1,923 matches
-
și mormântul zugravului Gheorghe din Tricala. Lespedea sa funerară se află în prezent la Muzeul Național de Artă al României de la București. Pe piatră se află următoarea inscripție în limba slavonă: "„Acest mormânt este al robului lui Dumnezeu, meșterul Gheorghe zugravul, venit din țara Tricalei; și a răposat la viața veșnică [în zilele binecinstitorului... în anul 7038, luna ianuarie] 15”". Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău a fost construită după planul mai vechi al Bisericii Sf. Ilie din Sfântu Ilie. Biserica lui
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
și pe turlă (sub ferestre și deasupra lor) se află ocnițe. Catapeteasma datează din anul 1791, din timpul restaurărilor efectuate de spătarul Mihail Racoviță. Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău a avut pictură exterioară în frescă, realizată de un anume Gheorghe zugrav în timpul domniei lui Petru Rareș. Deoarece pe pereții pronaosului se aflau ferestre gotice monumentale, acestea au fost astupate cu tencuială și pictate pe deasupra lor, rămânând doar două ferestre de mici dimensiuni. Picturile exterioare au fost acoperite cu tencuială în urma restaurării
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
scenele "Împărtășirea Sf. Apostoli", "Cina cea de taină", "Spălarea picioarelor" și parțial "Răstignirea lui Iisus" din altar, precum și scenele din viața Sf. Gheorghe zugrăvite pe pereții naosului. Pictura din pronaos datează din timpul lui Petru Pareș, fiind realizate probabil de zugravul Gheorghe, care ar fi pictat și fresca exterioară. La începutul secolului al XVII-lea, pictura interioară a fost refăcută, adăugându-se culoare peste culoare. Inițial, pe peretele despărțitor dintre naos și pronaos se afla un tablou votiv, cu portretul lui
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
din anul 1655. Istoricul de artă Sorin Ulea a afirmat că pictura Bisericii Sf. Gheorghe din Hârlău prezintă mari asemănări, din punct de vedere al stilului, cu cea de la Biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi. El a remarcat "„aceeași predilecție a zugravilor pentru somptuozitatea materiei, pentru ornamentul luxos, pentru eleganța rafinată a atitudinilor”". În publicistica românească a fost lansată opinia conform căreia arhitectul Nicolae Ghica-Budești ar fi realizat în primii ani ai secolului XX planurile pentru Biserica Sf. Vasile din București luând
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
a fost acoperit cu o boltă semicilindrică din scânduri. Două ferestre mici, deschise pe o latură și pe cealaltă, luminează naosul. Bolta altarului e semicilindrică. Pictura bisericii, patinată de vreme, se păstrează doar fragmentar și dovedește intervenții succesive datorate unor zugravi ale căror nume nu le cunoaștem. Clopote: unul de 30 de kg, unul de 40 de kg, turnate în 1930 în București. Icoane: (pe lemn) Maria cu Pruncul, Arhanghelul Mihail, datate sfârșitul secolului al XVIII-lea; (pe sticlă) Sfântul Nicolae
Biserica de lemn din Calna () [Corola-website/Science/315510_a_316839]
-
și pictura bisericii din Cicău. Primul strat de pictură, mai vizibil lângă altar, datează din prima jumătate a secolului al XV-lea, iar cel de-al doilea, din sec. XVIII; aceasta din urmă a fost realizată de „mai marele între zugravi Ioan Boer din Teiuș”. Lăcașul de cult din Cicău prezintă asemănări tipologice cu bisericile Sf. Gheorghe din Lupsa (aproximativ 1421) și Sf. Paraschiva din Feleac (aprox.1488).
Biserica „Sf. Arhangheli” din Cicău () [Corola-website/Science/332666_a_333995]
-
această sfântă beserică cu cheltuiala satului și cu purtarea de grije a precinstitului domn Rednic Thodor, protopop al ierașului de jos a Coseului; 1809.”". La strana din drepta apărea în completare: "„Și am zugravit această sfântă beserică cu Hodor Toader, zugrav din Vișeu de Mijloc, pentru o sută de florinți, fără de altariu.”" Vechea biserică a fost demolată și înlocuită de actuala biserică de lemn în anul 1936. Din lemnele ei s-au ridicat o casă și un grajd. Grajdul s-a
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
și 1962, a păstrat învelitoarea clasică de șiță. La interior se pătrundea printr-o ușă joasă, amplasată pe latura de miazăzi. Analiza fragmentelor picturale care au scăpat vitregiilor timpului dezvăluie, prin desen, program iconografic, cromatică și grafica legendelor, activitatea unui zugrav din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, identificat ca autorul ansamblului mural al bisericii din Certeju de Jos, executat în anul 1808; anterior acesta fusese discipol, iar apoi colaborator, al pictorului care a decorat lăcașurile de cult din
Biserica de lemn din Bejan () [Corola-website/Science/329738_a_331067]
-
află un turn-clopotniță. Edificiul este înconjurat la partea superioară de un brâu zimțat. Catapeteasma lăcașului de cult este pictată în secolul al XIX-lea, în stil neobizantin. Picturile icoanelor de pe catapeteasmă prezintă asemănări cu pictura unui epitaf executat de Dimitrie Zugravul în 1842. Biserica a fost reparată în anul 1923. Lângă biserică, sub fereastra altarului, se află mormântul lui Ștefan Catargiu, ctitorul bisericii, Mare logofăt al Moldovei, decedat la 2 septembrie 1866. Piatra sa funerară este din marmură; ea are un
Biserica Sfinții Voievozi din Tupilați () [Corola-website/Science/321743_a_323072]
-
gravat cu decorații sub formă de frunze și numeroase tipărituri, care atestă legăturile intense pe care le avea această localitate cu centrele culturale din Țara Românească și Moldova. Decorul mural al bisericii din Borșa, datând din 1775, este opera unui zugrav ale cărui lucrări au puține legături cu tradiția din zona Maramureșului istoric. Programul iconografic este diferit de al celorlalte picturi maramureșene. Pe bolta naosului sunt înfățișate Sfânta Treime, Înălțarea Fecioarei și Cei patru evangheliști, restul spațiului fiind acoperit de numeroși
Biserica de lemn din Borșa din Jos () [Corola-website/Science/313601_a_314930]
-
sfinților ierarhi sunt intercalați sfinți militari. Este prezentată o scenă din „Vechiul Testament": proorocul Natan îl mustră pe regele David. Programul naosului ilustrează pe un perete Patimile, iar pe celălalt pilde și minuni. Dintre patimi sunt alese zece episoade mai importante; zugravul respectă preferința localnicilor pentru anumite scene, cum este de exemplu „Iuda primind banii de la trei arhierei”. Timpanul peretelui vestic înfățișează în centru pe Maica Domnului protectoare încadrată de Înălțarea sfântului Ilie și un Sfânt stâlpnic, iar în registrul următor, două
Biserica de lemn din Borșa din Jos () [Corola-website/Science/313601_a_314930]
-
1918-1922), la diverse teatre din București (1922-1926), la "Teatrul Național din Cernăuți" (1926-1937), la "Teatrul din Craiova" (1942-1943). Profesor la "Institutul „Nicolae Grigorescu”", București (1950-1957) și la "Școala Populară de Artă din Suceava". A excelat ca portretist, fiind un adevarat zugrav al sufletului oamenilor.Chipurile de țărani din Bucovina, remarcabile prin acuitatea observației, expresivitatea desenului, ilustrând vechea drama a țăranului român măcinat de suferințe și lipsuri în zadarnica luptă cu greutățile vieții, impresionează profund. La fel de valoroase sunt și portretele unor personalități
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
ruso-turc din 1769-1774, chiliile au fost arse și zidurile prăbușite. În anul 1785 s-au efectuat lucrări de reparație a lăcașului de cult, sub îngrijirea egumenului Anania, mitropolit al Sevastiei. Cu acest prilej, au fost refăcute zugrăvelile și iconostasul de către zugravul grec Veniamin din Troada și s-a adăugat o tâmplă, importantă din punct de vedere artistic. Mitropolitul Anania a înființat aici și o școală de catiheți, care a funcționat până la desființarea mănăstirii. La această școală a studiat în anii '20
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
bisericii Mănăstirii Poiana Mărului situată în apropiere. Clopotnița are trei clopote: unul mare din bronz și altele două mai mici. Biserica, pictată în ulei, deține două icoane semnate D. Teodorescu - ucenic al pitarului Nicolae Teodorescu, cel care conducea școala de zugravi din Buzău. Acesta - după perioada petrecută aici - a pictat un tablou pe pânză intitulat "„Vedenia Părintelui Mitrofan de la Schitul Găvanu”" (1861, noiembrie). Altarul este spatios, luminat de o fereastră în față si alta pe dreapta. Naosul este luminat de câte
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
lui Constantin Brâncoveanu, care va sprijini lucrarea în numele domnitorului. Din cauza incursiunilor turcești, construcția începe mai târziu, la 22 mai 1699 și se termină la 7 mai 1703, când are loc sfințirea bisericii. Zidirea propriu-zisă durează însă numai un an, deoarece zugravul, un anume Ivan, se iscălește în exteriorul tencuit la anul 1700. În jurul acestui an are loc și decorarea picturală a locașului de cult, de către renumitul pictor Neagoe și ieromonahul Partenie din Tismana. Biserica este zidită din cărămidă și bucăți de
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
cărămidă și bucăți de zgură de la topitoriile minelor de aramă. Zidul de împrejmuire datează probabil din aceeași vreme cu biserica, fiind original din piatră de munte legată cu mortar de var nestins, amestecat cu pământ. Dovada istorică a ctitorilor și zugravilor este conțiuntă în pisania zugrăvită cu litere chirilice ce se păstrează pe peretele dinspre apus al naosului: „Cu vrerea Tatălui, a Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfântu au făcut această sfântă biserică dumnealui jupânulu Cornea Brăiloiu velu Banu, dimpreună cu
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
alu ... cu blagoslovenia .. . Sfinției Sale Sofronie a Timișorii fiind protopreviter Petru Petrovici a lu Sarazului și a împodobit cu cheltuiala dumnealui Mihai Vasiescu și Jrateso Ianăș Vasiescu fiind întâi chinez Pătru Ursulescu apoi pe urmă Pătru Drâghicioni fiind preot Ioan Popovici. Zugrav Gheorghie Diaconovici și Ștefon Popovici din Vasiova 783 novembre”.
Biserica de lemn din Bătești () [Corola-website/Science/316870_a_318199]
-
harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) nu atestă existența vreunui lăcaș de cult în dreptul acestei localități, se poate presupune că biserica, cea dintâi a obștii, a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XIX-lea; prezența câtorva icoane valoroase, atribuite zugravului zărăndean Constantin din Rișca, ar putea modifica însă această cronologie. Amplei renovări din anii 1955-1959, i se datorează adosarea pridvorului deschis sudic (altă ușă se găsește pe latura apuseană), înlocuirea șiței clasice cu țiglă, învelirea turnului-clopotniță scund în tablă (reînnoită
Biserica de lemn din Valea Mare de Criș () [Corola-website/Science/327270_a_328599]
-
județul Mehedinți, a fost construită în 1829 . Are hramul „Sfântul Gheorghe”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Data ridicării bisericii se pierde în negura vremii. Conform datei notate pe icoana Mântuitorului, pictată de Simion Zugravul, biserica a fost ridicată în anul 1831, avându-i ca ctitori pe preotul Nicolae Sălișteanu și frații Barbu și Gheorghe Firan. În Catagrafia din anul 1845 biserica este menționată ca fiind construită în 1841. În altar este trecută data când
Biserica de lemn din Turtaba () [Corola-website/Science/320461_a_321790]
-
mai aparte fiind cel al altarului - o boltă joasă, puțin curbată, tangentă la laturile poligonului. Cu peste cinci decenii în urmă pereții au fost tencuiți pe dinafară, dar și la interior, peste o prea posibilă decorație pictată, datorată unuia dintre zugravii de la care au rămas mărturii (Constantin sau autorul picturii de la Certejul de Jos). Din tâmpla secolului al XVIII-lea se păstrează trei prețioase icoane: Maria cu Pruncul; Sfântul Nicolae, Is. Hs., (ajunse în depozitul de la Orăștie) al căror realizator, familiar
Biserica de lemn din Gialacuta () [Corola-website/Science/321065_a_322394]
-
căruia s-a schimbat infrastructura acoperișului și turla. Ultimele reparații s-au executat în 2001 și 2007. Nu este exclus ca sub stratul de tencuială, să persiste unele fragmente picturale vechi; o icoană prăznicar din anul 1863 indică prezența unui zugrav din Lupșa Mare. În 2006 interiorul a fost împodobit în tehnica „frescă”; târnosirea s-a făcut în 2007. Biserica are, în turn, două clopote, unul mare, din 1890, și altul mai mic, din 1938. Pictura mai veche s-a păstrat
Biserica de lemn din Dealu Mare () [Corola-website/Science/320983_a_322312]
-
pronaosului. În exterior sunt de remarcat: tocul ușii de la intrare, unde se regăsesc decorațiile porților maramureșene, și funia împletită, sculptată, care înconjoară biserica. În 1899, după mutare, biserica a fost renovată și pictată de Dionisie Iuga și fiica sa Aurelia, zugravi din Nicula. Pictura constă în mare parte din motive florale. Pictura iconostasului este mai veche decât cea murală. Pe spatele ușii de la intrare există o pictură reprezentând moartea cu coasa, alături de câteva inscripții moralizatoare (autorul picturii este necunoscut).
Biserica de lemn din Botiza () [Corola-website/Science/307969_a_309298]
-
de către obștea satului, pe locul unei biserici mai vechi, a fost desigur ținută vie de inscripția de la intrare, nedatată dar ușor de fixat în timp. Trăsăturile constructive trimit spre aceeași perioadă de timp. În anul 1785 a fost pictată de zugravii Radu Munteanu și Nicolae Man; după cum specifică următoarea inscripție din altar: "„În anul 1785 această sfântă besăric[ă] s-au zugrăvit, în zilele prea înălțatului împ[ăra]t Iosif al doilea, arhireu neunit fiind țăriai Ghedeon Nichitici, protopop Lador Ilie
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz () [Corola-website/Science/316149_a_317478]
-
s]e zugrăvi acea[s]tă sf[â]ntă bi[seri]că și s-au isprăvit [în lu]na lui sep[t]e[m]vrie 11 zile”". Tot în naos este evocată și invazia tătară din 1717 și apar semnăturile zugravilor: "„Văleat din tătărime 1717. Zugravi fiind Muntean[u] Ra[du din U]ngureni și Ma[n] Niculae de la Poian[a] Po[r]cului.”" În 1834 a fost construită tribuna de pe vestul naosului, al cărei parapet a fost repictat în același
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz () [Corola-website/Science/316149_a_317478]
-
tă sf[â]ntă bi[seri]că și s-au isprăvit [în lu]na lui sep[t]e[m]vrie 11 zile”". Tot în naos este evocată și invazia tătară din 1717 și apar semnăturile zugravilor: "„Văleat din tătărime 1717. Zugravi fiind Muntean[u] Ra[du din U]ngureni și Ma[n] Niculae de la Poian[a] Po[r]cului.”" În 1834 a fost construită tribuna de pe vestul naosului, al cărei parapet a fost repictat în același an, conform inscripției aflate pe
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz () [Corola-website/Science/316149_a_317478]