1,218 matches
-
citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”(Fălticeni)” data =”(1 iulie 1969)”> Dragă domnule Eugen, Mi s-a făcut dor de mata, ai deprins Fălticenii rău, și aștepta să te vadă. Vreau să te rog, să-l vezi pe Tov. Paranici , de la „Zori Noi”. Mia făgăduit că va trece pe la mine, foarte serios. Spune-i că mi-ar face mare plăcere. Am pregătite să-i arăt lucruri frumoase, minus 2 lucrări ce au plecat la Bienală, la București. Mașina de la „Zori Noi” vine
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Paranici , de la „Zori Noi”. Mia făgăduit că va trece pe la mine, foarte serios. Spune-i că mi-ar face mare plăcere. Am pregătite să-i arăt lucruri frumoase, minus 2 lucrări ce au plecat la Bienală, la București. Mașina de la „Zori Noi” vine des pe aici, la Fălticeni. Spune-i că nu are nici un fel de obligație, prin asta, dar aș vrea să vadă și ce fac unii oameni modești, În umbră. Spre finele lunii, vin la mine turiști streini (am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
expoziția mea. Am scris la Botoșani, la rude, dar mi-au răspuns că redacția este la Suceava . Probabil a fost În decembrie. Dacă te interesează, poate (...) faci rost de două ziare și pentru mine. Este vorba că se tipărește la „Zori Noi”, articolul a fost Într-o duminică, mi-au spus. Nu ai mai dat semn de viață și mă gândesc să nu fi fost victima gripei (căci la drum, nu este de loc recomandabil). Eu am fost chemat iar, la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
trecut o duminică și, cum eram deprins, nu a mai apărut prietenul orașului nostru plin cu zăpada mieilor. De atunci am mai fost o dată la Suceava, legat (de) o mașină, un prea scurt timp. Am Întâlnit pe prietenul matale de la „Zori Noi”, care mi-a spus - „sunt prietenul d-lui Dimitriu, am să vă vizitez Împreună cu el, la Fălticeni” . Am spus, „vă rog, cu multă plăcere”. Dar Încă este rece, faci bine că pe asemene vreme, nu te deplasezi. Pe aici
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
intervin. Mi-au fost (ambele) eleve, iar Dorina și profesoară de franceză la Șc. Normală, numită prin intervenția mea. Da, dragă domnule Dimitriu, este nevoie de mai multă publicitate În jurul Muzeului pt. lit. Știu că d-na Doina Tănase de la „Zori Noi”, care mi-a luat un interviu, este foarte inimoasă și bine intenționată. Trebuie cultivată. Apoi nu sunt corespondenți ai ziarelor din Capitală și Iași În Flt. sau Suceava? Trebuie să-i invitați, să vadă ce ați realizat și să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pusă În ghilimele. Și acum la „basmul cu cocoșul roșu”, care e sărbătorirea celor 50 ani de la Înființarea liceului No. 2. Din copia scrisoarei d-nei directoare Poleac s-ar părea, că totuși, cândva, sărbătorirea se va ține. (Citesc că ziarul „Zori Noi” sărbătoresc chiar - 25 ani, de existență). Nu Înțeleg Însă nimic În ceea ce privește Monografia semicentenarului. Știam că e dată unui profesor Nichita, care Începuse să lucreze la ea. Nu o mai face dânsul? Toată documentația cu privire la Începuturile școalei, le-am trimis
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
că ajută și dânșii la reușita Înfiripării Muzeului, care va fi mândria orașului lor. Închei cu urări de sănătate de la ai mei și de la cel ce Vă trimite salutări amicale. V. Tempeanu P.S. Trimit spre eventuală publicare, În foaia suceveană „Zori noi” articolul despre Înființarea Șc. secundare de fete din Flt., ca un preludiu la eventuala sărbătorire a semi Centenarului. Cred că tov. Doina Tănase, care a fost așa de drăguță și mi-a luat interviul la Centenarul „Gane” va pune
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Întors căpitan(r.) și gazetar de talent. Mulțumesc și pentru osteneala ce ai cu articolul meu trimis - care aș dori să rămână ca document al moravurilor trecute și al luptei noastre pentru cultură, precum și pentru Înfierarea Canaliei. Dacă apare În „Zori noi”, aș ruga să mi se trimită mai multe exemplare. La Pitești se va sărbători la 23 aprilie crt. 75 ani de la Înființarea soc. „Junimea” a elevilor cursului superior al liceului „N. Bălcescu”. Mi s-a cerut un articol pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Timișoara, va lucra ca muncitor la Suceava (1963-1965), unde în 1967 va absolvi Liceul „Petru Rareș”. Între 1975 și 1979 va frecventa cursurile Facultății de Ziaristică de la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” din București. Funcționează ca redactor la ziarul „Zori noi” din Suceava (1965-1989), precum și la „Tinerii revoluției” (1991), „Curierul național”, „Nord Press” (1993-1994). A debutat în 1965, cu versuri, la „Zori noi”, iar după un an îi apar poezii în „Contemporanul”, beneficiind de prezentarea lui Geo Dumitrescu. A mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289915_a_291244]
-
cursurile Facultății de Ziaristică de la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” din București. Funcționează ca redactor la ziarul „Zori noi” din Suceava (1965-1989), precum și la „Tinerii revoluției” (1991), „Curierul național”, „Nord Press” (1993-1994). A debutat în 1965, cu versuri, la „Zori noi”, iar după un an îi apar poezii în „Contemporanul”, beneficiind de prezentarea lui Geo Dumitrescu. A mai colaborat la „Convorbiri literare”, „Pagini bucovinene”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Bucovina literară”, „România literară”. Figurează între primii laureați ai Concursului Național de Poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289915_a_291244]
-
cei morți. După patru zile însă, mă birui și pe mine căldura caniculară de atunci, nu mai puteam ieși din casă decât între orele 4 și 5 dimineața, chiar la 10 seara dogorea dealul. Pe de altă parte, zilnic mă zorea Eliza să sosesc la Cumpăna, unde i se ura singură. Am petrecut patru zile foarte plăcute acolo. Frumusețea locului, cele trei ape care veneau vâjâind pe văile Capra, Cumpăna și Buda se întruneau chiar sub casă, formând Argeșul, clima plăcută
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
când o să treacă pentru un avans. Sâmbătă, pe la șapte și zece dimineața, o să-ți dea deșteptarea. Până-n prânz trebuie să termine, că are un parastas, o cumetrie, un botez, un tăiat de moț, o chestie serioasă, vezi bine. Așa că te zorește să-l ajuți și să-i dai sculele la mână. Observă că ești cam mocăit și că profesor, profesor, da' nu prea vezi meserie și habar n-ai să deosebești o cheie de șai'șpe de una de douăzeci vai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
naibii, dă el. Uite că timp n-am avut dăloc, m-a frecat ăla ca pă hoții dă cai. Da' acu, poftim, cum m-am scos, cum am și venit la marele fix", explică vecinul. După o scurtă pauză, îl zorește: "Hai, scoate alea să le suim iute-n benă, că timpu' fuge dă zici că nu-i adevărat și nu șade Mirel dupe noi! Ăla s-a făcut șase, poc-poc, a și pus lacătu' pă ușa la depozit". Nea Vasile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
eu toate turmele de oi care au mai rămas în Țara românească după așa zisa revoluție din 1989 dar tot fără nici un folos ar fi fost. Așa că am văzut cum se face ora 4 dimineața și când începuseră de acum zorii să mijească pe la ferești eu mă chinuiam să adorm.
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Stabili întâlnirea pentru duminică dar numai în prezența Luanei. În ziua fericitului eveniment, Anita veni să-și ia prietena, pregătită să dea piept cu Săndel. Domnișoara Leon căuta zadarnic o ținută care să-i fie pe plac. Nerăbdătoare, Anita o zori. Îmbrăcase un palton nou, din stofă neagră, legat cu cordon. Își aranjase pe-o ureche o pălăriuță drăguță, din același material. Ghetele, noi nouțe, îi întregeau aspectul plăcut. Luana o privi lung. Ești superbă, dar nu merge. Ce nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
banii. Primul a citit, al doilea a numărat. - Când vrei să pleci? m-a întrebat taică-meu. - Chiar mâine, i-am răspuns. Cei doi vârstnici au schimbat un semn de înțelegere. - Bine, atunci odihniți-vă, a continuat taică-meu. În zori veți găsi gata pregătit tot ceea ce vă trebuie. Am adormit cu greu, și Gundo m-a întrebat: - Te-ai înhămat la treaba asta din dragoste pentru Rotari sau fiindcă îți dă ghes pofta de răzbunare? M-am întors în culcuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
strigă pe Tokichiro, care se odihnea În colibă: — Maimuță, vino degrabă. — Ce este? — Te cheamă! — Hmm? — Stăpânul a Întrebat, pe neașteptate, de tine și mi-a poruncit să te aduc. Ai făcut ceva? — Nimic. — Ei, oricum, hai mai repede, Îl zori Fujii, luând-o la fugă Într-o direcție neașteptată. Ceva Îl pusese pe gânduri pe Nobunaga, În timp ce inspecta magaziile, bucătăriile și depozitele de lemne și cărbuni. — L-am adus, se Închină Fujii, când stăpânul său trecu pe-alături. Nobunaga se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Stăpâne! Vă rugăm, plecați imediat! Oamenii noștri sunt zăpăciți și nu pot controla inamicul. O retragere e regretabilă, dar nu este decât temporară. Chipul soldatului era mânjit cu sânge. Celălalt, complet acoperit cu noroi, sări În picioare și amândoi Îl zoriră pe Yoshimoto să plece: — Acum! Repede! Stăpâne! Dar, În clipa aceea... — Am venit să-l văd pe marele Yoshimoto. Numele meu este Hattori Koheita și sunt În serviciul Seniorului Nobunaga. În fața lor stătea un om uriaș, având un coif de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu? Nobunaga nu putea suferi acest lucru și, când mesagerii nu-și dădeau răspunsurile decât prin digresiuni, chipul i se Întuneca Într-o expresie iritată, pe care până și un străin ar fi putut-o Înțelege. „Treci la subiect!“ Îl zorea el. Kazumasu fusese avertizat În acest sens. Fiind ales să Îndeplinească o misiune diplomatică atât de importantă, ridică privirea spre Nobunaga, făcu o singură plecăciune și intră direct În problemă: — Spâne, am vești bune. Înțelegerea cu Seniorul Ieyasu din Mikawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și Începură foarte repede să preseze cu arcuri și săgeți dintr-o parte și cu puști din cealaltă. Încercau să le blocheze retragerea. — Aici e periculos, stăpâne. Ar fi mai bine să vă retrageți cât mai repede cu putință, Îl zori Mizuno Sakon pe Ieyasu; apoi, Întorcându-se spre soldați, ordonă: Protejați-l pe Domnia Sa. Eu iau câțiva oameni și atac inamicul. Cine vrea să-și sacrifice viața pentru Domnia Sa, să mă urmeze. Sakon porni În galop drept spre linia inamică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și o fustă de mătase chinezească. Îmbrăcat În aceste straie elegante și Încadrat de doi Însoțitori, fu condus În camera lui Hanbei. Bine dispus, Shojumaru nu luă În seamă fețele brăzdate de lacrimi ale ajutoarelor. — Păi, atunci, să mergem! Îl zori el din nou pe Hanbei. În sfârșit, Hanbei se ridică și le spuse vasalilor: — Vă rog ca după să aveți grijă de toate. Mai târziu, gândindu-se la această cerere, avură impresia că toate intențiile lui se concentrau doar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mânjite cu noroi, Însă nici o pereche de ochi nu le privea cu regret. — Mai repede! De ce plângeți? Asta Înseamnă să te naști ființă omenească. Vă veți face de râs În fața țăranilor! Katsuyori călărea printre palanchinurile și lecticile ce Înaintau Încet, zorindu-le, pentru a se refugia, tot mai departe, Înspre răsărit. Sperând să ajungă la castelul lui Oyamada Nobushige, priveau către vechiul castel din Kofu, În timp ce treceau prin dreptul lui, dar nu puteau merge decât Înainte, spre munți. Înaintând, purtătorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În divizii, lângă Castelul Himeji. Se crăpa de ziuă și, una câte una, siluetele brazilor de pe marginea drumului deveneau vizibile. La răsărit, un soare roșu ca sângele se Înălța peste orizontul Mării Harima, printre norii dimineții, ca pentru a-i zori pe oameni Înainte. — Priviți! strigă Hideyoshi. Avem vânt bun. Drapelele și stindardele noastre flutură spre răsărit. Știu că soarta omului e nesigură. Nu știm dacă vom apuca să vedem zorii zilei de mâine, dar cerul ne arată calea Înainte. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
face, nu-i așa? O armată numeroasă e pe drum Încoace, iar trupele noastre sunt izolate aici. În seara trecută, Genba refuzase, cu Încăpățânare, să asculte ordinele lui Shibata. Acum, le ordonă el Însuși oamenilor săi panicați să ridice tabăra, zorindu-și vasalii și pajii. — Mesagerul de la Hachigamine mai e aici? Îi Întrebă Genba pe vasalii din jur, În timp ce Încăleca. Aflând că mesagerul mai era În tabără, Îl chemă la el. — Du-te și spune-i imiediat lui Hikojiro că batalionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
primăverii care bătea la ușă. Ieyasu, desigur, nu veni, iar puțini seniori provinciali care căutau să Îi intre În grații, Îi urmară exemplul. Mai mult, chiar și acum Încă mai existau anumite forțe care-l denigrau pe Hideyoshi și se zoreau să facă pregătiri militare și să adune informații secrete. Aceiași oameni se fereau să-și lege caii la poarta Castelului Osaka. Hideyoshi observa toate acestea, În timp ce continua să salute oaspeți după oaspeți. Când anul intră În Luna a Doua, Nobuo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]