1,030 matches
-
spună că aparițiile precaute ale Louisei îl stânjeneau mai mult decât o intrare zgomotoasă, în primul rând pentru că țineau mai mult, apoi pentru că presupuneau o gesticulație anume: Louise, inaintând cu brațele larg depărtate, cu trupul aplecat ușor pe spate și zvârlind piciorul mai înainte, nu putea trece neobservată. Metoda putea chiar să se întoarcă împotriva intențiilor mărturisite ale Louisei, de vreme ce ea era în fiecare clipă amenințată să se izbească de vreunul din tablourile ce zăceau peste tot în atelier. Zgomotul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
începu să se legene. Negrii încremeniră cu mâinile înălțate, agățați de capătul prăjinilor ușor cufundate în apă, dar cu mușchii încordați, străbătuți de un freamăt neîntrerupt, ce părea că vine din apă și din apăsarea ei. Ceilalți oameni de pe plută zvârliră niște lanțuri în jurul stâlpilor debarcaderului, săriră pe el, și desfășurară un fel de punte rudimentară, al cărei plan înclinat acoperi partea din față a plutei. Omul se întoarse la mașină și se urcă în ea, în timp ce șoferul punea motorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a fost dată. Să primim orice este al vieții cu bucurie și mirare ! De altceva nu vom avea parte. Avea dreptate, pământul limitat, aservit aceleiași rotiri uniforme, retrimite rudele de care zadarnic ne rupem. Iată, noaptea îi reunise și îi zvârlea din nou împreună la malul rece și sticlos al zilei. Zâmbise, ca un mort. — Deschideți, vă rog, fereastra. Deținuta se ridicase greu din fotoliu. Palidă, cu ochii injectați, încercănați, solzi mari, vineții. Se desprinse lent, rotindu-se. Un prim pas
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
arbori arămii. Supravegheați de un caporal scund, negricios, și ajutați de un țăran cu fața păroasă și roșie, doi soldați bătrâni săpau groapa, scuipîndu-și des în palme și hâcâind a osteneală după fiecare lovitură de târnăcop. Din rana pământului groparii zvârleau lut galben, lipicios... Caporalul își răsucea mustățile și se uita mereu împrejur, cercetător și cu dispreț. Priveliștea îl supăra, deși căuta să nu-și dea pe față nemulțumirea. În dreapta era cimitirul militar, înconjurat cu sârmă ghimpată, cu mormintele așezate ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
preotul Constantin de-abia își putu stăpâni mirarea. 6 Apostol Bologa se întoarse la cancelarie liniștit și se așternu pe lucru cu o sârguință de om care și-a potrivit viața pe ore și minute. Numai din când în când zvârlea ochii pe fereastră, parcă ar fi așteptat pe cineva, dar fără nerăbdare și fără vreo strângere de inimă, sigur că cel așteptat va sosi negreșit la timp. Pe la unsprezece groparul Vidor intră pe poartă, posomorât și cu o legătură în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
însă zise iar liniștit: ― Am să mă întorc, Ilona, să te iau!... Crezi? ― Cred! răspunse ea privindu-l în ochi sălbatic. Bologa își puse casca și se uită împrejur. Odaia parcă trăia și respira încet amintiri de fericire. Ilona se zvârli în brațele lui și-l sărută... Apoi Apostol ieși. În tindă se gândi că ar fi trebuit să se îmbrace mai gros și să-și ia revolverul. În mijlocul ogrăzii întoarse capul. Ilona suflase în lumânare. La poartă simți pașii ei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cotiră după o coastă. Printre tulpinile rărite licăreau puncte sfioase de lumină gălbejită. Ici-colo, ca niște bivoli culcați, înnegreau colibe pe jumătate în pământ și mascate cu găteje și crengi. O santinelă cu arma întinsă ceru parola și Varga îi zvârli din mers un cuvânt. Dintr-un adăpost, așezat chiar la marginea drumului, se auzea un adevărat concert de sforăituri. Pe urmă se abătură la dreapta și, în fața unei colibe, Varga mormăi: "Halt". Bologa se opri cu soldații, iar locotenentul intră
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și-l usturau. Se opri. Înțepăturile se risipiră brusc, lăsând în urmă un zumzet apăsător. " Mi-am pierdut cumpătul, își zise dânsul cu amărăciune. Mintea, împreună cu legile și disciplina ei, se zdruncină ca o mașină între ale cărei roți ai zvârlit un bolovan, de îndată ce e pusă în fața zidului ce desparte ființa de neființă... Mai bine să dorm și să treacă peste mine întîmplările în voia lor!" Se trânti iar pe pat, căutând să alunge gândurile, care totuși veneau să-l chinuiască
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ridică din jilț și-și luă toiagul în care se sprijinea. Se uită la toiag și deodată ochii lui aruncară fulgere: cum de uitase? I se păruse că fostul rob Auta rânjește din mânerul cu atâta meșteșug tăiat în abanos. Zvârli cu mânie toiagul pe lespezile de marmură și porni spre ușă nerezemat. Apoi își aduse aminte de ceva și se opri. Înspăimântați, preoții se sculară. Nu-l mai văzuseră niciodată așa. - Știe cineva de străinii care s-au ivit în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
perspectivă, capacitatea de a realiza turnarea cositorului nu este pusă doar pe seama unei cunoașteri aparte, ci și pe o seamă de predispoziții spirituale care fac cu putință asumarea acestei puteri. Secvența nr. 8 06.08-06.09 "Asta-i (potcoava n.n.) zvârlită di la un cal, din fuga calului, cî așa, potcoavi, găsăsc multi potcoavi. Da' asta o sărit când fuge caii la vali pi un deal aici, la noi... doi cai c-o căruță când fugeau ia așa... o sărit potcoava
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
făcea în poezia Venere și Madonă, etichetată de Maiorescu drept stranie, un formidabil exercițiu de virtuozitate în sfera teoriei cunoașterii prin cuvântul românesc, cu care, folosit cu artă, „Poți zidi o lumentreagă, poți s o sfar m ... orice-ai spune”. „Zvârlind” pe obiectul perceperii „vălul alb” al artei, Rafaelii însuflețesc marmura, transformă senzualele Venere în Madone, imaginează din femeia banală „prototipul îngerilor din senin”. Gestul simplu de ridicare a vălului face ca ochiul rece să reflecte tern „o bacantă” - „femeie stearpă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
avea nici un gust: „Măcar să-i fi pus ceva acreală, ar fi fost bună, dar așa...“, a fost concluzia lor. Același lucru îl scoate în evidență și Mihai Lupescu: „Supa nu-i decât ciorba muntenească - ciorba dulce de carne. Mulți săteni zvârl zama de carne și mănâncă apoi carnea cu mujdei.“ Nici vecinii noștri de la răsărit nu se simțeau deloc bine fără borșurile lor: în timpul ocupației Parisului, în 1812, soldații ruși umblau ca bezmeticii prin oraș după orice fel de plante pe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
se roșește până în vârful urechilor, și răspunde privind într-o parte, ca speriată: - Vai di mini, Doamni ferești!.. Șî mama zâci, arătând cu capul către bătrână, m-o îndemnat... Nuuu!... i-am zâs: Nu‟ni mai trebuie, mi-agiungi c-am zvârlit două căciuli în pod... Gheorghi, Dumnezău să-l hodineascî în paci... O murit șî m-o lasat cu copchil la țâțî, la niș noușpi ani. Ni-am încercat norocu‟ cu Ion, da‟ șî pi dânsu‟ l-o strâns Dumnezău, șî
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îmi arunc privirea furișă spre caietul rămas deschis pe masă, Theo tăcut, întors cu totul și curios continuu să citesc în minte, Durere teribilă de cap, stau cu o compresă cu apă rece peste ochii închiși, simțindu-mi orbitele ochilor zvârlite deasupra unui ocean de durere, neputându-le stăpâni tremurul interior, cred că durerea de cap e legată de ochi, Theo cu tâmpla sprijinită de speteaza fotoliului zâmbind dus, poate acelor forme cvasi-perfecte ale naturii umane, corectează! feminine! eu citind numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
voi spune, pui încet stăpânire pe trupul tău, doi, încep parțial să-mi recapăt controlul asupra unor părți însemnate ale corpului meu, ești aproape treaz, și vocea mă smulge definitiv din plasa protectoare cu care m-a înconjurat până acum, zvârlindu-mă iarăși în vâltoare, unu, ești treaz acum, perfect conștient, Da! Sunt treaz! Poți deschide ochii! Și eu deschid ochii și văd, cabinetul special amenajat al lui Aldo, perdeaua grea de catifea din fereastră, lampa cu picior arzând lângă birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să dau timpul înapoi, când Theo îmi striga de pe schelă, pregătește-mi roșu de mantie și repede, Daniel, să nu mi se usuce, graba mea fără grabă cum o numea Theo, disperarea lui spălând de câteva ori peretele, furiile lui zvârlind cu piciorul găleata cu var trimisă de pe schelă în perfectă concordanță cu legile fizicii direct pe pardoseala roșietică a, eu ferindu-mă speriat să nu cumva legea gravitației să antreneze găleata din zbor spre ființa mea neputinioasă, aplecată spre ulcioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din cablul strâns În pumni. Exact cât să Încapă prin ea capul lui Jamie McCreath. Băiețelul gemu terorizat, cu ochii fixați asupra lui Jackie, care se chinuia și se zvârcolea. — De te duci azi În pădure... Mârâind, agenta Watson Își zvârli picioarele-n aer, legănându-se pe brațe, arcuindu-și spatele astfel că aproape ajunse cu susul În jos. Fața lui Martin se ridică, iar cântecelul i se stinse pe buze cînd ea Își depărtă cât putu de mult genunchii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
alta, se oprește și caută similitudini În alte limbi și În alte culturi, se Întoarce la prima idee, o recheamă În discuție, o silește să le provoace pe celelalte, le pune Într-un impact nou, le chinuie, le posedă, le zvârle Într-o jerbă de scântei asupra asistenței care gâfâie fascinată, nereușind să mai urmărească demonstrația. Călinescu se Întrerupe atunci cu o anecdotă, pentru a ne da prilej să ne odihnim spiritul, ca apoi să continue simfonia de idei, În tonalități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
el te ajută să privești adânc În jur, să privești adânc În tine și să nu mai Încapă În mintea ta gânduri omenești meschine. Sunt unii care au urcat-o din ură sau din datorie. Dar ea nu i-a zvârlit jos. Fisura Albastră este un perete generos. Dacă te simte c-o iubești, ea ți se dăruie Întreagă. Tot ceea ce are mai Înfiorător de frumos Îți deschide cu gesturi imense. Dacă-ți pierzi o singură clipă voința, ea nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cât să vă cunosc. Destul. M-am retras În mine și vă privesc. Impenetrabil e fardul meu. De după el vă văd goi și mi-e scârbă. 23 decembrie 1964 Am luat frumosul din mine, așa cum era el, și l-am zvârlit În mijlocul oamenilor. Au trecut peste el ca peste o grămadă de gunoi, sărind. Se temeau. Am luat frumosul din mine și l-am Îmbrăcat În haine omenești: oamenilor li s-a părut străin și l-au ocolit. Am luat frumosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vrei gol, te vrei trufaș, dar va trebui, pentru că așa se face, să suporți povara cerului și-a tuturor florilor grădinii mele moarte. Toate drumurile sunt pline de reguli de circulație. Oameni au vrut să mă strivească și mi-au zvârlit În față, cu dușmănie, povara umbrei lor. Oameni au vrut să treacă prin mine, dar s-au rătăcit În nu știu ce labirint și m-au urât, crezând că i-am Înșelat. Oameni și-au aruncat zdrențele de dragul meu și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei; ei, cei goi și adevărați. Oamenii știu să prețuiască doar ceea ce corespunde regulilor lor. Nesocotește principiile lor morale și te vor huidui. Fă-le pe plac și te vor bârfi pe ascuns. Lui Martin. Fii negru și mă voi zvârli după tine Însetată de noaptea ta ca de o dragoste... Fii verde și mă voi zvârli după tine Însetată de pădurea ta ca de o dragoste... Iar dacă vrei să scapi cât mai iute de mine, arată-mi că poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
principiile lor morale și te vor huidui. Fă-le pe plac și te vor bârfi pe ascuns. Lui Martin. Fii negru și mă voi zvârli după tine Însetată de noaptea ta ca de o dragoste... Fii verde și mă voi zvârli după tine Însetată de pădurea ta ca de o dragoste... Iar dacă vrei să scapi cât mai iute de mine, arată-mi că poți de toate și fii pestriț. 2 iunie 1965 (miercuri) Lovește, pentru că menirea unui pumn crispat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unei femei, am întrezărit-o de mai multe ori printre picăturile de sudoare care mă făceau să-mi deschid ochii doar din când în când. Acum mă clătinam și mai aprig, mă aplecam înainte, mult înainte, apoi mă îndreptam, îmi zvârleam capul înapoi. Deasupra, cerul deborda de stele, un întuneric plin de lumină uitată ca după un spectacol pirotehnic. Paharul îmi căzuse din mână, simțeam sticla sub tălpi. M-am dezechilibrat și aproape am căzut în brațele Raffaellei. „Fii atent, Timo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rulotă o țigancă întindea rufe. Lângă grădina cu straturi întunecate, stropite de curând, trei găini pitice, cu ciufurile cozilor ridicate, mergeau în șir una după alta. Italia nu s-a atins de banii mei, i-a acceptat și i-a zvârlit în borcanul acela. Am făcut un duș, apoi îmbrăcat cu halatul Italiei cu mânecile care-mi ajungeau până la cot, am luat telefonul și m-am așezat pe pat. I-am spus mamei tale că în weekend-ul acela nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]