minge de plastic, pe un teren de fotbal improvizat. Deși, inițial, au măști pe față, sau fulare la gură și nas, În toiul alergăturii acestea le scapătă de pe 427
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
văzut sau auzit acel lucru. 13. Tipuri de sentiment al ridicolului Rîsul seamănă cu suflarea ce îndepărtează un fulg. Relația între suflare și fulg poate fi extrem de diversă. Se poate stabili aici o întreagă scală. a) În rîsul copilăresc al "zglobiei zburdălnicii și al bucuriei pentru nimic" nu-i deloc necesar să se găsească vreun fulg, vreun pretext exterior. O vitalitate ce se revarsă și un energic simț vital clocotitor duc la un mod de comportare jucăuș și glumeț față de tot
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în culori șterse, monotone. Iată, de pildă poezia Gicăi Iuteș Să rămână-n urmă anul (Cultura poporului) care minimalizează și tratează la un nivel artistic scăzut o temă atât de interesantă și bogată - tema luptei omului cu timpul. După un zglobiu «Hei», menit să-i atragă cititorului atenția în mod brusc asupra poeziei în discuție, facem cunoștință cu eroul pe care versurile autoarei urmează să-l cânte, anume «maistrul meu Hurduc». De la început, poeta își exprimă amărăciunea, regretul profund că cititorul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tine de la jubileul de aur al Reginei” - adică din 1887: se referea, bineînțeles, la regina Victoria 2. Pe aceeași stradă, băcănia locală, Sainsbury’s, era o prăvălie cu rumeguș pe podea, unde lucrau bărbați vânjoși În cămăși vărgate și fete zglobii cu berete și șorțuri apretate. Totul era la fel ca În fotografiile În sepia atârnate pe pereți, făcute În anii 1870, la deschiderea magazinului. În multe privințe, viața cotidiană de după al doilea război mondial ar fi fost perfect familiară generației
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
A puțurilor cumpeni țipând parcă chemau A satului cireadă, ce greu, mereu sosise, Și vitele muginde la jgheab Întins pășeau. Dar altele-adăpate trăgeau În bătătură, În gemete de mumă vițeii lor strigau; Vibra al serii aer de tauri grea murmură; Zglobii sărind vițeii la uger alergau. S-astâmpără ăst zgomot, ș-a laptelui fântână Începe să s-audă ca șoaptă În susur, Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână Și prunca vițelușă tot tremură-mprejur. Încep a luci stele rând una
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]