1,146 matches
-
fost aceea a justificării si transmiterii credinței folclorice. Actualizând dramele si întâmplările tragice consacrate în locuri și momente nefaste, colectivitatea, prin vocea naratorului, îl îndeamnă pe om să se încadreze codului comportamental comun, spre a· ocoli primejdiile. Legendele și povestirile pun în lumină capacitatea extraordinară a colectivității arhaic-folclorice de a se apăra pe sine și pe ai săi, de a veghea la conservarea unor principii vi,tale, descifrând anumite sisteme de valori polarizate în jurul ideilor de bine sau de rău. "Cimilitura românească referitoare
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
proiecții simbolice. Cercetarea exploatează și dimensiunea antropologică a simbolismului spațio-temporal, păstrat în imaginarul medieval și reflectat în text și în imagine, dar și de organizarea planului cetății sau a târgului (spre exemplu, în topografia ceremonialurilor). Tot o dimensiune antropologică voi pune în lumină și în relația dintre imaginar și ideologia puterii medievale românești de influență bizantină, aspect fundamental pentru strategia după care se memorează istoria și după care se combină credința creștină cu mitologia locală a eroicului. Aceste observații ne duc către următoarea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
puterii oglindește componenta creștină și cruciată a politicii militare anti-otomane, ci și mărturiile culturale (scrise, materiale sau moștenite prin tradițiile orale) ale exemplarității colective și individuale, ale angajamentului pentru menținerea valorilor identitare. Mecanismul de compunere a acestei matrice a imaginarului pune în lumină factorul antropologic care o și determină (dihotomia feminin-masculin - modelul durand-ian de lectură opozitivă a spațiului, completat de viziunea lui Zumthor și de cea a lui Le Goff asupra timpului), dar și relațiile care interesează direct antropologia puterii (stăpân-supus, putere laică-putere
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Războiul de Independență din 1877. Opțiunea românilor pentru biserica ortodoxă și orientarea către Constantinopol nu a ținut doar de o conjunctură politică. Vom cita in extenso un comentariu edificator semnat de Stelian Brezeanu în legătură cu acest eveniment istoric, tocmai pentru a pune în lumină cât mai clar dubla motivație a soluției politice și religioase alese de români în secolul XIV: Primul aspect major al creării mitropoliei Țării Românești este de natură religioasă. Biserica munteană, înălțată la rang metropolitan, trecea în subordinea directă a patriarhiei
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
subordinea directă a patriarhiei de la Constantinopol. Prin aceasta, se pune capăt încercării papalității ce s-a întins pe mai bine de un secol, de a converti la catolicism populația ortodoxă românească dintre Dunăre și Carpații Meridionali. Documente ale curiei pontificale pun în lumină presiunile făcute asupra domnului de a așeza biserica munteană sub obediență romană și de accepta catolicismul. Prin actul din mai 1359, toate aceste eforturi înregistrau un eșec răsunător, iar tânărul principat român dobândea o articulație eclesiastică indispensabilă aspirațiilor sale politice
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
se înverșunează în a demonstra, cu orice preț, "literaturitatea" scriiturii. Efortul a dus adesea la scrieri ale specialiștilor noștri în stilistică, retorică, filologie slavă, greacă, închinate căutării încrâncenate a stilului, a mărcilor literare etc. Un efort care a reușit să pună în lumină mai ales caracteristicile limbii scrise, și nu eforturi conștiente, deci cultivate, ale cărturarilor respectivi (cu rare excepții) de a încadra o scriere sau alta într-o formă sau gen (?) "european". O altă încercare majoră, în limitele teoretizării noțiunii de "auctoritate
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Există exemple de creștini care nu cred în viața viitoare. În legătură cu opera de artă, ar fi deci posibil să se precizeze una din direcțiile analizei absurde, așa cum s-a putut întrezări în paginile precedente. Ea duce la afirmarea "absurdității Evangheliei", punând în lumină ideea, fecundă în urmări, că convingerile pot merge mână în mână cu lipsa de credință. Vedem, dimpotrivă, cum autorul Demonilor, deși deprins cu aceste drumuri, a apucat, în cele din urmă, pe o cale cu totul diferită. Surprinzătorul răspuns dat
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
rezervat, anxios. Este, în schimb, foarte înțelegător cu sportivii, sensibil la problemele lor, oferind mai multă libertate de acțiune. Este mai puțin eficient decât ceilalți. Melancolicul este destul de rar întâlnit în activitatea sportivă. Caracterul este acea componentă a personalității care pune în lumină profilul moral al antrenorului, concretizat în ansamblul atitudinilor acestuia față de cei cu care lucrează și față de sine însuși, prin puterea de adaptare la situații neobișnuite ivite în activitatea sportivă, prin voința de a învinge tendințele excesului de personalitate. Un bun
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
îndrumării un limpede și particular înțeles românesc, fiindcă, în mod continuu, interesul său se circumscrie universului nostru specific. Marea filosofie a timpului, de la Nietzsche la Heidegger, Jaspers sau Ortega y Gasset, este filtrată astfel în raport cu gândirea și conștiința românească. Sunt puse în lumină și valențele particulare ale gândirii existențiale la Gabriel Marcel, Maurice Blondel, Jacques Maritain, dar permanent sunt avute în vedere repere precum cele oferite de opera filosofică a lui Lucian Blaga sau de eseistica lui Emil Cioran și Constantin Noica, a
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
a numeroși colaboratori, printre care folcloriștii Teodor Bălășel, Mihail Canianu, Avram Corcea, Mihai Lupescu, Petre Danilescu, Artur Gorovei, Th. D. Speranția, Gheorghe V. Madan, Nicolae Mateescu, Elena Sevastos, Simion T. Kirileanu, Al. Vasiliu ș.a., a izvorât din dorința de a pune în lumină frumusețea și bogăția limbii române și este considerată una dintre cele mai mari colecții de acest fel din cultura universală. SCRIERI: Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia, I-X, pref. G. Dem. Teodorescu, București, 1895-1903; ed.
ZANNE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290704_a_292033]
-
pentru a realiza o sinteză. Aceasta e supusă câtorva constrângeri: forma de dicționar a acestei sinteze și îndeosebi, lipsa de spațiu. Dar autorii s-au folosit de ele tocmai pentru a privilegia sinteza și pedagogia, în efortul lor de a pune în lumină un subiect foarte complex și stufos în tratarea căruia au trebuit să țină în permanență cont de ce anume făcea unitatea sistemului mondial comunist și să sublinieze ceea ce deosebea diferitele elemente - în particular deosebirea dintre partidele-stat și cele care au ajuns
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o procedură expeditivă pentru judecarea afacerilor politice și pentru aplicarea imediată a pedepsei cu moartea. Evenimentele din anii 1934-1939 reprezintă un crescendo continuu al terorii: această perioadă este o epurare aproape neîntreruptă căreia deschiderea arhivelor a permis să i se pună în lumină mecanismul. Stalin* inaugurează Marea Teroare organizând primele „mari procese* de la Moscova” de pe 19 până pe 24 august 1936. Pe 26 septembrie 1936, el îl numește în fruntea NKVD pe Nikolai Ejov, care va fi maestrul Marii Terori. Aceasta este lansată pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
legile, religiile*, ideologiile* - nu constituie decât niște „suprastructuri” montate pe „raporturile de producție”, ele însele într-o anumită stare a „forțelor de producție”. în afară de aceasta, proprietatea privată asupra mijloacelor de producție este cea care determină divizarea societății în clase antagoniste, pune în lumină nașterea statului - slujitor înarmat al intereselor clasei dominante -, explică rolul major al „luptei de clasă în transformarea societăților”: „Istoria tuturor orânduirilor sociale din trecut este istoria luptei de clasă”, proclamă Marx în Manifestul Partidului Comunist. Dacă modelul de producție capitalist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
firmei, dacă autofinanțarea este principala sursă de expansiune. 3. Deasemenea, pare a exista o rată de creștere optimă “obiectivă”, care asigură maximizarea valorii întreprinderii. Poate că cea mai importantă contribuție a modelelor de creștere fără actualizare “perfectă” este aceea că pun în lumină existența acestei rate optime de creștere a firmei. Numai acționarii dispuși la risc, gata să sacrifice o parte importantă a remunerațiilor lor în interesul expansiunii întreprinderii, se vor putea bucura după un anumit număr de ani de roadele răbdării lor
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
Sunt și destule cazuri când crearea doar a sentimentului participării este deosebit de eficientă. De fapt, în experimentul lui Coch și French, la muncitorii din grupul experimental numărul 1 s-a creat un astfel de sentiment al participării. Toate cercetările au pus în lumină, sub o formă sau alta, faptul că cu cât participarea a fost mai intensă, mai directă, cu atât și decizia s-a luat mai ușor, iar schimbarea s-a realizat mai rapid. De aici apare necesitatea ca în plan practic
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fel cum comportamentul de intransigență al șefilor față de subordonații lor cu privire la unele aspecte negative din cadrul grupului ar putea fi susținut la unii conducători de dorința sau sentimentul responsabilității sociale, la alții, de dorința de a se evidenția, de a se pune în lumină. Iată cum comportamente diferite au aceeași motivație sau comportamente similare au la bază motivații diferite. În cazul motivației avem de-a face mai mult cu efecte bine cunoscute, ușor identificabile, și mai puțin cu cauze, acestea trebuind să fie presupuse
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
om nu a atins, în ceea ce privește multilateralitatea funcțiilor, perfecțiunea mâinii. Dar, oricât de dezvoltată, mâna rămâne un instrument pus în acțiune de o serie întreagă de mecanisme psihice. De aceea, observarea gesturilor instrumentale, în special a celor efectuate cu ajutorul mâinilor, poate pune în lumină multe dintre particularitățile mecanismelor psihice care stau în spatele lor. Pantomima în genere transmite, comunică, dar gesturile au "registre" speciale și decodori specializați de percepere și înțelegere. Există gesturi instrumentale generale și specifice: Gesturile instrumentale generale sunt cele la care recurg
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
lor de la un moment la altul al istoriei. Cu această accepție, diacronia este o disciplină lingvistică, dar denumește și caracterul faptelor lingvistice considerate în evoluția lor în timp, situație în care ele se opun sincroniei. Din perspectiva evoluției diacronice, sincronia, punînd în lumină organizarea internă a fenomenelor lingvistice dintr-o anumită perioadă a istoriei, stabilizează dinamica diacronică din necesități de analiză. Praxematica nu ageează însă opoziția dintre diacronie și sincronie și nu le tratează separat, deoarece ea este interesată de procesele lingvistice care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Teoria gestaltistă, insistînd asupra importanței percepției globale în fenomenele de categorizare, a propus o abordare formalistă care a influențat concepția asupra prototipurilor din psihologia nord-americană. Această concepție a avut și aplicații lingvistice ce au făcut posibilă semantica prototipului, care a pus în lumină inconvenientele analizei semice, contribuind la ameliorarea ei. Astfel, dacă scaunul se distinge de alte obiecte pe care se stă prin trăsături distinctive precum "cu spătar", "fără brațe", "cu un singur loc", "cu patru picioare", "din material rigid", se pot totuși
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
studiul sistemului limbii. Această disciplină a fost dezvoltată mai tîrziu în special prin cercetările realizate de J. L. Austin și J. R. Searle asupra actelor de vorbire și cele realizate de H. P. Grice asupra implicitului. Astfel, dacă primii au pus în lumină dimensiunea acțională a enunțurilor și condițiile de reușită a acțiunilor, ultimul a explicat procesele de interferență aflate la baza înțelegerii enunțurilor în context. Pragmatica s-a dezvoltat, pe de o parte, sub forma unei aplicații pe baza unui program conceptual
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apoi la nivelul limbii ca sistem, în două etape: 1) delimitarea acestora (în vorbire) și 2) identificarea lor (în limbă). Varianta literară a stilisticii se datorează lingvistului Leo Spitzer (1928), aderent la idealismul german, care consideră că stilistica trebuie să pună în lumină faptele de limbă individuale, expresive destinate să particularizeze opera unui creator. De altfel, Spitzer valorifică în mod creator sugestiile antecesorilor săi, B. Croce și K. Vossler, de la care a preluat ideea că între expresia verbală și complexul operei există o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în principiu, un nume în cazul nominativ) și, simultan, orientează selecția formei verbului-predicat în acord cu subiectul (acord gramatical în număr și persoană, eventual, în gen). Un argument al structuraliștilor, în favoarea considerării subiectului ca o poziție sintactică subordonată centrului verbal, pune în lumină blocarea acordului în situațiile în care funcția de subiect se realizează în propozițiile non-finite cu centrul verbal concretizat în verbe la moduri nepersonale, gerunziul, infinitivul sau participiul. O altă trăsătură a subiectului este sesizată în studiile care pun accent pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
metodelor utilizate în identificare, pe de o parte, și, pe de altă parte, din concurența creată de alți termeni hipo/hiperonimici: discurs, operă literară, scriere, limbă etc. Ofensiva studiilor de tip structuralist a dus la conturarea unor departajări capabile să pună în lumină relațiile dintre semnele lingvistice, instaurate într-o limbă, acordînd prioritate abordării formaliste și ocupîndu-se marginal de conținut; F. de Saussure ignoră, de altfel, ideea de unitate superioară frazei, fraza însăși fiind atribuită vorbirii și nu limbii. În naratologia de inspirație
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțării, se instituie o contaminare a conceptului de "text" cu cel de "discurs", operîndu-se de cele mai multe ori indistinct cu oricare dintre cei doi termeni considerați sinonimi sau apelîndu-se la o soluție de compromis prin acceptarea complexului terminologic text- discurs, care pune în lumină ipostazele complementare ale obiectului abordat din perspective diferite. La Eugen Coșeriu se menține o minimă departajare între cele două categorii, discursul fiind definit ca act lingvistic individual, iar textul fiind conceput ca produsul actului respectiv, obținut prin intervenția competenței expresive
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mirare depresia care-l cuprinde pe autor în fața unor perspective atât de sumbre: Sfârșitul istoriei va fi o epocă foarte tristă. Lupta pentru recunoaștere, voința de a-ți risca viața pentru un ideal pur abstract, lupta ideologică mondială care a pus în lumină îndrăzneala, curajul, imaginația și idealismul vor fi înlocuite de calculul economic, de nesfârșita rezolvare a problemelor tehnice, de preocupări legate de mediu și de satisfacerea cererilor sofisticate ale consumatorului. În perioada postistorică nu va mai exista nici artă, nici filozofie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]