10,318 matches
-
nervos și m-am tras de lângă ea. —Așa, continuă. Ce ți-a zis? — Era cam douășpe jumate. Dormeam profund: nu sunt așa mereu la ora aia, dar eram foarte obosit după antrenamentul la fotbal. Ascultasem la player și cred că adormisem cât încă mai mergea sau cel puțin cu căștile în urechi, pentru că nu l-am auzit ciocănind, și el face chestia asta-ntotdeauna. Deși - abia acum m-am gândit la asta - poate că de data asta nu a ciocănit? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
departe de a semăna cu figurile pașnice și angelice ale copiilor când erau mici, Charlie, cel puțin după ce trecuse cam de treizeci de ani, mi-a părut dintotdeauna că își părăsește fața și lasă în urmă o carapace nefamiliară după ce adoarme. Doarme cu gura și ochii ușor întredeschiși și cu părul răsfirat sălbatic pe pernă, semănând cu o casă nelocuită, în stare deplorabilă. Esența lui pare că nu mai locuiește acolo până a doua zi dimineața și abia după ce se trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
anul de dinainte cam pe la șase seara. Îmi amintesc cum îi lăsasem pe mama și pe tata așezați în fotolii în fața televizorului; încă mai purtau pălăriile de hârtie de la biscuiți și băuseră mult vin. Se vedea clar c-aveau s-adoarmă cu mult înainte de schepsisul de la finalul filmului Fight Club1, așa că știam că în dimineața următoare aveau să-l catalogheze drept un alt film violent, fără să fi știut despre ce naiba vorbesc. Mă simțisem destul de enervat din cauza asta, pentru că deja bombăneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
făcut. Mai multe pericole și din astea. Da’ mi-a fost un pic frică. Știi că unii au murit când și-au făcut operația asta, nu? E așa ciudat să te gândești la asta. Aseară stăteam în pat și Charlie adormise lângă mine (sforăia, așa că nu puteam s-adorm la loc) și-am început să mă gândesc. Oare ăsta-i un risc pe care vreau să mi-l asum? Oare merită? Dacă mor? Dup-aia m-am gândit la toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și din astea, că bietu’ prostănac plătește și și-a părăsit nevasta și din astea și măcar atâta puteam și io să fac, m-am gândit io. M-au dus într-o cameră mică și tipu’ care trebuia să m-adoarmă (Ups! Nu ca pe câinele meu bătrân, nu asta voiam să zic!!) a trebuit să caute-un loc în care să-mi bage acu’ și în sfârșit a reușit pe interior la braț, unde mi se-ndoaie cotu’. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
care să-mi bage acu’ și în sfârșit a reușit pe interior la braț, unde mi se-ndoaie cotu’. Mi-a zis să-ncep să număr și chiar credeam c-o s-ajung la zece, da’ cred că pe la 4 am ADORMIT!!! Ciudat!! După aia nu-mi mai amintesc nimic. Nici măcar de la camera de reanimare, unde mi-au zis c-am vorbit de n-am mai putut. Sper că n-am zis nimica jenant, cum vorbesc la bar după ce-am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am doar câteva pagini. Te deranjează lumina? Pot să mă duc în sufragerie. El oftă și-și luă cartea Cum să-ți păstrezi greutatea să citească. Nu e vorba de lumină, iubito, știi și tu. Doar că n-am mai adormit împreună de săptămâni de zile. Pur și simplu îmi lipsești. Primul gând care îi veni în minte era că el se comportă ca un copil plângăcios și răsfățat; în fond, era vorba de unul dintre cele mai dorite manuscrise al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și fu cuprins imediat de un somn profund și odihnitor. Cine putea să doarmă așa? Lucrul ăsta nu înceta s-o uimească pe Leigh. El zicea că i se trage dintr-o copilărie înconjurată de haos, când a învățat să adoarmă în zarva făcută de cei doi părinți, două surori, o bonă care locuia la ei și trei câini gălăgioși. Poate. Dar Leigh credea că mai degrabă era vorba de conștiința lui liniștită și de traiul lui ordonat și, dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Corpul lui stârnit de dorință. O cuprinse în brațe și-și împinse pelvisul în partea de jos a spatelui ei. Hei, îi șopti el în ureche, respirația lui mirosind încă a biscuiți. Ea rămase nemișcată, rugându-se ca el să adoarmă la loc și detestându-se în același timp că-și dorea asta. — Leigh, iubito, ești trează? Eu sunt. O mai împinse ușor încă o dată în caz că nu-și dădea seama la ce se referă. — Sunt frântă, Russ. E deja târziu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vadă expresia de pe chip. — Russ, îmi pare rău, doar că — — Nu-i nimic, Leigh. Te înțeleg. Vocea lui era calmă, dar distantă. Se rostogoli mai încolo și în câteva minute respirația lui își reluă ritmul constant al somnului profund. Leigh adormi până la urmă abia pe la ora șase, exact când vecina de deasupra își punea încălțările pentru a-și începe ziua de tropăială, însă abia după ședința de a doua zi, la care s-a simțit incoerentă și greoaie în exprimare din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
își punea încălțările pentru a-și începe ziua de tropăială, însă abia după ședința de a doua zi, la care s-a simțit incoerentă și greoaie în exprimare din cauza oboselii, și-a amintit la ce se gândea atunci, înainte să adoarmă. La seara în care a luat masa în oraș cu fetele cu câteva săptămâni în urmă și la dorința lor de schimbare. Emmy avea de gând să-și îmbogățească experiența de viață cu cât mai multe aventuri amoroase, iar Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ultimei apariții, și poate are norocul să scape în mai puțin de cinci minute. Cel puțin așa ar fi bine. Cu o seară înainte stătuse până târziu să-și termine însemnările la ultimul capitol din memoriile recent achiziționate, așa că a adormit chiar și după ce a sunat ceasul și a trebuit să se grăbească, fară să mai aibă timp să facă duș, pentru a ajunge la timp la ședința de vânzări. Abia când a găsit pe birou un fir înalt de orhidee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu raze X și detectoare de metale. S-au îmbarcat fără prea mare tam-tam în avionul cu șase locuri, doar pilotul le-a aruncat o privire ciudată când a văzut-o pe Adriana dând gata ultimul strop de curaçao și adormind instantaneu sprijinită de hublou. Zborul n-a fost chiar atât de groaznic, deși Emmy a aplaudat împreună cu ceilalți pasageri când trenul de aterizare a atins pământul. Normal că mașina și șoferul care trebuiau să le aștepte la aeroportul Flamingo din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tipul de la recepție când acesta le oferi un apartament cu două dormitoare. Leigh se prăbușise deja, îmbrăcată, pe patul din dormitorul mic, iar Adriana părea că o să facă la fel, dar Emmy era hotărâtă să facă o baie înainte să adoarmă. — Adi, îmi împrumuți ceva de la tine în care să dorm? strigă Emmy din uriașa cadă de marmură. Golise deja toată sticluța de spumant de baie sub jetul de apă și făcuse o spumă abundentă, răspândind în toată baia un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Mai întrebi? Mai puțină mâncare acum și-o să arăți mai bine în bikini mâine. — Bine zis. Noapte bună, Adi. — Noapte bună, Em. Sper să visezi numai bărbați superbi. Să nu crezi că am uitat cumva... Dar până să răspundă, Emmy adormise deja. A doua zi de vacanță, când se aflau la piscină, Adriana simți că Leigh se uita la ea în timp ce scoase o țigară din sacoșa de plajă, o aprinse și inhală încet. Era o cruzime să fumezi în fața cuiva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
e să dai fetelor nume de băieți și ce supărată o să fie mama lor dacă copilul n-o să poarte numele părinților ei. Emmy a rugat-o pe Izzie să-i descrie faza de dezvoltare în care era copilul, iar Izzie adormi în timp ce-i povestea. Emmy aduse o pătură din dulapul de pe hol și o acoperi pe sora ei. Biata de ea, probabil că e foarte obosită. E gravidă, lucrează treizeci și șase de ore în schimburi și a mai fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cam prea palidă în contrast cu părul negru de pe piept, sau că amândoi erau roșii, transpirați și gâfâiau; deveniseră cel mai sexy cuplu din lume. Se găsiseră unul pe altul în adevăratul sens al cuvântului. La un moment dat probabil că au adormit fiindcă atunci când Leigh a deschis ochii, cerul începuse să se lumineze. S-a strecurat de sub pătura pe care Jesse o trăsese peste ei și s-a dus în vârful picioarelor la baie, în cealaltă parte a holului, așteptându-se parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar mama sa Îi spuse că ajutorul de bucătar dusese un bol cu orez. După o ninsoare zdravănă, Într-o noapte, la Început de decembrie, zăpada formase un strat gros, din care se ridica fața bătrînului ca a unui copil adormit deasupra plăpumii. Jim se gîndi că nu mișca pentru că Îi era cald sub zăpadă. Erau atît de mulți cerșetori În Shanghai! Pe Amherst Avenue, ședeau la porțile caselor, scuturîndu-și cutiile de tablă de la Craven A ca niște fumători care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pat, uitîndu-se la propria imagine care iradia ca o stea din mijlocul oglinzii. Un obiect greu fusese aruncat În sticla de Înălțimea unui om și acum se părea că bucăți din el Însuși zburau prin cameră, Împrăștiate prin casa goală. Adormi la piciorul patului mamei sale, mîngîiat de parfumul cămășii ei de noapte din mătase, sub imaginea reflectată de zeci de cioburi ca niște diamante, imaginea unui băiețel care exploda. 7 Piscina secată Timpul se oprise pe Amherst Avenue, nemișcat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și Își Împinse micul vehicul printre țărăncile care cerșeau și printre conducătorii de ricșe care moțăiau. După ce se ajunse În apartament, se așeză la masa din sufragerie și mîncă niște biscuiți de cocktail și niște măsline, și bău niște sifon. Adormi În patul prietenului său, sub avionul care se Învîrtea neîncetat și plutea sub tavan ca un pește care ar fi Încercat să iasă din cer. În zilele următoare, Jim Încercă din nou să se predea japonezilor. Ca și colegii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
intestine și fructe uscate. Exista totuși o singură cutie de lapte condensat, de o dulceață și savoare pe care Jim nu și le mai amintea. Bău laptele șezînd la masa de lucru din biroul stomatologului, În timp ce dinții Îi zîmbeau, apoi adormi Într-un dormitor de la etaj, În așternuturi de mătase, pline de parfumul trupului femeii cu chipul unei stele de cinema. 9 Sfîrșitul bunătății Căutînd Întruna de mîncare, a doua zi de dimineață Jim părăsi casa stomatologului. Găsi o nouă locuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
CÎnd veni noaptea, Jim se duse să doarmă Într-unul dintre zecile de taxiuri vechi Îngrămădite pe bancurile de nisip. Claxoanele mașinilor blindate ale japonezilor răsunau de-a lungul Bundului, iar reflectoarele bărcilor de patrulare sclipeau peste rîu, dar Jim adormi imediat În aerul rece. Trupul lui slab părea că plutește În noapte, Învîrtindu-se deasupra apei negre, În timp ce el se agăța de slabele mirosuri omenești care emanau din scaunele taxiurilor. Nivelul apei crescuse, oavioanele Începuseră să se Învîrtească În jurul balizelor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japonezilor de la sarcina importantă de a decide unde ar trebui trimis Jim. Urmat de doi soldați Înarmați, sergentul japonez stătea În deschizătura ușii. Toți cei trei bărbați purtau măști de bumbac pe față. Un miros fetid venea dinspre tînăra belgiancă adormită pe podea. Ochii sergentului Îi inspectau pe rînd pe fiecare și numără exact blidele de tablă. Rația zilnică de orez sau de cartofi dulci era repartizată pe blid și nu pe cel care Îl deținea. Adesea, cînd domnul Partridge era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acest adevăr, nu se vor mai teme de drumul lor spre locul execuției... — Doamnă Philips... M-am gîndit la război. Jim se rostogoli În iarbă. Voia să-i explice doamnei Philips că ea era de fapt moartă, dar bătrîna misionară adormise. Jim Îi studie ochii spălăciți și gura deschisă ce dezvăluia o placă dentară crăpată. — Doamnă Philips, nu trebuie să ne mai Îngrijorăm. Faruri străluciră În praf. Mașina jandarmeriei venea pe drum. Soldații japonezi coborîră pe mal, făcînd semne cu puștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
puseseră pelerinele. Din șinele calde ieșeau aburi În timp ce prizonierii se ridicară În picioare și Își luară În brațe copiii mici. Voci șopteau prin Întuneric și soțiile apucau mîinile soților lor. — Digby... Digby... — Scotty... — Jare... — Bunty... O femeie cu un copil adormit pe umăr Îl apucă pe Jim de braț, dar el o Împinse deoparte și Încercă să-l țină drept pe domnul Maxted. Întunericul și rîul vîscos Îi amețise pe amîndoi și, În orice moment, puteau cădea peste șine. Conduși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]