1,162 matches
-
sunt albe acum, gata pentru seceriș. 36. Cine seceră, primește o plată, și strînge roadă pentru viața veșnică; pentru că și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. 37. Căci în această privință, este adevărată zicerea: "Unul seamănă, iar altul seceră." 38. Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor. 39. Mulți Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
se spune despre tine” “Mai concret, tovarășe profesor” “După cum se știe, cineva, de-o vitejie îndoielnică, a afirmat cum că eu aș scrie toate anonimele ce emană din liceul nostru (sau, măcar, cea mai mare parte a lor). Efectul acestei ziceri a fost, la început, pentru mine, similar cu acela al unui glonte doom doom. Am luat poziție față de această afirmație și intenționam, chiar, să chem în fața justiției persoana căreia-i aparținea. N-am făcut-o eu pentru că, în particular, mi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o iluzie întreținută de o mână de bețici de cartier. Pe când ieșim noi în soarele tare de noiembrie iacătă ne iese înainte o dubiță, zisă Jeep, care, îmbodobită cu pozele color ale numitului beilerbei, tulbură liniștea autumnală a uliței cu zicerea aspră din megafoane care îndeamnă locuitorii cetății să se predea pe data de cutare, la vremea rânduită a asaltului final la urne, și să-și lege soarta de serhaturile norocoase ale măritului herțog și ale oștirii sale de foști și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
trădării a fost acum intermediat nu de Sanctitatea Sa, ci de prelații care fojgăie, cu aceleași rosturi, în preajma cardinalului Todea, adică ai bisericii unite care și ea, în secret... vai, vai, dar câte nu s-au spus de la revoluție încoace? Ultima zicere vine de pe malul Someșului și aparține, nici mai mult nici mai puțin, decât exact ministrului de interne pe nume Rus Ioan și, vai nouă, a domnului Vasile Pușcaș, care ne păstorește în drumul spre Europa, profesorul de standarde democratice și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ceva din nevoia de integrare europeană, afirmația este de o acuitate critică la care președintele Băsescu nu a ajuns niciodată. Când spui că, de fapt, Cancelaria primului ministru este un alt guvern, gravitatea este cel puțin la fel de mare ca prima zicere. Când afirmi că există un Secretariat permanent de afaceri externe care dublează Ministerul de externe, gravitatea atinge dimensiuni constituționale. Asemenea aceea după care președintele Camerei, colegul său liberal Bogdan Olteanu, este imoral și lacom datorită prezenței în Comisia de privatizare
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și unde crapă" ( semnificația) și-a avut o ilustrare într-un tsunami de bruftuluiri de pe forumul găzduit pe internet de articolul meu de săptămâna trecută în care am fost tratat de la mârșăv până la cârdaș interesat. Mi le asum pentru o zicere prost alcătuită: am dorit (probabil) ceva și o fi ieșit (posibil) pe dos. Vorba unui cunoscut căuzaș pașoptist: nu președintele fu prilejul analizei aceleia, ci viața noastră cea de obște sub zodia bolnavă a securitismului. N-aș vrea să miros
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
fi o plăcută surpriză la Pitești. Vremea este senină și călduroasă, de parcă am fi în plină primăvară. E bine că ne putem bucura de o asemenea vreme. Curând vom avea parte și de iarnă. Din bătrâni mi-a rămas o zicere a lor: „Trece vara ca o pâne, vine iarna ca un câne”, o magistrală antiteză dintre vară și iarnă. Pe la ora 11 mă sună din Iași consăteanul meu I.N. Oprea, pe care îl informez de corespondența primită de la dl. M.
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
unui “regressus ad uterum”. Cea de-a doua etapă a drumului, asociată cunoașterii intuitive, este marcată de constatarea: “când e minte nu-i ce vinde, când e brânza nu-i bărbânță”, care va deveni esența experienței sale de o viață. Zicerea ritmată devine echivalentul neputinței de a și folosi mintea atunci când nu are suportul material necesar, dar și o modalitate de a ilustra puterea de disociere a personajului între concret și abstract, material și spiritual. Având acum curajul celui care a
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
am lucrat cu MM. E tare tipa, nu? Oricum, zise el, trăgând din țigară de parcă ar fi fost o mască cu oxigen, nu e cine știe ce distracție, ca s-o zic p-aia dreaptă. Versurile astea nu prea-mi vin la zicere. Mă gândesc că-s mai bun pe chestii naturale, așa, înțelegi? — Eu chiar mă gândeam că ți-ar sta tare bine la teveu, zisei ei, cu destul de multă sinceritate. Se lumină dintr-odată. — Pe bune? Chiar dau acu’ probă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și vino încoace. Nu știam că te interesează atât de mult floricultura. Poți să-i pui unei „floricele“ o coadă de cultură, dar n-o poți face să gândească 1, zisei eu, prinzându-l din urmă. De la Dorothy Parker 1 zicere. — Da’ ceva despre foișoare n-a zis? întrebă Hugo, conducându-mă spre construcția în chestiune. Acesta era construit în jurul unui colț al zidului grădinii, era format de arcuri de fier forjat care se uneau la vârf, formând o cupolă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu care s-au confruntat ceilalți. Cu toții ne confruntăm cu o lume în continuă schimbare și care ne impune să ne schimbăm, căci în zilele noastre se potrivește, într-un mod mult mai acerb decât în alte vremuri, acea veche zicere: «Nu sta, că-ți stă norocul». Trebuie să mărturisesc o anumită reluctanță în a mai adăuga un text pe lângă numeroasele texte ce există deja despre viața consacrată și care, cu siguranță, vor crește exponențial cu prilejul acestui an închinat unei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pentru întreaga tradiție monahală a Bisericii de mai târziu. Nici o „hermeneutică a suspiciunii” (care se naște numai dintr-o estetizare excesivă a îndoielii carteziene) nu ar putea fi aplicată celebrelor Apophthegmata Patrum (popular denumite Patericul), redactate la mijlocul secolului al V-lea1. „Zicerile Părinților deșertului” ilustrează cu asupra de măsură flexibilitatea conceptului de „nevoință” în creștinismul antic 2. Modele de comportament aparent contradictorii (în sfera vizibilului) își probau convergența spirituală și teologică (în sfera invizibilului). La fel, rațiunile teologice oferite în apărarea practicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
epică din poezie. Plăcerea lui Anton Pann de a povesti este evidentă. Simbolurile se adună În jurul unei fabule (o Întîmplare), din care să iasă limpede o idee morală. Chiar În poemele cele mai direct confesive, Pann introduce elemente impersonale din zicerile populare care estompează Într-o oarecare măsura nota subiectivă. Iată-l, de pildă, divagînd În jurul Amorului, temă la modă În 1830. Tonul poemului e indecis: Între patetismul comun al epocii și ironia fină: „Amorul nu este om, Nici vro vilă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dec, fata mea, Zise baba către ea. Că domnia ce vrea face, Nu te Întreabă de-ți place...”. Acest derizoriu partimen are o ironie foarte fină. Pann vădește sensibilitate la grotescul psihologiilor senile. În Povestea vorbei pune cap la cap ziceri, proverbe despre dragoste și ură din care rău iese Întotdeauna femeia. Ea este leneșă, vicleană, vorbește mult și este de regulă mincinoasă. Ironia atinge, uneori, instituția familiei ca atare (o instituție rău făcută!): „Se uită la el ca dracu la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
multe gorgoane am fugit cît am putut, Și am urmat cuviinței, peste reguli n-am trecut. Am tîlmăcit, Însă astfel, nu luînd toate de rînd, CÎt să nu scaz un oligon, precum văz alții făcînd, Ci am căutat la tonul zicerilor românești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile firești. Căci În alt chip de a face ar fi cu totul prostesc Și aproape de nimica, ca lucru copilăresc. Aș mai zice, dar de surdă o să-mi pierz scumpul meu ceas; Îmi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în pat.’’ De asemenea o schiță de moravuri, Olga și spiriduș, și calificată de autorul însuși drept ,,basm’’, debutează prin aceleași fraze stereotip enunțiative întâlnite, invariabil, în întreaga structură a genului. De această dată, însă, ceremonialul grav și naiv imprimat ,,zicerii’’ este în mod direct și fără probleme,,desacralizat’’. Aglomerând cu erudită și comică plăcere fel de fel de nume recrutate din tezaurul mitic-folcloric autohton, înmagazinat cu știuta abundență în cărțile populare, autorul adoptă din capul locului un ton de bufonadă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pe un șablon memorabil prin autenticitatea lui realistă. Referitor la coeficientul de creație narativă, în comparație cu, de pildă cel din Olga și Spiriduș, acesta este considerabil. Arta mimării în Calul dracului se dovedește a fi plan al povestirii sieși suficiente. Din ,,zicerea’’ presupusului model folcloric pare că nu a mai rămas absolut nimic. Nemaifiind preocupat de enunțul moralizator, explicit, prozatorul nu este nevoit a face eforturi speciale menite a-l dirija pe cititor spre ideea că ,,povestea’’ care va urma este doar
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
p. 56. footnote>. În privința credinței pe care o atribuie Luther nou-născuților, el își identifică un pasaj cheie în apărarea botezului nou-născutului, și anume binecuvântarea copiilor de către Hristos, după Marcu 10, 13. „Pe scurt, botezul și credința copiilor se regăsesc în zicerea: «Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu». Aceasta este spusa Sa, iar El nu a spus neadevăruri”<footnote Ibidem, p. 69. footnote>. La rândul său, Jean Calvin face
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
și nici nu simt nevoia să reflecteze, să gândească la consecințele faste sau nefaste în privința acestor rapide transformări. Este temeiul punerii în pagină de carte a gândirii și trăirii de altădată prin memoria păstrată documentar sau culeasă de la înaintași, prin zicere orală. 3. Comerțul și cooperația Prezența monezilor în peisajul descoperirilor arheologice de pe teritoriul comunei Umbrărești reprezintă dovada indiscutabilă a practicării comerțului pe aici din cele mai îndepărtate timpuri. Nu sunt suficiente date în legătură cu practicile comerciale în viața satelor, dar bănuim
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
unde urmează Liceul Codreanu, apoi în anii 1907 - 1910 urmează Academia de Arte Frumoase din București * 36 Breslașul Breslașul, organ independent al meseriașilor dorohoieni, apare de două ori pe lună, sub direcția unui comitet, începând din octombrie 1909, cu următoarele ziceri alăturate frontispiciului: „Prin muncă la belșug"; „Prin citire la lumină", dar și povața: „Nu e totdeauna bine să spunem tot ce avem pe inimă, dar trebuie să căutăm să nu avem nimic pe inimă din cele ce nu putem spune
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a avut ca preocupare de bază și continuă proble ma românească, deși la 7 iunie 1898 se declară „ foaie in dependentă, politică, literară și comercială” (48x33 cm.), iar la 2 m artie 1897 - „organ independent”. La 11 ianuarie 1898 dispare zicerea de „organ independent”, sub titulatura ziarului notându‐se că director este Simion C. Mândrescude la 11 ianuarie la 25 iulie 1898, Căpitan Th. I. Udrea de la 5 iunie 1899 - 1 ianuarie 1901, iar redactor Augustin Paul,(11 ianuarie - 28 martie
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
români antisemitismul care s per că‐ l vor duce mai departe... N‐am avut și n‐ am nimic cu jidanul ca om, cu 224 jidanul ca jidan. M‐am ridicat însă în contra asociațiunei de exploatare a acestor lepre”. Menținându‐și zicerea cu jidanii în titlul ziarului dar adeverind că respectă jidanul ca jidan și ca om, ziarul din 3 martie 1905, chiar în pagina I, publică informații despre Purium‐ul sub semnătura A.R.. Ulterior, din 17 aprilie 1905, ziarul renunță
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Valeriu, I.N. Amăriucăî (poezie Plugarii), pr.Iov Carp (Zădărnicie poezie), pr. ec. Gh. Șușnea (Antihriștii versuri), Petre Cazacu. Cu interes erau citite versuri reproduse după: V. Militaru (Psalm 132), Al. Vlahuță (Hristos a înviat), Șt.O.Iosif (lisus), dar și ziceri după La Fontaine, N.Nicoleanu, Costache V. Carp, V.Cantar, I. Agârbiceanu, Anton Pan, Jaferson. Nu lipsea din revistă; bibliografie, nume de reviste sosite la schimb: „Brazda literară" din București, „Cuvânt Moldovenesc" de la Chișinău, „Gorjanul" de Târgu Jiu, „Vestitorul" de la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ocrotirea și păstrarea elementelor cu un istoric dens duce la afirma ția care place mai ales celor care le sunt menajate orgoliile: „Dorohoiul de prin anii 1980 arăta mult mai frumos decât înainte de 1950 și chiar decât în zilele noastre”. Zicere care pentru cei care desconsideră construcțiile și realizările în genere din anii de după 1948 și până în 1989, autorul, cu curajul pe care nu-l avem mulți, completează pilduitor: „la toate realizările de care am vorbit sau mai vorbim, au lucrat
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
prezentată ca una care n-a folosit modelele”, „nu și a propus să depășească marginile intențiilor comune de atunci”, dar „a imitat fără discernământ” ceea ce era publicistică. La toate cele de mai sus și la altele, am pus drept concluzie zicerea: „Baaadul literar are temelie puternică” și am să înșir câteva considerații în sprijinul părerilor me le. Semănătorul lui Ion Popescu, Ștefan Neagoe, Panaite Chenciu, C. Codrescu și Stroe Belloescu, de la 1870, când în județele din jur nu existau asemenea preocupări
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]