12,606 matches
-
să fiu docilă ca un copil și se enervează repede atunci când nu-i fac pe plac. Uneori e băut, deși niciodată nu-ți dai seama exact. Dar de fiecare dată, absolut de fiecare dată vrea bani. În holul decorat cu alb și crom de la Edwin Morgan Forster, Joseph Aloysius Reddy iese În evidență ca o creatură dintr-o epocă dispărută, primitivă. Trecătorii În costume nu-și pot lua ochii de la el. Prezența lui e atât de neverosimilă Încât ar putea la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vineții, când a Început să poarte cămășile acelea de noapte groaznice din nailon și să râdă când nu trebuia. Într-o zi, eram Într-un magazin și un bărbat a dărâmat o piramidă de cutii de lapte, cutiuțele albastru cu alb s-au Împrăștiat peste tot, iar mama a râs și-a tot râs până când Linda de la casierie a trebuit să-i aducă un pahar cu apă din spate. Dar fiicele nu vor să descifreze semnele nefericirii mamelor lor, asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pistei și așteptând instrucțiuni suplimentare de la turnul de control. Dacă femeile nu le-ar asigura o aterizare În siguranță, atunci lumea s-ar prăbuși, nu-i așa? 12.27: Porumbelul a făcut două ouă. Eliptice din profil, sunt șocant de albe, cu o ușoară nuanță de bleu. Se pare că mama și tatăl fac cu schimbul la clocit. Privindu-i, Îmi amintesc de felul În care eu și Rich veghem copiii În schimburi când unul din ei e bolnav. Până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cărui casă are plantat un indicator maro în fața porții. Să vă explic: aristocrații britanici nu-și pot permite să locuiască în casele lor imense și frumoase decât dacă le țin deschise publicului larg. Un indicator, de obicei maro inscripționat cu alb, este plasat de-a lungul autostrăzii celei mai apropiate în scopul de a orienta turiștii către casă. De regulă, indicatoarele maro au un mic desen simpatic simbolizând o clădire cu statut de monument istoric. Doar casele foarte mari au astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
citea revista Us, iar eu am reușit să înghit o gură de ouă Benedict. —Julie, crezi că-i adevărat tot ce mi s-a întâmplat? —Ei bine, a apărut un articol în revista Us și, dacă stă scris negru pe alb în revista Us, e o treabă oficială, îmi răspunse Julie arătându-mi rubrica Alte știri senzaționale! Am scos un icnet de surprindere. După cum v-am mai spus, eu cred în bârfe. Acum, că am ajuns subiect de bârfă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu mine în Sardinia pe iahtul regelui Spaniei peste două săptămâni? — Nu, i-am răspuns din nou, vrând să spun, de fapt: Să dau o fugă chiar acum direct la Eres pe Madison, să-mi iau costumul acela de baie alb căruia i se face reclamă? Oricum, când am terminat prăjitura - care a fost până peste poate de delicioasă -, am găsit o inimioară roz de cristal, care mă aștepta pe fundul farfuriei. Eduardo putea să dispară liniștit în călătoriile lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
știu mai multe decît tine despre locul ăsta. — Și-atunci, la ce mai stai aici? De ce, chiar așa... Se sprijini cu spatele de placa de windsurfing, ținîndu-se cu o mînă de chilă, părul negru Îi contrasta cu fundalul de plastic alb, Într-o poză de supermodel. Simțeam deja că mă privea cu mai multă indulgență, din cine știe ce motiv personal, și că Începea să-și dezvăluie o latură oarecum Înclinată spre flirt. — Un motiv e munca mea la clinică. E un parteneriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Anne ședea În baie cu acul În venă, asta ar fi indicat momentul exact În care focul Înghițise Încăperea. Banda porni să se deruleze, iar ecranul se lumină, Înfățișînd un dormitor gol dintr-un apartament decorat În stil art deco, alb pe alb, cu mobilier de un alb glacial și nișe cu spoturi luminoase. Un pat dublu cu așternut de satin albastru și tăblie capitonată ocupa centrul imaginii. Rezemat de perne era un ursuleț de pluș galben, cu blana Înspicată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În baie cu acul În venă, asta ar fi indicat momentul exact În care focul Înghițise Încăperea. Banda porni să se deruleze, iar ecranul se lumină, Înfățișînd un dormitor gol dintr-un apartament decorat În stil art deco, alb pe alb, cu mobilier de un alb glacial și nișe cu spoturi luminoase. Un pat dublu cu așternut de satin albastru și tăblie capitonată ocupa centrul imaginii. Rezemat de perne era un ursuleț de pluș galben, cu blana Înspicată de un verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
venă, asta ar fi indicat momentul exact În care focul Înghițise Încăperea. Banda porni să se deruleze, iar ecranul se lumină, Înfățișînd un dormitor gol dintr-un apartament decorat În stil art deco, alb pe alb, cu mobilier de un alb glacial și nișe cu spoturi luminoase. Un pat dublu cu așternut de satin albastru și tăblie capitonată ocupa centrul imaginii. Rezemat de perne era un ursuleț de pluș galben, cu blana Înspicată de un verde bolnăvicios acolo unde se reflecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-i zîmbi pe cît de larg, pe-atît de forțat bărbatului a cărui umbră se contura pe peretele de lîngă ușă. 11 Doamna de la piscină Cu fața umbrită de o pălărie cu boruri largi, Elizabeth Shand moțăia la masă, lîngă piscină; albul imaculat al pielii ei era pus În evidență de costumul de baie În culoarea fildeșului. Arăta ca o cobră acoperită cu pietre prețioase și pe jumătate adormită pe altarul ei. M-a urmărit cu privirea cînd am traversat peluza, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și vreau să participi și tu. Mă apucă de braț și mă conduse Înapoi la Porsche.) Mai Întîi, mergem la plimbare. De data asta conduc eu, ca să poți să-ți dezlipești privirea de la drum. SÎnt multe de văzut... nu uita, albul e culoarea tăcerii. Chiar Înainte să pornească motorul, i-am spus: — Bibi Jansen... dacă tu ai lăsat-o gravidă, unde s-a Întîmplat asta? În casa Hollinger? Nu, doamne-ferește! spuse Crawford, părînd aproape șocat. Nici măcar eu n-aș merge pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
devenisem cea mai importantă persoană din lumea lui, unicul prieten În care se putea Încrede că-i va fi de ajutor. Cu surîsul acela mîndru și expansiv, cu șuvițele de păr blond răvășite pe frunte și cu dinții de un alb imaculat Întrezăriți printre buze, chipul Îi părea aproape adolescentin. Strîngîndu-mă de umeri cu mîinile lui puternice, mă potopi cu un torent de vorbe. — Știam eu c-o să accepți, Charles - tu ești cel de care am nevoie aici. Ai călătorit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sîntem În Casa Usher(##notă - House of Usher: film horror (1960), adaptare după povestirea The Fall of the House of Usher, de Edgar Allan Poe.##). Trecu pe lîngă mine și intră În lobby, cu un surîs nerăbdător ce-i dezvelea albul de aisberg al dinților lustruiți. Ce se-ntîmplă pe-aici? Arăți de parcă te-ai bucura că mă vezi. Chiar mă bucur. Nu se-ntîmplă nimic - asta-i problema. Cred că nu-s managerul care-ți trebuie. — Ești obosit, Charles. Nu-i momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să stea de veghe și-am condus mai departe, traversînd piața către club. O altă mașină coti Înaintea mea și intră pe poartă, parcînd aproape de intrare. Două cupluri de vîrstă mijlocie, Îmbrăcate În costume de tenis apretate și orbitor de albe, ieșiră sprintene din mașină, legănîndu-și rachetele În mîini. — Domnul Prentice? Bună dimineața. Unul dintre bărbați, un stomatolog retras din activitate, pe care Îl mai văzusem bîntuind prin magazinul de vinuri, se apropie de mine. Noi nu sîntem membri, dar ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Are dreptate. E încă iarnă. Vara mea e încă departe. Georgi e îmbujorată și de zăpadă, dar și de o stare de euforie care-i răz bate din glas. Și în mine plutește aceeași euforie, la urma urmei, de un alb copleșitor, doar că nici nu-mi place să recunosc starea asta și nici nu mi-o pot exprima. în mintea mea recunosc, însă. Deși prefer vara și marea, astăzi sunt totuși fericită că e iarnă și ninge. Albul ăsta neprihănit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de un alb copleșitor, doar că nici nu-mi place să recunosc starea asta și nici nu mi-o pot exprima. în mintea mea recunosc, însă. Deși prefer vara și marea, astăzi sunt totuși fericită că e iarnă și ninge. Albul ăsta neprihănit parcă tămăduiește și înțelepțește. Am să vin la ziua ta, îi promit Georgianei, cu un glas vo ios, în timp ce mă ridic. Iar cu olimpiada, oi vedea atunci, după ziua ta, dacă mai am chef să mă duc... îmi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
las“, care te prostesc și în cele din urmă te anihilează ca individ. Eduard tace și mă privește în continuare concentrat. Dă la o parte savarina din față și își încrucișează mâinile pe măsuța metalică, pătrățoasă și șchioapă, vopsită în alb. Se apleacă ușor înainte, așteptând să-mi continui destăinuirea. îmi regăsesc cu greu răsuflarea. Oare e adevărat ce mi se întâmplă? Nu cumva mintea mea a luat-o iar razna? — Ai o minte care uneori pare s-o ia razna
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
plajă. Femeia cea înaltă și musculoasă care semăna cu mama lui când era tânără a dispărut, copilul cu păr negru și ochi cenușii a dispărut, iar marea nici pomeneală să fie agitată. Stă în fața lui, etalându-și nepăsătoare goliciunea, fremătând alb, cu valuri mici și înfipte. Deodată, Eduard zărește o mișcare nelămurită în valuri, departe, și tresare. Să fie adevărat ce vede? Oare chiar înoată cineva în mare pe vremea asta? Se uită concentrat spre mare. Da, e cineva care înoată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un glas mirat. Cum ți-ai dat seama? Dar ea își flutură brațul subțire în semn de rămas-bun și se îndepărtă, pășind cu tălpile goale pe nisipul umed - abia atunci zări Eduard tălpile mici și goale ale fetei, nefiresc de albe și de mici, pășind hotărâte pe nisip. Eduard se ridică în capul oaselor, urmărind tălpile care se îndepărtau fără să lase vreo urmă, nici măcar atunci când călcau peste mici movilițe de nisip. își ridică mirat privirea, neînțelegând, și atunci o văzu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și desenase niște aripi de vultur pe pereți. Că scosese portretele de pe pereți și le pusese într-o mapă, pe birou. — Ce-ai desenat pe geam, Bobo? Tot un vultur? Bobo își mută privirea înspre mare. — Nnu. Un i no-rog alb. — Aha! rosti Eduard, mai mult pentru sine, cu o exclama ție care făcu să se scurgă tot sângele din Bobo undeva, în nisip. „Urmează întrebarea“, își spuse Bobo în gând. „Dracu’ să mă ia de handicapat! I-am pomenit de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-mi vine să cred! Chiar te invidiez! De unde-ai avut atâta tărie? Se opri amuțită în fața unui tablou de care nu se mai putea dezlipi, deși simțea că privirea cenușie a lui Bobo o urmărește încordată. Era singurul tablou în alb și negru și era singurul por tret. Recunoscuse de la bun început ochii cenușii, pletele lungi și negre, buzele frumos arcuite. Văzu cu mirare cicatricea adâncă de pe obraz. Ochii lui Eduard aveau o expresie greu de definit, de o încrâncenare lăuntrică
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă surprinde, spuse ea anevoie, cu glas băiețos și răgușit. Aș fi pus prinsoare că, dacă ai colora, ai colora în ceață, mai mult cu nuanțe, și când colo tu folosești culori tari, aproape violente... Chiar și acest tablou în alb și negru are un negru de tăciune, înfricoșător pe alocuri... Nu m-ai cccunoscut ca lumea, replică Bobo, cu un glas schimbat, care o făcu pe Clara să-și întoarcă ochii spre el, obser vându-i surprinsă rictusul din colțul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ceea ce posedăm nu mai poate avea un suflet al său propriu. Văduvirea de suflet a justificat toate grozăviile comerțului cu sclavi din Africa. Dacă negrul este atât de prost Încât poate fi transformat În sclav, nu poate avea sufletul unui alb, el nu poate fi decât un animal. Mai avem Încă de trecut pragul emancipării simplelor animale; să nu uităm Însă cine, sau ce, a Început emanciparea sclavilor din imperiul britanic și America. Nu știința sau raționamentul științific, ci conștiința religioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
și încă, așa de căliți, dintr-odată?", se întrebau, în tăcere, fruntașii goldăneștenilor, privind, cu îndoială, la acești necunoscuți, înzorzonați în îmbulzeală de steaguri roșii și gătiți în luxul unor salopete stranii, având gustul coșmarului continuu, neîntrecuți în a preschimba albul în negru și invers, boscari în stare să uimească gloata prin felurile lor de a îmbina aerul matern cu bestialele duioșii. De voie-de nevoie, tot mai des, oamenii din Goldana, purtând bocanci reformați și pantaloni soldățești, ies la festivități de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]