938 matches
-
apartamentele vecinilor se auzeau glasuri și muzică. Cât vedea cu ochii se zăreau pâlpâitoare lumini galbene și roșiatice și albe și umbre în spatele lor. Când s-a uitat din nou la ceas era aproape miezul nopții. A adormit cu greu, zvârcolindu-se îndelung. În dimineața următoare abia a reușit să citească câteva pagini. A format din nou numărul de telefon, către prânz. De partea cealaltă s-a auzit glasul ei, Hello, sir. A început să-i povestească repede câte i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
smulgeau picioarele încleștate și o făceau să meargă într-acolo. Asta însemna o aventură, sau mai mult. Și el știa și ea știa că el știe și că știind o poate opri, dar el n-a știut ce trebuia... Se zvârcolise de nenumărate ori, între vis și trezie, aducând înapoi imagini sub lupă. Apoi dintr-odată, a fost treaz și i se părea că a avut un vis groaznic, ca o revelație, și că în egală măsură fusese foarte conștient și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o numea astfel. A avut un gând că există, cum nu crezuse, nefericire, și că ar fi imposibil ca tot ce se întâmplă cu el să nu fie un chip al ei. Zile întregi nu ațipea decât două-trei ceasuri, se zvârcolea gemând prăbușit în coșmaruri pe care n-ar fi fost în stare să le descrie. Aproape nu mânca; când simțea dureri în stomac, mesteca încet și în silă o bucată de pâine cu brânză și nimic altceva. Îi plăcuse dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Shirley se reflectau în oglindă. Tremurau. Am apăsat din nou pe butonul de pauză. Se mișcară ușor. Am apăsat de mai multe ori. Au început să se miște sacadat. Shirley își mișcă brațele. Și încă o dată. Și încă o dată. Se zvârcolea. Își scotea furoul. Îl trăgea peste cap. Kenneth o privea. Știa că nu se cuvine. Furoul era aproape scos. Brațele lui Shirley erau deasupra capului. Mâna mea, așezată între picioare, tresări. Kenneth rosti ceva, foarte lent. Coborî oglinda, până ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în piept, reîncepu să vorbească; rar, tare, apăsat. Era clar că îmi acorda o ultimă șansă. Și în acel moment aș fi ascultat, zău că aș fi ascultat, pentru că îmi trezise curiozitatea, dacă nu și altceva, dar creierul meu se zvârcolea, toate simțurile mele se zbuciumau, pentru că rostise numele meu, mi se adresase cu prenumele meu, Michael. Spusese: „Michael, sper că nu te superi dacă te întreb ceva“ și, Doamne, a trecut atâta timp de când mi s-a mai adresat cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar, iată că, mormăind vag niște scuze - „O să se răcească“ -, își desfăcu larg fălcile și, înfundând în ele o îmbucătură zdravănă din acel cheeseburger umed și călâu, începu să-l înfulece lacom, fiecare dumicat producând un zgomot ca de pește zvârcolindu-se ud sub palmele cuiva și o scursură neîntreruptă de maioneză îi țâșni din colțurile gurii. Nu se punea problema să îmi întorc privirea sau să-mi astup urechile; vedeam fiecare fir de salată și zgârci de carne prinse între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a trupului ei, parcă din acea clipă întreaga lume nu mai putea fi percepută decât prin atingere, astfel încât în căldura umedă a patului meu, în întunericul dormitorului meu cu perdelele trase, nu mai existam decât noi, care începeam să ne zvârcolim încet și fiecare mișcare, fiecare schimbare de poziție provoca noi valuri de plăcere, până când în cele din urmă ne legănam încoace și-ncolo ca într-un scrânciob și pe urmă n-am mai putut suporta și a trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
personală în uciderea animalelor: o dată l-a găsit plângând fără jenă în timp ce se căznea să lichideze o vacă bolnavă de mastită. Barosul care trebuia să lovească mijlocul craniului se abătuse mult de la țintă și strivise ochiul animalului. În timp ce acesta se zvârcolea de durere, George stătea acolo încremenit, tremurând din toate mădularele. Dorothy a adus până la urmă o scoabă cu care a imobilizat nările vietății care urla și a omorât-o cu o singură lovitură zdravănă de baros. „Bărbații ăștia!“ bombănise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu l-am mai văzut de atunci, dar mi-au rămas în minte multe detalii. Splendidul cal alb prăvălindu-se pe-o parte în timp ce i se înfigea un piron în grumaz, din care țâșnea sângele ca dintr-un izvor; viței zvârcolindu-se după ce li se tăiaseră gâturile, zvâcniturile violente ale capetelor lor, din care șuvoaie de sânge fierbinte izbeau pardoseala și se prelingeau pe ea; șiruri de oi fără capete, lovind încă puternic din picioare; vaci cu piroane lungi de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
următoare, în momentele de plictiseală din biblioteca universității, răsfoiam cataloage de cărți și reviste despre filme ca să văd dacă se scrisese ceva despre el: sperând poate că satârul criticii academice va da o lovitură mortală imaginilor care continuau să se zvârcolească oribil în memoria mea. Nu s-a întâmplat asta; în schimb, după multe căutări, am dat peste un lung și strălucit eseu al unui scriitor care părea să fi dezlegat secretul cumplitei sale veridicități. După ce l-am citit până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se rodea Încet; era acel gen de pat care Îți răscolea gîndurile, deloc plăcut, făcîndu-te să te gîndești la oamenii care, de-a lungul anilor, au dormit În el, au făcut dragoste În el, au murit În el, s-au zvîrcolit În el cuprinși de febră. Degaja un miros ușor acru, asemeni picioarelor Încălțate În ciorapi vechi. Dar Kay se obișnuise cu el, și nu-l băga de seamă. Pentru ea, camera nu era decît un loc În care dormea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca vaporul să se-ntoarcă s-o caute și s-o salveze... Dar ea nu strigă, și În clipa următoare timpul s-a scurs; vaporul accelerase, iar ea era singură și neajutorată pe tipsia cenușie a mării. Începu să se zvîrcolească. Începu să urle. Vorbea șuierînd nebunește. Îi convenea Juliei, zise ea. Julia făcea tot ce poftea. Dacă Julia credea că Helen nu știa de ce era În stare, pe la spatele ei, cînd era ea la serviciu - Dacă Julia credea că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de enervare.) Când o Învelesc cu plăpumioara, picioarele-i zvâcnesc ca unei broaște de laborator. Încă de când era bebeluș, Emily nu suporta să fie Învelită. I-am cumpărat un sac de dormit din acelea cu fermoar, dar atât s-a zvârcolit În el și și-a umflat obrajii precum zeul vânturilor din colțul hărților vechi, Încât a trebuit să mă dau bătută și să-l dăruiesc altcuiva. Chiar și-n somn, când fața fetei mele e Îmbujorată ca o piersicuță, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
După cum cred că ți-ai dat seama, sunt un pic enervată pe nenorocit. Cunoști cumva bărbați singuri și frumoși?... NU NU RĂSPUNDE LA ÎNTREBAREA ASTA De la: Kate Reddy Către: Debra Richardson Î: Ce trebuie să faci când Îți vezi soțul zvârcolindu-se pe podea de durere? R: Împușcă-l ca să fii sigură. Trebuie să iei atitudine În ceea ce-l privește pe Jim: spune-i că serviciul tău nu e un hobby. Că trebuie să-și facă partea lui etc. Dar reține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nici un ciob. Apoi am ieșit, am închis ușa și am stins lumina, să nu mai intru în bucătărie, din neatenție, stârnind mai știu eu ce altă dandana, să nu mai ating vasele, să nu le dărâm, să nu se mai zvârcolească monstrul din pardoseală... Era beznă în apartament. Am dat să intru în camera mea (toc mai îmi scosesem ochelarii de pe nas) și m-am lovit cu capul de ușă. O lovitură groaznică, năucitoare. Uitasem că aveam ușa închisă la camera
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tavanul din care cad fire subțiri de praf amestecat cu mortar. Ritmul exploziilor se accelerează cu fiecare minut, zguduind din temelii refugiul nesigur. Sfârșitul pare din ce în ce mai aproape, amânat doar cu câteva secunde. Sub tălpile lor pământul scrâșnește, tresare convulsiv, se zvârcolește parcă în spasmele unei agonii. "Doamne Dumnezeule, păzește-ne pe noi păcătoșii...". O nouă bombă explodează deasupra lor, violența impactului făcând ca adăpostul să se clatine asemeni unei corăbii rămasă fără cârmaci pe o mare vijelioasă. Suflul sparge în bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
O ridică brusc sus. Lovește bărbia adversarului, amețindu-l. Se apleacă asupra lui și cu un gest scurt îi rupe gâtul în trosnet de oase frânte. Ceva mai încolo, soldatul Anghelache Constantin, căruia îi spuneau Pomană, pentru că fusese gropar, se zvârcolește sub greutatea unui neamț. Cu două lovituri de baionetă în burtă, Pomană își dă duhul repede. Abia se ridică neamțul, că Americanul îi zdrobește fața cu patul puștii. Înfruntarea continua tăcută și feroce. În fața atacului metodic și organizat, puțini sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la pământ. De pe clădire, mitralierele seceră fără încetare. În fața ripostei furibunde, elanul atacatorilor pare să șovăie. Trântiți la pământ, continuă să tragă dar împușcăturile lor nu au nici un efect. Carol ochește, trage, se ferește. Cei atinși de gloanțele lui se zvârcolesc ca să încremenească apoi acolo unde moartea îi găsise. În bătaia automatului lui Marius intră un grup de soldați germani care transportă o mitralieră. Apasă pe trăgaci. Doi cad, dar al treilea scapă și în spatele unei ridicături de pământ începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înțelegi! Trebuie să ajung la ele! Urletul lui sălbatec pare pentru moment că acoperă toate zgomotele bombardamentului. Se zbate cu puterea disperării. Izbutește să scape, dar numai pentru scurt timp. O altă pereche de brațe îl prinde de umăr. Se zvârcolește, se sucește în continuare, dar puterile îl părăsesc, în piept simte zbaterea neputincioasă a unor aripi de pasăre și o negură grea ca un clopot de metal se lasă peste el. I se împăienjenește privirea, mâinile îi cad neputincioase pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
decupase cu un foarfece uriaș. Un proiectil explodează și aruncă pământ peste coma zidului, nu mai înalt de un metru din preajma subsolului, acolo unde el și alți câțiva supraviețuitori își găsiseră adăpost. Novăceanu, așezat pe o manta, începe să se zvârcolească. Liniștește-te, zice Romulus cu voce blândă ca a unei femei, dar Darie continuă să se agite înfrigurat. Vor să mă omoare! Nimeni n-o să se atingă de tine, ești în siguranță. Încearcă să-i imobilizeze brațele, dar sublocotenentul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mâncând pământul, îmbulzindu-se, strivindu-se, urlând. Se îngrămădeau mai ales pe șosea, dar mulți se împrăștiau și prin grădini, prin curțile caselor de margine, fiecare grăbit să dispară în fața gloanțelor. Pe câmp rămâneau doar câteva zeci de trupuri, unele zvârcolindu-se și văitându-se, altele înțepenite cum le-a găsit moartea. Lângă șanțul șoselei, Anghelina zăcea cu fața-n sus, nemișcată, lovită de un glonte în frunte; copilașul, în brațele ei moarte, plângea și vrăjea din mânuțele goale, parcă ar
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
oratoric voind să ridice nivelul acelei Adunări. D-sa își înnobilează contrarii, înjosindu-se de a disputa cu ei, căci e vrednic de contrari mai buni și de... amici mai buni. De ce nu-i lasă în știrea Domnului să se zvârcolească {EminescuOpX 46} după plac în mlaștina lor? O sută de oameni cari nu știu ce votează și după vot se întreabă un sfert de ceas că oare ce-or fi votat în absență... de spirit, cari apoi răzvotează o altă propunere, contrarie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
evreilor. "Spuneți neadevărul" li s-a zis în Parlament și în ziare, pericolele sânt invențiuni de ale voastre și de ale Alianței izraelite; ele sânt mijloacele voastre de presiune asupra conștiinței și bunului-simț al țării. Atunci au început a se zvârcoli idra și a căuta scăpare într-un ministeriu de fuziune. În acest ministeriu au luat din secta roșie nu pe aceia cari sânt capabili de orișice, căci capabili de orice crimă e oricare din acești oameni, dar pe aceia cari
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sub pântec și încremeni astfel la pîndă: da, acolo, era! Dar se liniști: "Tu ai mîncat?", zise. "Da!" "Toarnă-mi un pahar, te rog frumos." Dar nu putu să-l bea, își mușcă buzele, puse paharul pe noptieră și se zvârcoli, se făcu covrig. În clipa următoare însă se desdoi și pe chip îi apăru o expresie de chin pe care îl suporta încă în tăcere, cu încrederea pe care o avem totdeauna că o suferință atât de brutală și neașteptată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
corpului; privirea i se retrăgea și mai mult într-o parte. "Și dacă ar fi fost mai rău?", zise. "Mai rău decât să fi omorât un om?", reluai. Da, o, da... Da, și deodată izbucni în plâns, se rostogoli, se zvârcoli pe o parte și pe alta și, ca să se ajute, ca să se agațe de ceva, își înfipse mâinile în cuvertura patului... O, nu noi l-am omorât, el s-a sinucis, săracul, am simțit, când am strigat "Victoraș, vrea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]