1,157 matches
-
doisprezece sau treisprezece ani și era escortată de o femeie În puterea vîrstei, scundă și trandafirie, ce avea toate trăsăturile unei dădace. Purta o rochie albastră de satin. Părul ei avea culoarea migdalei, iar pielea de pe umeri și de gîtul zvelt părea străvezie. Se opri la capătul scării și se Întoarse o clipă. Preț de o secundă, privirile lor se Întîlniră și ea Îi acordă un surîs abia schițat. Apoi, dădaca Înconjură cu brațele umerii fetei și o călăuzi spre pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și îl privea pe prinț cu mare curiozitate. În sfârșit, încetă să mai asculte și se apropie nerăbdător de el. — Sunteți prințul Mâșkin? întrebă el extrem de politicos și amabil. Era un tânăr frumos, tot de vreo douăzeci și opt de ani, blond, zvelt, de înălțime mijlocie, cu bărbuță à la Napoleon 11, cu fața inteligentă și foarte frumoasă. Numai zâmbetul, cu toată amabilitatea pe care încerca s-o afișeze, era cam prea afectat; schițându-l, dinții se arătau cam prea regulați, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oaspeți noi, vorbind tare, pătrunseră pe terasă dinspre stradă. Musafirii erau Ivan Feodorovici Epancin și un tânăr care îl urma. Se produse o mică agitație. VIItc "VII" Tânărul care îl însoțea pe general avea vreo douăzeci și opt de ani, era înalt, zvelt, cu fața frumoasă și inteligentă, cu ochii mari și negri, care străluceau de spirit și de ironie. Aglaia nici nu-și întoarse capul spre el și-și văzu de recitarea poeziei, continuând să-l privească cu afectare numai pe prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot încercat pana pe lângă Pollio, dar fără prea mult succes. Ce nu s-o duce moșul acasă? Uite cum îi tremură până și rămurica de măslin din vârful bonetei! În acest moment, parcă auzindu-i gândul, o siluetă înaltă și zveltă se desprinde brusc din grupul format de vestale și flaminice. Cu pas elastic, urcă treptele altarului. Este soția flaminului. — Doar n-o să stai aici până se întinde masa pe altarul Zeului? vociferează ea. — Ba da! se împotrivește cu încăpățânare bătrânul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care el și domnul Mundy au trebuit să se urce, despre micile lor aventuri... Cerul arăta ca o apă În care se turnase cerneală albastră, În care Întunericul se depunea la fund, iar stelele apăreau una cîte una. Semiluna era zveltă, perfectă, și aproape nouă. Pisicuța apăru și se prelinse printre picioarele lor, apoi se aruncă pe spate și se răsuci din nou ca În transă. Apoi li se alătură și domnul Mundy - ieșise din salon să vadă ce făceau, presupuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
noroc! Ciocniră paharele de două ori, apoi băură. Vinul era aspru și amîndouă se strîmbară. Se depărtară una de alta. Helen Își făcu loc printre pernele de pe divan, iar Julia se cocoță pe brațul fotoliului roz, Întinzîndu-și picioarele. Păreau extrem de zvelte și lungi În pantalonii din flanelă; coapsele se iveau fragile și vulnerabile - de parcă, dacă ți-ai fi pus mîinile pe ele și le-ai fi apăsat, se gîndi Helen, ar fi pocnit. Luase scrumiera și acum Întinsese mîna să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
depuse un sărut pe obrazul Emmei. Mie Îmi strînse mîna cu un rînjet obraznic. Mi-am dat seama din prima clipă că era genul de om care ar fi putut fi achitat pînă și de crimă, de fapt, varianta mai zveltă, mai tînără și mai chipeșă a lui Dan. Cred că Dan e fermecător, dar asta mai ales din cauză că-l iubesc și pentru că e manierat și politicos. Pe de altă parte, Richard deborda de șarm, mă așteptam ca unul din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de rîs cu Emma, În clipa În care e trasă perdeaua cabinei. — Măiculiță, exclamă ea privindu-mi reflecția În oglindă. — Măiculiță, se aude vocea mea ca un ecou. Mă uimește cum de nu am observat pînă acum cît de frumoasă, zveltă și de elegantă sînt. Rochia Îmi ascunde cele mai mari defecte și-mi scoate În evidență calitățile. Dau la o parte perdeaua și plutesc ca o lebădă, cu spatele drept, Înapoi În magazin, unde Linda, cu gura căscată, Își lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
încântat să descopere că domnișoara țintea la fel de bine precum călărea. Când a văzut-o doborând un țap negru cu un 275, de la o sută cinci zeci de iarzi, a decis că trebuie să se fi îndrăgostit. Fata era înaltă și zveltă, cu mâini mari și un păr blond, zburlit, de obicei ridicat și înghesuit sub un topi Bombay Bowler. PC aprecie toate acestea, cum ar fi apreciat un trap bun sau chișița bine răsucită a unui ponei de polo. Nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
altul. Puțoi deșănțat. Domnul Ockenden poartă ostentativ o jachetă de catifea reiată bleumarin căptușită cu blană și o pereche de blugi. Are cam unu șapteșcinci-unu șapteșapte, cu un păr blond frapant și trăsături ușor feminine. Prietena lui e o pizdoasă zveltă, cam unu șaișcinci și exact la fel de blondă ca el. Ai zice că sunt frate și soră. De fapt nu m-aș mira cine știe ce dacă puțoiuăla deșănțat s-ar fute cu sorsa! — Ce bucățică bună, spune Ray, remarcând priveliștea. Toată cocaina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
simplu și funcțional. Pe biroul sunt câteva fotografii de familie. BILL TEALE este un bărbat Între două vârste, rafinat și bine-făcut, care a Îmbătrânit frumos. TEALE nu arată ca un polițist tipic: are o alură de intelectual civilizat. O femeie zveltă și atrăgătoare, ANNABEL DRAPER, intră cu un raport În mână la el În birou. [BILL] Annabel... [ANNABEL] Bill, aseară... [BILL] Annabel... aseară a fost... adică, chestia asta a scăpat de sub control. Niciodată n-am vrut ca noi să... [ANNABEL] Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
gimnastica O sală imensă vuia, iar multitudinea aplauzelor mă copleșeau. Întinsul covor din dale parcă era o imensă floare din care fiecare concurent primea câte o petală. Computerele și boxele stereo imense ale sălii vuiau. Sportivii, pe al căror corp zvelt își puseseră amprenta mulți ani de gimnastică, evoluau pe rând. În sală dictonul latin: Mens sana in corpore sano trona maiestuos. Mă pregăteam pentru o ultimă probă; covorul, care se anunța extrem de dificilă. Sportivele de atunci se descurcaseră foarte bine
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înflorită pentru mâinile ce o deschid. În nopțile vegherii, autorii scriu fermecătoare povești și poezii. Unii urmăresc colțuri din natură: o livadă cu multe glasuri măiestre, un râu cu apă rece și limpede, o pădure deasă cu copaci tineri și zvelți, animale blânde, păsărele cu glasuri pitulate și tainice. Dintr-o carte, eu pot cunoaște taina bogățiilor țării, frumusețea nemărginită a patriei noastre ca un buchet de flori, numeroase râuri ca niște panglici azurii, Podișul Transilvaniei ca o cetate, munții ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în consfătuiri cu mamă-sa și cu protopopul Groza care, amintindu-și arătarea cerească de odinioară, doreau să-l îndrepte spre cariera preoțească. Apostol însă nici nu voia să audă de teologie. Acuma era aproape de douăzeci de ani, înăltuț, foarte zvelt, cu o frunte albă foarte frământată, cu părul castaniu lung și dat pe spate, având ceva din înfățișarea tinerilor de la începutul secolului trecut, gata să moară pentru un dor. Pe cât inima îi clocotea de o poftă de viață năprasnică, pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de păr către el, mă sărută pe gât, pe buze, iar eu murmur, încetează, uite că vine o femeie, și el spune, minunat, ni se poate alătura, femeia își dezvelește sfioasă un picior și zâmbește, are părul ondulat și trupul zvelt și măsliniu, apoi se aruncă repede în apa întunecată, dar mie nu îmi place apropierea aceasta, hai să ne întoarcem în cameră, îi șoptesc eu la ureche lingându-l, pentru a-l face să înțeleagă intențiile mele, o mai privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă lase memoria. Ajunsese atât de repede, sunt surprinsă, nu are ce face cu timpul ei, mă apropii de ușă, hai, intră, Zohara, mulțumesc pentru că ai venit, mă uit la ea cu invidie, are o rochie strânsă pe trupul ei zvelt, nu poți bănui că tocmai a născut, eu sunt aceea care pare a fi lăuză, îmbrăcată neglijent și cu grăsimile atârnând, dar nu am chef de asta acum, dovada este în brațele ei, copila aceea luminoasă care se dezvăluie asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
slab. Ea trase aer în piept, tuși, inspiră din nou. Hicks se sufocă, strânse din dinți și încercă să zâmbească. În comparație cu putoarea tunelelor și conductelor, atmosfera nu prea agreabilă a Acheronului i se părea îmbălsămată. ― Încă puțin. În fața lor, forma zveltă a celei de a doua navete cobora legănându-se spre zona de aterizare, aidoma unui înger negru. Rafalele puternice de vânt provocau tangajul aparatului ghidat de Bishop care stătea cu spatele, preocupat cu consola de ghidaj portabilă. Contactul cu solul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ei, la dreapta patului cu baldachin roșu, trona un lavabou. O sobă mică, de tuci, duduind plăcut, ocupa un colț al încăperii. Un discret miros de levănțică și năut se înfiripa dinspre dulapul sculptat din stânga patului în fața căruia o măsuță zveltă, cu picioare subțiri acoperite pudic de-o față de masă străvezie dădea un aer șic fotoliilor somnoroase ce-o înconjurau. Lângă sobă, pe perete, era un păretar de pânză înfățișând cu măiestrie o gospodină surprinsă cu lingura în oală. Pe păretar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se uita la mine cu atâta bunătate, că de-atunci m-am jurat să nu-l iubesc decât pe El. — Și ți-ai ținut jurământul, copilă dragă? - întrebă Metodiu. — Ținut, părinte. — - Și-atunci, care-i necazul? - întrebă Metodiu. — Părinte - suspină zvelta femeie - după cum se vede, eu dudui de sănătate și de la o vreme visez aiurea. — înțeleg - făcu Metodiu și-și mângâie aspra barbă. Se gândi puțin apoi spuse: Cu dovleac ai încercat? Nu. Ce să-ncerc? — Să mănânci dovleac, dovleac copt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stat destul. Dacă dânșii tot pleacă - interveni căpitanul Tresoro - n-am putea să le reținem noi porțiile? — Ei, atunci, la revedere! - zise Metodiu. — Să ne scrieți! - spuseră lăcrimând surorile Acetosa. — Aveți grijă la răscruci, sunt hoți - îi sfătui doctorul Peleto. Zvelta Laura sări de la masă și-n timp ce călugării noștri ieșeau în fața stabilimentului căutând din ochi o gondolă liberă, ea îi ajunse din urmă. — Știi, preacuvioase - spuse cu însuflețire plăcuta femeie - vreau să-ți mulțumesc din suflet: aseară, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zise Cosette •— s-ar fi tras din Egipt, dacă pe drept cuvânt nu se trăgea din India, iar eu am fugit cu domniile-lor de jugul amar al turcilor. Episodul 179 SUFERINȚELE TINEREI COSETTE Vorbele înțelepte ale gazdei o făcură pe zvelta țigăncușa să plece capul. Cum stătea așa sfioasă, părea mulțumită, fericită chiar că este martoră, ba uneori și părtașă la sfatul unor asemenea oameni, fețe simandicoase, boierești, rang mare. Și totuși, cine ar fi zăbovit mai mult cu privirea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și zâmbitoare, își coborî privirea asupra trupului mlădios și foarte bine proporționat. Avea umeri rotunzi și brațe plinuțe atât cât să fie plăcute la mângâiat, mijlocel și coapse dorite de vedetele ce apar zilnic pe micile ecrane și picioare lungi, zvelte, la fel de bine proporționate ca întregul său corp. Nu își găsi nici cel mai mic defect și tocmai din acest motiv deveni și mai contrariată. Săltă din umeri și se strâmbă la propria ei figură din oglindă. „Și cu asta ce-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
probabil o să fie de acord. Cum tot subliniză tata, nu sunt oameni grași în Etiopia, așa că nu prea poți să tot dai vina pe gene, metabolism, oase mari sau ce-o mai fi. Însă principalul motiv pentru care rămân destul de zveltă este că în fiecare zi trebuie să fac instructajul în caz de pericol cu cel puțin cincizeci de pasageri, care se uită la burta mea în timp ce ridic brațele să-mi pun vesta de salvare. Când ai un public zilnic, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
tatăl său va trăi, va gândi, va visa, va spera sau se va amărî, adică își va trăi viața, cu bune și rele, până la sfârșitul ei, în 1963: ... „Într-o dimineață din septembrie 1919, mă pomenesc vizitată de un bărbat zvelt, mic de statură, căruia nu-i puteai ghici ușor vârsta din pricina unei bărbuțe castanii care-i umbrea obrazul. Ochii îi erau ageri și pătrunzători, dar foarte blânzi. Venise purtând de mână doi băieți: unul cam de patru și celălalt de
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
nu se practice înverșunarea terapeutică, conform articolelor..." "Trebuie să informez echipa medicală despre decizia mea, să le fac cunoscută această declarație, așa cum indică regulile asociației", își spune Dora înainte ca vizita să intre în salon. Profesorul pare mai înalt, mai zvelt, mai sever și mai rece decât cel care o primise la consultație și stabilise necesitatea intervenției, deși nici atunci nu debordase de căldură umană. Poartă un halat alb, scrobit impecabil, cu guler ofițeresc încheiat până sub bărbie. Știe de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]