8,755 matches
-
muntelui, a fost conceput, în anii de criză economică de la începuturile statului Israel,potrivit cu cerințele de simplitate și austeritate cerute de concurs, inclusiv de respectarea prescripțiilor religioase de evitare a imaginilor sculpturale și pictoriale. Lângă mormântul lui Herzl au fost îngropați părinții săi. În septembrie 2006 li s-au adăugat copiii săi Hans și Paulina. O altă fiica a sa a fost omorâta în lagărul de concetrare nazist de la Theresienstadt.În decembrie 2007 a fost reînhumat pe muntele Herzl și unicul
Muntele Herzl () [Corola-website/Science/326677_a_328006]
-
luptele din Țară Israelului, fără să mai fi putut întemeia o familie. La nord de mormântul lui Herzl se află un loc rezervat conducătorilor Organizației Sioniste Mondiale, între care, David Wolfsohn, Nahum Sokolov, Simcha Dinitz, Arie Dulczin. În apropiere sunt îngropați și președinți ai Israelului, Zalman Shazar, Hâim Herzog, primii miniștri Levi Eshkol, Golda Meir, Itzhak Rabin și soția sa, Lea. Mai sunt și mormintele unor președinți ai Knessetului că Yosef Sprintzak, ale unor miniștri că cel dintâi ministru de finanțe
Muntele Herzl () [Corola-website/Science/326677_a_328006]
-
establishmentului laburist, Zeev Jabotinski, conducătorul aripii de dreapta a sionismului, și membri ai familiei sale. În ciuda semnificației naționale a cimitirului, unii din conducătorii israelieni au preferat să fie înmormântați în alte locuri. Astfel, David Ben Gurion a ales să fie îngropat la Sde Boker, kibuț din apropierea deșertului, unde și-a petrecut o parte din ultimii ani de viață. Menahem Beghin a fost înhumat, portivit dorinței sale, în vechiul cimitir evreiesc de pe Muntele Măslinilor din estul Ierusalimului, alături de doi din eroii organizației
Muntele Herzl () [Corola-website/Science/326677_a_328006]
-
În jurul orei 2:30am, a spus, „Văd două mame” (referindu-se la mama sa și la Fecioara Maria). La 2:30 a.m. și-a dat ultima suflare în chilia să din Sân Giovanni Rotondo, șoptind „Maria”! Trupul său a fost îngropat pe 26 septembrie într-o cripta a bisericii Sfintei Fecioare (En:Our Lady of the Grace). La slujba să de înmormântare au participat peste 100,000 de persoane. Adesea obișnuia să spună: „După moartea mea voi face și mai multe
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
(din ) reprezintă unul dintre riturile funerare practicate de către comunitățile umane din toate timpurile și din majoritatea regiunilor geografice. Acest rit funerar consta în incinerarea (arderea) defuncților, resturile rezultate în urma arderii fiind îngropate, fie direct în groapa funerară, fie într-un recipient funerar, cunoscut sub denumirea de "urnă funerară". Practica incinerației este atestată încă din preistorie (din paleoliticul superior) și pe tot parcursul protoistoriei și a celorlalte perioade istorice Arheologii au descoperit, în
Incinerație () [Corola-website/Science/326752_a_328081]
-
în Chile, au fost descoperite morminte de incinerație la Pali Aike, încadrate în mileniul IX î.Ch. La Mugharet El-Kebarah, Israel, au fost descoperite urme, considerate printre cele mai vechi incinerări. Majoritatea covârșitoare a românilor adoptă tradiția de a-și îngropa apropiații când trec în lumea celor drepți, în anul 2010 fiind înhumate 270.000 de persoane. Aproape 1.000 de persoane sunt incinerate anual în singurul crematoriu funcțional din România - crematoriul „Cenușa” din București. La jumătatea anului 2012, Patriarhia Română
Incinerație () [Corola-website/Science/326752_a_328081]
-
decât Clark) având ca premii autoturisme, Ellen merge să mănânce cu Wayne Newton, și Audrey merge la un club de striptease cu Vickie și începe să danseze ca stripteuză, lăsându-l pe Clark singur, fără bani. Eddie - care are bani îngropat în curtea din fața casei - încearcă să vină în ajutorul familiei Griswold și le dă bani. Clark și Eddie merg la un cazino local pentru a obține banii înapoi, dar Clark pierde și banii lui Eddie. Clark se duce apoi și
Vacanță în Las Vegas () [Corola-website/Science/326774_a_328103]
-
Idoraș, si un băiat Moise, ajuns brigadier silvic. Tatăl, Ion Mihai Pârnuță, a căzut eroic în luptele de la Pravăț în 16 Octombrie 1916. Osemintele sale se odihnesc în Mausoleul de la Valea Mare- Mateiaș. Mama, Maria Pârnuță, născută Simion(1891-1949), este îngropată în Cimitirul Bisericii Rucăr-Suseni. Soldatul Ion Mihai Pârnuță a fost înrolat în compania a 3-a, batalionul 1 din regimental 70 infanterie Muscel, comandat de maiorul Grecescu Grigore. Deșii soția, Maria, i-a presimțit moartea și a plecat spre câmpul
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
Grecescu Grigore. Deșii soția, Maria, i-a presimțit moartea și a plecat spre câmpul de luptă pentru a-I arată pe ultimul născut, Gheorghe, nu l a apucat în viață și nu a putut să-l ia pentru a-l îngropa creștinește. Eroul a fost îngropat de tovărășii săi de luptă pe locul unde căzuse. Trupul îi va fi dezgropat mai târziu și adus la Mausoleul de pe Mateiaș. Soția, Constantă Bărbulescu, s-a născut la 19 noiembrie 1919 la Câmpulung Muscel
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
i-a presimțit moartea și a plecat spre câmpul de luptă pentru a-I arată pe ultimul născut, Gheorghe, nu l a apucat în viață și nu a putut să-l ia pentru a-l îngropa creștinește. Eroul a fost îngropat de tovărășii săi de luptă pe locul unde căzuse. Trupul îi va fi dezgropat mai târziu și adus la Mausoleul de pe Mateiaș. Soția, Constantă Bărbulescu, s-a născut la 19 noiembrie 1919 la Câmpulung Muscel. Tatăl său Ion Bărbulescu a
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
contaminat, au fost găsite mii de animale moarte, iar solul a fost contaminat. Zona afectată (circa 18 km) cuprindea în special orașul Seveso, aflat la 15 km de Milano, oraș care ulterior a fost evacuat. În acea zonă au fost îngropate două tancuri de mari dimensiuni în care au fost stocate cadavrele animalelor afectate, reziduurile fabricii și porțiuni de sol contaminat și apoi a fost amenajat un parc natural. Gravitatea accidentului (unii l-au comparat ca efect cu explozia de la Hiroshima
Accidentul de la Seveso () [Corola-website/Science/326847_a_328176]
-
Cuviosul (greacă Γέρων Παΐσιος ο Αγιορείτης, născut Arsenios Eznepidis) (1924 - 12 iulie 1994) a fost un călugăr ortodox care a trăit la Sfanțul Munte Athos. Este îngropat în incinta Mănăstirii "Sfanțul Ioan Evanghelistul" din Suroti, lângă Tesalonic. este cel mai renumit pentru învățăturile sale spirituale. În ședința din 13 ianuarie 2015, Sfanțul Sinod a proclamat cu unanimitate canonizarea Cuviosului Paisie Aghioritul și înscrierea în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe
Paisie Aghioritul () [Corola-website/Science/326868_a_328197]
-
De asemenea, el a remarcat că guvernul turc are o atitudine ambiguă față de istoria localităților, evitând să identifice constructorii originari ai clădirilor, multe dintre acestea fiind considerate exemple ale influenței arhitecturii turcești. Pentru autor este evident că turcii încearcă să îngroape în uitare urmele prezenei armenilor în regiune. Foss critică conținutul a unei serii de publicații naționaliste, printe acestea aflându-se cartea lui Cemal Anadol, "1982: the Armenian file in the light of history". Autorul pretinde că iranieniii, sciții și parții
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
a refuzat să-i dea corpul lui Harold, spunându-i că leșul unui sperjur merită să putrezească pe locul bătăliei. Edith (acum maica Ursula) i-a cerut și ea lui Wilhelm să-i dea trupul lui Harold pentru a fi îngropat; ea l-a găsit pe câmpul de luptă. Ajuns la Londra, Wilhelm a fost proclamat în Catedrala Westminster ca rege al Angliei, fiind recunoscut de saxoni. El este încoronat într-o biserică goală, deoarece normanzii au ieșit afară să lupte
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
„Îngropat de viu” (în ) este o povestire de groază a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată inițial la 31 iulie 1844 în cotidianul "The Philadelphia Dollar Newspaper" din Philadelphia. Ea se referă la tema îngropării de vii a
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
povestire de groază a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată inițial la 31 iulie 1844 în cotidianul "The Philadelphia Dollar Newspaper" din Philadelphia. Ea se referă la tema îngropării de vii a oamenilor. Teama de a fi îngropat de viu era un lucru obișnuit în acea perioadă și Poe a profitat de interesul publicului. Povestirea a fost adaptată pentru film. În „Îngropat de viu”, naratorul nedenumit descrie la persoana întâi lupta sa cu „atacurile acelei boli ciudate pe
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
din Philadelphia. Ea se referă la tema îngropării de vii a oamenilor. Teama de a fi îngropat de viu era un lucru obișnuit în acea perioadă și Poe a profitat de interesul publicului. Povestirea a fost adaptată pentru film. În „Îngropat de viu”, naratorul nedenumit descrie la persoana întâi lupta sa cu „atacurile acelei boli ciudate pe care, în lipsa unei denumiri mai potrivite, medicii s-au învoit a o numi catalepsie”, o stare în care el cade fără să-și dea
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
care, în lipsa unei denumiri mai potrivite, medicii s-au învoit a o numi catalepsie”, o stare în care el cade fără să-și dea seama într-o transă asemănătoare cu moartea. Acest lucru duce la teama lui de a fi îngropat de viu („Adevărata durere”, spune el, este „să fii îngropat de viu”.). El își subliniază teama prin menționarea mai multor persoane care au fost îngropate de vii. În primul caz, tragicul accident a fost descoperit mult prea târziu, atunci când cripta
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
a o numi catalepsie”, o stare în care el cade fără să-și dea seama într-o transă asemănătoare cu moartea. Acest lucru duce la teama lui de a fi îngropat de viu („Adevărata durere”, spune el, este „să fii îngropat de viu”.). El își subliniază teama prin menționarea mai multor persoane care au fost îngropate de vii. În primul caz, tragicul accident a fost descoperit mult prea târziu, atunci când cripta victimei a fost redeschisă. În altele, victimele au revenit la
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
într-o transă asemănătoare cu moartea. Acest lucru duce la teama lui de a fi îngropat de viu („Adevărata durere”, spune el, este „să fii îngropat de viu”.). El își subliniază teama prin menționarea mai multor persoane care au fost îngropate de vii. În primul caz, tragicul accident a fost descoperit mult prea târziu, atunci când cripta victimei a fost redeschisă. În altele, victimele au revenit la viață și au reușit să atragă atenția asupra lor la timp pentru a fi eliberate
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
la viață și au reușit să atragă atenția asupra lor la timp pentru a fi eliberate din închisorile lor cumplite. Naratorul trece în revistă aceste exemple în scopul de a oferi contextul pentru fobia sa aproape paralizantă de a fi îngropat de viu. Așa cum explică, starea lui l-a făcut predispus să cadă într-o stare inconștientă de transă, o boală care s-a agravat în timp. El a devenit obsedat de ideea că el ar putea cădea într-o astfel
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
ideea că el ar putea cădea într-o astfel de stare în timp ce se află departe de casă și că starea sa ar putea fi confundată cu moartea. Din această cauză, el le smulge prietenilor săi promisiunea că nu îl vor îngropa prematur, refuză să-și părăsească casa și își construiește un mormânt echipat cu dispozitive care să îi permită să ceară ajutor în cazul în care s-ar trezi după „moarte”. Povestea culminează atunci când naratorul se trezește într-un spațiu limitat
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
mormânt echipat cu dispozitive care să îi permită să ceară ajutor în cazul în care s-ar trezi după „moarte”. Povestea culminează atunci când naratorul se trezește într-un spațiu limitat aflat în întuneric adânc - se pare că el a fost îngropat de viu și toate măsurile lui de precauție nu au dus la niciun rezultat. Strigă din răsputeri și este imediat liniștit; își dă seama apoi că se află în dana (magazia) unui mic șlep, unde adormise, și nu într-un
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. Teama de a fi îngropat de viu a fost profund înrădăcinată în cultura occidentală din secolul al XIX-lea, iar Poe a profitat de fascinația publicului față de ea. Au fost raportate sute de cazuri în care medicii au declarat greșit oameni ca fiind morți. În
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
ale descompunerii trupurilor sunt confundate cu semne de viață. Povestirea subliniază această fascinație prin afirmația naratorului că adevărul poate fi mai terifiant decât ficțiunea, prezentând apoi cazuri reale în scopul de a convinge cititorul să creadă povestea principală. Naratorul din „Îngropat de viu” duce o viață goală, evitând realitatea prin catalepsia sa, dar și prin fanteziile și viziunile sale și prin obsesia față de moarte. El se schimbă totuși, dar numai după ce teama sa cea mai mare s-a realizat. Scriind despre
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]