3,039 matches
-
-i nimfă, Îți zâmbește,-ți luminează, mut în conul nopții triste. III Caldă în priviri, oglinda, naște-n apa cristalină Un tablou mișcat de viață, din adânc un cer se-abate, Stelele se scurg în galben, unduind sclipiri te-alină, Zugrăvind un proaspăt farmec prin sculpturi de astre date. Unduiești argint în drumuri, vântul nopții-i rece, Doamnă, Stropi de apă-n rouă-ngheață brumărind în luciul verde, Plec petale veștejite, soarta lor e-n semn de toamnă, Scursă-n sălcii
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
supărat. Cineva spunea să ne bucurăm pentru insulte, pentru că atunci când suntem lăudați, nu merităm. Am făcut mult pentru mine, și ai mei. Am facut puțin pentru alții. Și totuși, am facut ceva. Firimituri din Raiul meu. Anul viitor sper să zugrăvesc ultima treime a casei moștenite de la bunici. Sunt creștin comunist. Nu vreau să fiu altceva. Sunt mulțumit de mine în ambele calități. Am avut ceva de iubit în viață. Și dacă sunt sănătos și mai am de iubit, si sunt
Liviu Florian Jianu: Ganduri de Sarbatori () [Corola-blog/BlogPost/339309_a_340638]
-
Ia uitați-vă. Doamne dac-aș fi din nou în pat, cu draga mea Catherine. De-ar putea să se transforme-n ploaie draga și dulcea mea Catherine. Ad-o din nou la mine.” Ca și în „Bătrânul și marea”, Hemingway zugrăvește în culori simple dar emoționante lupta omului cu viața, evidențiind puținele momente frumoase, liniștite, care aproape se pierd în oceanul frământărilor cotidiene. Foarte frumos este momentul reîntâlnirii celor doi îndrăgostiți, după ce Henry reușește să se îndepărteze de ororile războiului: „Noaptea
Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339325_a_340654]
-
dreaptă”, pentru el aceasta înfăptuindu-se zidind mănăstiri -„Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu sprijinul vostru voi mai face o manastire..., iar voi ca politicieni ce sunteți faceți ce-ați învățat: vopsiți drumurile și șoselele cu asfalt la preț de autostradă, zugrăviți pereții blocurilor cu laude deșarte...”( p.137) Oare ce tensiune ar putea da unei povestiri și cât de iute ar ascuți conflictele și contura personajele prezența, la vedere, a sabiei destinului! Pe de altă parte, notabile sunt, capacitatea de a
Mihai Fotache: Hermeneutica posibilului imposibil. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339354_a_340683]
-
expunerii. Și brazilor le-ași spune vag,/ Că toate astea dragi-mi sunt mie./ Aici, culcuș aș vrea să-mi fac,/ Aici, în colț, sub iasomie. (Izvoare) Vocea sa lirică creează o atmosferă specifică locului și momentului descris. Natura e zugrăvită în nuanțe cromatice, sonore, vibrante. În spice mari, grâul s-a copt -/Și pâine vom avea pe masă,/ Comoară scumpă pentru toți,/ Fără de preț, cea mai gustoasă.// (În vară) Cade dulce văzduhul în prag -/ Apa, vântul cuprinse-n parfum,/ Când
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
genunchii/ stâncilor/ o tânguire/ a meteorilor/ de ni se făcea/ viscol în auz/ pe fața speriată/ a Golgotei” (p. 165). Durerea îndurată de Isus Cristos pe cruce face ca sufletul poetului să fie contopit cu Evanghelia: Unii zic că-mi zugrăvesc/ într-o Evanghelie sufletul;/ alții văd că-mi topesc/ razele viselor/ în cuptorul săpat/ sub pereții lacrimei” (p. 174). Biblia este o scrisoare adresată de Dumnezeu Creatorul către credincioșii din toate timpurile. Pentru poet Cuvântului lui Dumnezeu este o primăvară
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
nerecunoaștere a crizei, dar, în paralel, îi furnizează imagini demne de transcriere, care întăresc eticheta urbană a mediului poetului: „toți încap într-un surâs / la fereastra Raiului meu / de tristeți / așteptând să-mi crească / aripile cuielor / Unii zic că-mi zugrăvesc / într-o Evanghelie sufletul / alții văd că-mi topesc / razele viselor / în cuptorul săpat / sub pereții lacrimei”. Obiceiul modernist al lui Arghezi de a permuta determinantul lingvistic al membrelor umane (pulpa mâinii, de ex.) se regăsește în perimetrul altui deziderat
N.N. Negulescu: Ochiul de foc () [Corola-blog/BlogPost/339572_a_340901]
-
didactice („cel mai greu într-o clasă cu fete probabil e atunci când ele vorbesc inestetic”) și episoadele amoroase (ne intersectăm cu Adelaida, Simona, Mariana, Ileana, Margareta). Remarcabile sunt și fragmentele din planul secund al romanului, cel al copilăriei, unde sunt zugrăviți sumar unchii Victor și Petre, părinții, sora Aura, bunicii, fiecare amprentând semnificativ memoria personajului nostru. Dan Ionescu nu dorește să stârnească artificial, reușind prin întâmplările relatate să sensibilizeze atenția lectorului, dând impresia că lucrează pe viu. Istorisirea este construită în jurul
Dan Ionescu: Scrisul umbrei sau umbra scrisului () [Corola-blog/BlogPost/339690_a_341019]
-
mărginea de-o bancă / strâmbă de bătrânețe”. (Din amintirile mele, dacă nu mă înșel, dudul și bătrâna bancă chiar au existat în fața casei părintești din Domnești, a poetului George Baciu). Din anii copilăriei, poetul reține în mod deosebit icoana mamei, zugrăvită cu duioșie în toate detaliile spiritualității creștine: „Mama, frumoasă ca o duminică / la capătul rugăciunii de seară, / legănând același cântec / atârnat pe-o șoaptă de lacrimă”. Iată o imagine maternă divină, ca o rugăciune, în care se simte recunoștința poetului
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
să ne aducă la cunoștință în șase povestiri, amintiri de demult, chipuri dragi care-și cer cu însistență învierea prin evocarea poveștii lor. Parcurgând povestirile nu putem remarca respectul, dragostea și bucuria autorului de a ne vorbi despre mama acestuia zugrăvită cu dragoste și dor încă din primul text «Pământul făgăduinței» pe care ne-o prezintă ca fiind o „femeie frumoasă... cu statura sub medie, spre scundă, dar bine proporționată”. Mama, femeia milostivă gata oricând să ofere în blid de mâncare
OPINIA UNUI EDITOR de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341043_a_342372]
-
particularitățile semantice ale zonei: ”- Ce urli, fă, Leană, că doar nu dau turcii!/ - Ieși, fă, la poartă, că-ți veniră neamurile!”, dar și atmosfera spațiului geografic al Olteniei din care provine autorul, sesizându-se la acesta o intenție de a zugrăvi imaginea monografică a societății românești din zona Craiovei imediat după naționalizare, prin nararea poveștilor unor personaje din diverse categorii sociale, atât din mediul rural cât și din cel urban. Autorul nu ne ține departe nici de amintirile primilor fiori de
OPINIA UNUI EDITOR de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341043_a_342372]
-
este un periplu original susținut de o relatare epică alertă, naturală, autentică printre oameni, locuri și timpuri, un tablou al unei epoci cu valorile ei sociale și culturale, cu obiceiurile pământului și cutumele timpului, o frescă pe care s-au zugrăvit chipuri de demult întrupate din hățișul corzilor timpului slobozite de aducerea aminte. Didina SAVA, mai, 2013, Iași Referință Bibliografică: Opinia unui editor / Dan Petrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016, Anul VI, 08 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
OPINIA UNUI EDITOR de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341043_a_342372]
-
mănăstire, cum arată Nicolae Iorga, ctitorită de călugări singuratici, căci numirea „rîmeți” nu înseamnă altceva decât „ermiți”, adică pustnici. Privitor la vechimea mănăstirii, cercetătorii au remarcat că anul de pe piatra așezată deasupra ușii de intrare în biserică: „Dintîău au fost zugrăvită s(fân)tă biserica în zilele lui Matiiaș crai, văleato 6895”, nu corespunde domniei lui Matei Corvin(1458-1498) și este posibil că cel care a săpat inscripția lapidară a greșit cifra sutelor. Recent, un colectiv de cercetători după ce au studiat
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
din împrejurimi sau de mai departe, care au găsit aici loc de reculegere sufletească ori de refugiu în vreme de primejdie. Pe parcursul veacurilor, biserica a fost reparată sau renovată de mai multe ori. După inscripția de la intrare biserica a fost zugrăvită în vremea lui Matei Corvin, ce se trăgea dintr-o veche familie românească, care o dată cu înnobilarea a trecut la catolicism dar nu a persecutat biserica ortodoxă, ci a ajutat-o. Dealtfel, soția lui Mateiaș era ortodoxă, iar la curtea ei
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
Națională a României, în anul 2013 și pot să spun că o întâlnesc adesea, de atunci, comunicând telefonic și având-o în amintire, deși fizic, ocaziile nu ne-au mai adus împreună până acum. O cunosc și pot să-i zugrăvesc în minte chipul blond ca soarele, dezlipit de la fereastra propriului suflet. Nu are ani. E aceeași în toate fotografiile, din copilărie, până azi. Trăsăturile chipului ei nu au suferit transformări de neasemănare. Cred că era un copil tare frumos, tare
MIHAELA MIHAI. O VOCE SENSIBILĂ CA VIOARA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341306_a_342635]
-
cântecului fermecător. La un moment dat, unii români alunecați din deriva socială, în criza morală, au perpetuat tot felul de fabulații în legătură cu artista, unele denigratoare, altele direcționate în pitorescul mioritic, iar altele orchestrate în incredibilul tipic securist. Ajunsese a fi zugrăvită nemeritat de acuzator în acest tablou de ficțiune. Intrase într-un festival național cinic-folcloric. Începuseră să se încordeze arcurile regimului Ceaușescu, luând-o ca țintă. Dar s-a dovedit că nu e nimic adevărat din tot ce insinuase securitatea pusă
MIHAELA MIHAI. O VOCE SENSIBILĂ CA VIOARA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341306_a_342635]
-
Dacă primești harul de Sus pentru a slăvi Cuvântul și Neamul, cuvintele capătă sens, devin inspirate, împodobindu-se în Ode, în Balade, în Doine, în Imne sau Psalmi. O parte din Mărturisitorii credinței și ai jertfei îmbrățișează și misiunea scrisului, zugrăvindu-le în alese scripturi, iar cei ce închină cuvintele numai lui Dumnezeu, le întrupează în Poeme ale iubirii. În raport de cui slujește sau pe cine slugărește autorul, cuvintele sunt: golașe, peticite, șifonate, îmbrăcate sau preaîmpodobite. De asemenea toate cuvintele
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
și le-a pus la spate. N-o vezi că încă e roșie-n obraji ca un măr și sănătoasă tun? ...E-he, le-a trecut în registrul "nesărate-uitate". Dacă le punea la inimă, ajungea o sfrijită... cum sunt sfinții zugrăviți în biserică. - Vezi că nu-mi bătui joc de bani? - Bravo! Ai grijă de ei că-ți prind bine: bani albi pentru zile negre. - Așa am să fac, Ioane. - ...Acum, ascultă cu atenție ce-ți spun. Am rugămintea la tine
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
de abanos, pielea albă și catifelată, fața cu trăsături bine conturate, clasice ale unei zeițe...” S-a vorbit până acum despre căsătorie, despre moarte, dar se vorbește în „Cartea mamei” si despre naștere. Cele trei componente majore ale existenței sunt zugrăvite cu respectul și venerația cuvenite. Tatiana și Luchian au o fiică, Oresia, venită pe lume într-o zi de iarnă, pe un ger cumplit. „În mijlocul manifestației, s-a auzit glasul servitoarei: »Domnule profesor, vă naște soția ! » Și tata s-a
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
se întreabă, așteaptă, își scrutează rostul și identitatea. “Bujorul” (termen dominant) este simbolul însuși al istoriilor, și al istoriei, însângerate: Bujorul - floarea ofilită, cu sângele petalelor rescrie istoria. Ca o culme a deznădăjduirii și a destrămării de sine, poetul ne zugrăvește căutarea propriului chip și a acelei asemănări primordiale, căutare mărturisită în două din cele mai tulburătoare și mai stranii poeme ale acestui periplu liric. Este vorba de Bocet 17 și de Chipul din fereastră. Îl reproducem pe cel dintâi: Într-
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
canafi de mătase, brodate cu fireturi de aur, cu înalte coloane de marmură și lungi mese pline cu porțelanuri, cristale, argintării și cupe de aur... Florile, lumânările, orchestrele, parfumurile, valsurile, tangourile, poeziile, iubirile, suferințele din iubire, trădările, credința, infidelitatea, amantele zugrăvite în tablourile saloanelor regale coboară pe lacul cu lebede Le asemănăm și cu escadrilele de avioane acrobatice explodând pe cerul de ametist, scânteietor ca sticla în soare, ori cu flotilele de caiace pe lacuri, în iureșul sportiv, la Olimpiade! Nu
IVAN PATZAICHIN. POEMUL NESCRIS AL LACULUI LEBEDELOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341917_a_343246]
-
uitat nici Ilia care a ilustrat cu icoane Cazania lui Varlaam. Despre icoane face vorbire și Ion Neculce în “Letopisețul Țării Moldovei dela Dabija Voievod până la domnia lui Ioan Mavrocordat “, dar și în “O samă de cuvinte “în care îl zugrăvește pe Ștefan cel Mare ca iubitor de sabie și icoană, iar ion neculce în “Letopisețul Țării Moldovei “, povestește evenimentele trăite dintre anii 1661-1743, continuând cronica lui Miron Costin. În această cronică ilustrează momentul în care Dumitrașcu Vodă, Cantacuzino și o
MOTIVUL ICOANEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342425_a_343754]
-
Noului Testament, care au ca punct fix "Steaua Polară" a lui Iisus Hristos - Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Cuprinsul cel necuprins al Revelației se află în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, păstrate cu sfințenie în Biserică, iar teologia și teologhisirea zugrăvesc pe pereții vremurilor icoanele Revelației. Revelația - primirea tablelor Legii, Teologia - păstrarea lor cu sfințenie în chivotul sfânt al Bisericii Revelația se întinde de la răsăritul Facerii până la asfințitul Apocalipsei și de la cea dintâi făgăduință a trimiterii Mântuitorului din Eden până la a
DESPRE REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ ÎNTRE POSIBILITATE, REALITATE, EXISTENŢĂ, LUCRARE ŞI ISTORICITATE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342587_a_343916]
-
fixezi ținte când nu știi ce îți va aduce ziua de mâine. Și cu toate acestea, este imposibil să trăiești o viață deplină, dacă nu îți propui ceva cu privire la viitor. Drept urmare, un creștin va lua tot timpul în calcul viitorul zugrăvit de Sfintele Scripturi, atunci când își trăiește prezentul. „Străin și călător pe pământ” „Pentru un creștin, adevăratul viitor este acela care începe din clipa când trece din lumea aceasta și intră în lumea spirituală a lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spunea că
TRAIND PREZENTUL IN LUMINA VIITORULUI DE IOSIF TON SAU DESPRE VIITOR LA TIMPUL PREZENT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341573_a_342902]
-
nostru, de aici a început și pelerinajul nostru, o experiență unică, un timp binecuvântat, o închinare profundă și o cunoaștere și întelegere a celor scrise în Scripturi pe care niciun preot, predicator și învățator nu ni le-ar fi putut zugrăvi așa cum le-am văzut și le-am trăit. Doamne Îți mulțumim pentru harul ce ne-ai dăruit. Amin NOTE: * Enciclopedia franceza Larousse foloseste pentru Israel ca stat și țară termenul „La Terre Promesse”, fapt ce corespunde în întregime spiritului Vechiului
BETLEEMUL IUDEII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341673_a_343002]