9,827 matches
-
de exactitatea afirmației lui Burckhardt după care grecii au izbutit să vadă un lucru și să se intereseze de el fără să dorească să-l aibă. Și dacă este așa, tot nu voi crede că este de invidiat o fericire abstractă cînd viața ne oferă un adevăr care poate fi strîns În brațe. Iată-mă plecînd În căutarea lui Dionysos. E zeul cel mai nimerit pentru o asemenea Împrejurare. El nu spune: rîvnesc absolutul, ci: rîvnesc clipa. Și nu numai vița
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
credință?” Apoi, fără să aștepte un răspuns, a conchis „Viața e plină de surprize”, și a trecut la alte lucruri. Mă gîndesc acum că Întîmplările petrecute la Theba și scene ca aceasta din fața spitalului rămîn pentru noi În același plan abstract? de care ne apropiem numai uneori cu emoție, ca să ne Întoarcem Însă, poate, mai buni la grijile obișnuite. Dacă este așa, pașii Antigonei duc spre un mormînt numai pentru a ne arăta florile pline de soare din preajmă. Ea a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pleacă dintr-o răspîntie unde ni s-a cerut un răspuns...) Voi părăsi aici umbra lui Oedip; În momentul În care Își aduce aminte totul din nou. Cunosc riscul Întîrzieni. După ce iubim ceva nu mai putem vorbi despre o iubire abstractă. Nici despre o mare abstractă, după ce-am stat aici... Ghicesc În zare marea, aproape confundată cu norii Îmbibați de apă. Și mă domină gîndul ca stînd aici am aflat mai ales cît de mult Îmi e necesară realitatea din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ni s-a cerut un răspuns...) Voi părăsi aici umbra lui Oedip; În momentul În care Își aduce aminte totul din nou. Cunosc riscul Întîrzieni. După ce iubim ceva nu mai putem vorbi despre o iubire abstractă. Nici despre o mare abstractă, după ce-am stat aici... Ghicesc În zare marea, aproape confundată cu norii Îmbibați de apă. Și mă domină gîndul ca stînd aici am aflat mai ales cît de mult Îmi e necesară realitatea din care boala m-a scos
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
însoțește funcționarea condensatorilor electrolitici; 7. măsurători ale elementelor câmpului magnetic terestru. Unele din lucrările elaborate reprezintă contribuții la studiile abordate de alți fizicieni, iar câteva reprezintă inițieri de cercetare. Majoritatea lucrărilor științifice sunt recenzate în reviste de mare circulație: „Physics abstract, Referativnâi Jurnal, Physikalische Berichte și Buletin signalitique“, iar unele sunt citate de diverși fizicieni în articole sau monografii. A fost inclus în dicționare biografice: Who’s in the World ediția a II-a, 1974-1975; Man of Achievement (1976), Dictionary of
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
prea luxuriantă, cred că e suficient deocamdată să ne oprim la un fenomen concret, provocator și deloc desuet : minimalismul în cinema. Desigur, termenul minimalist a devenit foarte generos, iar cadrul trasat de mișcarea artistică omonimă care a reacționat la expresionismul abstract pe la jumătatea veacului trecut e permanent redesenat și chiar preluat în limbajul curent. Acum putem fi minimaliști când ne amenajăm habitatul ori când ne scriem e-mailurile. Totuși, în artă, dacă înțeleg bine, a fi minimalist înseamnă a ști cum să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a doua. Relațiile erotice Silvia/Antipa sunt imaginare, dar puncte de plecare pentru realitate. Nu există comunicare. Raportul dintre personaje se schimbă în permanență, de unde nestatornicia formelor ficționale. întâmplările povestite de altii sunt determinante pentru desfășurarea închipuirii ce trece de la abstract la concret. Se poate observa astfel existența unei circularități ficționale: fantezie -transfigurare în materialitate - narațiune - realitate etc. Ipoteticul, ambiguitatea devin dominante. Personajele se presupun, se conțin unele pe altele: Anghel, metamorfozat, seamănă cu bătrână Achilina ; Anghel, din lumea celor vii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
știu și eu de ce ai scos plafonul? În caz de... ceva, explozia s-ar fi produs ori pe conducte, afară, ori sub noi, în contrafluxul de hidrogen, arăt eu cu privirea în jos. N-aveam nici un chef să devenim picturi abstracte pe plafon. Mai bine în aer... Să privim și noi o dată lumea de sus, rîde Vlad. Interfonul începe să sune. Vlad sare din scaun și-l deschide: Alo, da... Sînt Arbore, auzim în interfon. Haideți să terminăm treaba. Vlad se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Să aflu cum s-a transformat o acțiune criminală în "zel negustoresc depus la depășirea planului de vînzări"... Mulțumit? Interesant ce spuneți... Ha! "Interesant", surîd eu, îndreptîndu-mă spre ieșire. Vorbim de parcă ne-am afla într-o expoziție, în fața unui tablou abstract... "Interesant" e pentru dumneata, care te plimbi cu mîinile băgate pînă-n cot în buzunarele hainei de piele, nu și pentru ei, care vin din uzină la ora asta și nu găsesc să cumpere decît salam făcut din zgîrciuri, arăt eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
față va fi trecut de mult, când tu vei primi scrisoarea aceasta în prezentul tău. Cutia de scrisori a devenit o obsesie: îmi pare că trebuie să stau cuibărită acolo, să aștept. Când deschid scrisoarea - îți închipui tu? - vine, deși abstract, ceva concret de la tine. De luni, încep lecțiile: Maria, copiii Curti, Dănuț și Nițu. Se va părea că nu mai am timp să mă gândesc la tine, dar eu te port în mine, într’o enervare tristă și latentă, care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din cadrul comunității (in group), cu care țăranul român a coabitat relativ bine, relativ rău - În orice caz, fără excesele cunoscute În vestul și centrul Europei - și, pe de altă parte, străinul (evreul) exogen, din afara comunității (out group), un evreu generic, abstract, În seama căruia se puneau cele mai groaznice vicii ale „evreului imaginar” (deicid, omor ritual, compromiterea recoltei prin vrăji etc.). Evident, coordonatele „evreului imaginar” nu se suprapun cu cele ale „evreului real”. Acești doi termeni sunt, mai degrabă, teoretici și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În seama căruia se puneau cele mai groaznice vicii ale „evreului imaginar” (deicid, omor ritual, compromiterea recoltei prin vrăji etc.). Evident, coordonatele „evreului imaginar” nu se suprapun cu cele ale „evreului real”. Acești doi termeni sunt, mai degrabă, teoretici și abstracți. Compararea lor este și ea teoretică, pentru simplul motiv că nu se poate stabili o imagine a ceea ce am numit „evreu real”. Când Încercăm să dăm contur unei astfel de imagini, apelăm inevitabil la aproximări, uniformizări, generalizări, clișeizări. Rezultatul nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
poate purta vestigii de sinceritate, dar curând mi-am dat seama ce ascunde realitatea ; sub aspectul unei filosofii umanitare se ascunde cel mai acut interes de rasă, al unei rase care se voia stăpână peste tot și al unor principii abstracte În spatele cărora se găsea o religie profitoare În dauna unei națiuni covârșite de nevoi, și ca noi erau multe națiuni. Prin urmare, să folosim acest moment istoric și să curățim pământul românesc și națiunea noastră de toate nenorocirile [pe] care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Statul etnocratic”, propovăduia el În 1937 <endnote id="(602, p. 241)"/>. Într-adevăr, din februarie 1938, În România se suspendă democrația și se instaurează etnocrația, antisemitismul devenind politică de stat. Este foarte greu, dacă nu imposibil, de operat cu concepte abstracte, indefinite și globalizante, de genul „spirit național” (Volksgeist), „sufletul neamului” (C. Rădulescu-Motru), „virtuți naționale” (Emil Cioran) sau, dimpotrivă, „vicii streine structurii noastre” (Mircea Eliade). Cred că sunt de preferat mai concretele condiționări istorice. Ioan Petru Culianu, de pildă, admitea că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nici indulgența, nici iertarea” <endnote id="(121, p. 46)"/>. În Evul Mediu Însă, acuzația de deicid Începuse deja să-și cam tocească colții. Sigur că evreul generic era urât În continuare din aceeași cauză, dar acesta era cumva un evreu abstract, un „evreu imaginar”. Creștinului medieval Îi era mai dificil să-l urască cu patimă pe „evreul real” - contemporan și concitadin cu el - pentru o execuție, fie și a lui Cristos, Înfăptuită de „evreul ima ginar” cu o mie sau o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Înlocuirii sau a dublării acuzei de deicid - pentru alimentarea sentimentelor iudeofobe -, cea mai puternică Învinuire adusă evreilor nu a fost cea de iconocid, nici cea de hagiocid, ci Învinuirea de infanticid ritual. Eficiența acestui tip de inculpare este evidentă. Din abstracți, toți termenii ecuației devin dureros de concreți. De data aceasta, victima ar fi, chipurile, un copil inocent, cunoscut de toată comunitatea. Ucigașii n-ar mai fi niște „evrei imaginari”, care ar fi omorât „nu se știe când” și „nu se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Iuda Adânc se-nfig În trupul meu, Priviți cum sângele meu curge, Priviți cum jidovii mi-l beu ! <endnote id="(255, p. 25)"/>. Metafora folosită de N. Paulescu și de legionari produce un transfer de semnificație de la concret la abstract : nu doar câțiva evrei beau sângele vreunui român, ci evreii beau sângele românilor, al Întregii nații. România Însăși este ucisă ritual de către evreii antropofagi și hemofagi. Această formă de generalizare nu a fost inventată de extrema dreaptă interbelică. Încă de la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pace pe un pământ care ne va aparține...”. Ideile lui Theodor Herzl potrivit cărora temeliile unui stat se găsesc esențialmente în voința unui popor de a avea un stat. Teritoriul nu este decât o bază concretă, statul este întotdeauna ceva abstract, au interesat și au atras intelectuali ca: Max Nordau, Bernard Lazare, Nathan Birnbaum, Herman Adler. Theodor Herzl a proiectat și organizat un proiect politic pentru un stat evreu, devenind astfel, una din cele mai complexe personalități din istoria evreilor. Th.
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
centru vid. Aflăm că Nae așteaptă un copil, iar soția lui se află în durerile facerii, un posibil motiv al nervozității tradusă în verbozitate a personajului. Nașterea și Apocalipsa se regăsesc ca volete ale aceluiași diptic. Extrema excitabilitate, aplicată domeniului abstract al determinărilor politice, economice, face un contrast puternic cu lipsa de compasiune, de emoție față de dificul- tățile fiziologice traversate de consoarta, aborbite în sfera intimă a propriei existențe. Ceea ce este enorm în al doilea episod ține tocmai de răceala, de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Lamartine, Bolintineanu...” Amicul cu care Caragiale se află într-un dialog exemplar, un „divan” estetic, îi reproșează pauperizarea conținuturilor prin eliminarea reflecției superioare asupra exemplarității acțiunilor umane menită a genera un rapel la dimensiunea grandioasă a interiorității personajelor. Același interlocutor abstract îl acuză pe dramaturg că recuperează doar carac- terul prozaic al întâmplării care are drept consecință redu- cerea nuvelei la proporțiile „unui simplu fapt divers de ziar” și a romanului „la forma strictă a unui raport de agent polițienesc” eliminând
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în numele principiilor moderne” refuză ideea introducerii pedepsei cu moartea. Invocarea „principiilor moderne” este o încer- care palidă, - citatul indică de fapt vehicularea unui clișeu, și nu aprofundarea unei idei - de a aduce discuția în zona reflecției juridice, pentru că Lache coboară abstractul ideii într-un concret cu ilustrări triviale. „Care va să zică, dacă vii și invoci principiile moderne, apoi, te rog, fă bunătate și le aplică dumneata mai întâi, ca să ai dreptul pentru ca să zici «principiile moderne». Dar pumnalul d-tale tot principii moderne este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
te rog, fă bunătate și le aplică dumneata mai întâi, ca să ai dreptul pentru ca să zici «principiile moderne». Dar pumnalul d-tale tot principii moderne este ?... Care va să zică toporul tot prin- cipii moderne, ai ?” Violența este aici instrumentalizată clar, coborâtă din planul abstract al motivației politice a unui gest criminal la planul concret al corpului delict : pumnal, topor. Conținuturile precare pe care clișeul le vehiculează nu mai au nicio relevanță. Nu acest conținut diminuat, cât clișeul este echivalat mecanic prin transpo- ziția pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
corpului delict : pumnal, topor. Conținuturile precare pe care clișeul le vehiculează nu mai au nicio relevanță. Nu acest conținut diminuat, cât clișeul este echivalat mecanic prin transpo- ziția pe care metafora o presupune. Însă sensul metaforei este invers, merge dinspre abstract spre concret, metafora este explicativă, face comprehensibil un conținut abstract, ne ajută să vizualizăm latura materială a violenței chiar dacă construcția presupune o inversiune. Tocmai „princi- piile moderne” limitează accesul la violență, chiar și vio- lența legiferată. Există un singur loc
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vehiculează nu mai au nicio relevanță. Nu acest conținut diminuat, cât clișeul este echivalat mecanic prin transpo- ziția pe care metafora o presupune. Însă sensul metaforei este invers, merge dinspre abstract spre concret, metafora este explicativă, face comprehensibil un conținut abstract, ne ajută să vizualizăm latura materială a violenței chiar dacă construcția presupune o inversiune. Tocmai „princi- piile moderne” limitează accesul la violență, chiar și vio- lența legiferată. Există un singur loc permis al violenței legiferate în spațiul public, - exceptând starea de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tează spațiul public prin contaminare cu cel privat, de aici și raportarea nu doar grotescă, dar nemăsurată a unei acțiuni violente în plan politic, public, ca o acțiune violentă în plan intim. Căderea în concret, în trivial a unui fapt abstract - relevanța unei acțiuni politice, a pedepsei cu moartea etc. - reprezintă expresia acestei deformări care provine dintr-o dereglare a percepției asociată dispozitivului lui „simț enorm și văz monstruos”. Enormitatea provine din această dilatare a sentimentului național care dizolvă granița sanitară
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]