8,737 matches
-
o minoritate erau evrei) - este și azi folosit, în ciuda simpatiilor politice naziste ale autorului. În mod similar, Herman Stieve, un cercetător german al efectelor stresului asupra sistemului reproducător și endocrin, a fost păstrat în funcția de director al Institutului de Anatomie din Berlin de noul regim al Republicii Federale Germania, asta deși a folosit în cercetările lui cadavre furnizate de Gestapo, iar rezultatele cercetărilor lui pe cadavrele femeilor condamnate la moarte și stresate prin anunțarea datei execuției mai sunt încă și
Nicolae Paulescu () [Corola-website/Science/297856_a_299185]
-
plumb zinc cupru și alte seleniuri au fost strânși laolaltă și măcelăriți de turci astfel superstiția înlocuiește gândirea critică spre sfâșitul vieții devenise aproape dependent de alcool descrierea științifică a structurilor lemnului și de determinarea speciilor de arbori ține de anatomia lemnului potasiul reacționează în mod violent cu apa producând hidrogen gazos care de obicei se aprinde phokas era forțat să recunoască faptul că înlocuise un adversar slab cu un dușman puternic și periculos în prima divizie și cupele europene aceasta
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Apoi se înscrie la Facultatea de Teologie unde urmează cursuri despre istoria Apostolilor, a psalmilor și a Epistolelor, despre filosofia stoicului Cicero, despre istoria filozofiei, despre metafizică și teologie naturală și decide, între altele, să se înscrie la cursuri de anatomie. Timp de opt ani lucrează ca profesor particular în diverse familii din Berna și Frankfurt am Main, până în 1801, când devine docent la Universitatea din Jena și scrie lucrarea "" Diferența între sistemele lui Fichte și Schelling"". Împreună cu Schelling fondează revista
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
cromozoame unde este reprezentată de structura chimică a moleculelor ADN particulare. Biologia de dezvoltare cercetează procesele după care organismele cresc și se dezvolt. Își are originile în embriologie. Biologia de dezvoltare modernă studiază și controlul genetic al creșterii celulare, diferențierii, anatomiei și morfogeneză — procesul care permite țesuturilor și organelor să apară și să dezvolte. Fiziologia studiază procesele mecanice, fizice și biochimice ale organismelor vii cu scopul de a înțelege cum funcționează toate structurile ca un întreg. Studii fiziologice au fost împărțite
Biologie () [Corola-website/Science/296515_a_297844]
-
în fiziologia oamenilor, fiziologia plantelor și fiziologia animalelor. Totuși, regulile principale ale fiziologiei sunt aceleași pentru orice organism. Fiziologia animalelor folosește metodele și uneltele fiziologiei oamenilor pentru a cerceta alte animale, iar fiziologia plantelor de împrumută tehnici ale ambelor discipline. Anatomia este un subdomeniu important al fiziologiei și cercetează funcțiile și interacțiunile sitemelor de organe ale animalelor. Acest studiu își are subdiscipline orientate spre medicină, cum ar fi neurologia — studiul sistemului nervos, sau cardiologia — studiul sistemului cardiovascular. Evoluția se preocupă cu
Biologie () [Corola-website/Science/296515_a_297844]
-
prilejuiește diversificarea teoriilor antropologice și producerea de analize asupra unor teme antropologice, respectiv descrieri culturale (etnografii) dintre cele mai diverse. În România este înființat în anul 1926 Institutul de din inițiativa prof. dr. Francisc Iosif Rainer, titular al catedrei de Anatomie la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București. Inițial acesta a fost muzeu și laborator de antropologie în cadrul facultății de medicină, iar prin legea 822, din 13 Noiembrie 1942, dobândește autonomie și denumirea actuală în cadrul Universității din București
Antropologie () [Corola-website/Science/296527_a_297856]
-
care are ca scop pe de o parte studiul corpului omenesc și al funcționării lui, pe de altă parte - pe baza acestor cunoștințe - conservarea și restabilirea sănătății. Medicina operează cu concepte mai noi sau mai vechi din majoritatea științelor, de la anatomia umană fundamentală, până la modele matematice complexe și chiar noțiuni împrumutate din câmpul filosofiei și al artei. Medicina studiază cauzele ("Etiologia"), manifestările clinice și efectele asupra organelor ("Patologia clinică"), recunoașterea ("Diagnosticul"), tratamentul ("Terapia") și prevenirea ("Profilaxia") bolilor care afectează corpul omenesc
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
câmpul filosofiei și al artei. Medicina studiază cauzele ("Etiologia"), manifestările clinice și efectele asupra organelor ("Patologia clinică"), recunoașterea ("Diagnosticul"), tratamentul ("Terapia") și prevenirea ("Profilaxia") bolilor care afectează corpul omenesc. Medicina modernă se bazează pe "Științele Naturii": ("Fizică", "Chimie", "Biologie", "Biostatistică"), "Anatomie", "Fiziologie", "Microbiologie", "Farmacologie", "Radiologie". Ea posedă din secolul al XIX-lea o metodă experimentală îmbunătățită permanent din acel moment, dar care a fost totuși utilizată cu frecvență și asiduitate extrem de variabilă în intervalul de timp care a trecut de atunci
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
se dezvoltă în special în centrele universitare din Bologna și Padova. Se exprimă primele critici asupra concepției lui Galenus și ale școlii arabe, considerate până atunci intangibile, și se redescoperă învățătura lui Hippocrate. Preocupările se îndreaptă în special în direcția anatomiei și în 1543 apare opera monumentală a lui Andreas Vesalius "De Humani Corporis Fabrica" (Cu privire la construcția corpului omenesc), moment crucial în istoria medicinei. Tot din această perioadă trebuiesc menționate lucrările lui Girolamo Fracastoro (1478 - 1553), în Italia, cu privire la bolile contagioase
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
Gojdu” din Oradea (1945-1946), după care la "Facultatea de Medicină Generală" din Cluj (1946-1952), pe care a absolvit-o cu diplomă de merit "Magna cum laude" și este declarat doctor-medic. Între anii 1949-1954 a fost numit preparator la "Institutul de Anatomie umană și chirurgie operatorie" a IMF din Cluj, apoi extern la "Clinică de chirurgie generală nr. 1 a profesorului doctor Aurel Nana. În perioada 1953-1954 a realizat prima inima artificială și primul plămân artificial din România, atunci printre primele patru
Ioan Pop de Popa () [Corola-website/Science/298426_a_299755]
-
durere și redoare subtalară. este caracteristică părții mediale a articulației subtalare. Coaliția tinde să se osifice după 12-15 ani. Deși coaliția dintre talus și calcaneu poate apărea la nivelul oricărei fațete articulare, cel mai des implicată este fațeta articulară medială. Anatomia fațetei mijlocii și a fațetei anterioare este destul de variată de la un individ la altul. Sînt cunoscute 4 tipuri anatomice de fațete articulare: Articulația talo-calcaneană este o articulație cu un singur ax de mișcare care acționează ca o balama. Ea permite
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
a lui Bourdelle. După debutul expozițional ce se consumă la București în 1928, cariera lui Baraschi va intra pe o traiectorie continuu ascendentă, devenind unul dintre cei mai expresivi maeștri ai artei sculpturale, evidențiat printr-o corectă redare a a anatomiei umane. Despre se știa că încă cu câteva luni înainte de Lovitura de stat de la 23 august 1944 ar fi început să modeleze "Monumentul ostașului sovietic eliberator", care apoi a fost dezvelit în Piața Victoriei în anul 1946, în prezența regelui
Constantin Baraschi () [Corola-website/Science/307088_a_308417]
-
din urmă. Devine Membru corespondent al Academiei Române la 25 mai 1913, la propunerea Prof. univ. Ion Simionescu de la Universitatea din Iași, iar din 1936 este unul din membrii fondatori al Academiei de Științe din România. Membru al Societății Științifice de Anatomie din Berlin și al mai multor societăți științifice române și străine. S-a dedicat cercetărilor de zoologie, histologie, anatomie comparată, ecologie, etologie, publicând 34 de lucrări de specialitate din domeniile morfologiei, anatomiei fiziologice, fiziologiei animale și cinegetică, creând o adevărată
Eugen C. Botezat () [Corola-website/Science/307121_a_308450]
-
din Iași, iar din 1936 este unul din membrii fondatori al Academiei de Științe din România. Membru al Societății Științifice de Anatomie din Berlin și al mai multor societăți științifice române și străine. S-a dedicat cercetărilor de zoologie, histologie, anatomie comparată, ecologie, etologie, publicând 34 de lucrări de specialitate din domeniile morfologiei, anatomiei fiziologice, fiziologiei animale și cinegetică, creând o adevărată Școală de biologie la Cernăuți. Meritele lui au fost recunoscute și de regimul postbelic comunist din România prin acordarea
Eugen C. Botezat () [Corola-website/Science/307121_a_308450]
-
Științe din România. Membru al Societății Științifice de Anatomie din Berlin și al mai multor societăți științifice române și străine. S-a dedicat cercetărilor de zoologie, histologie, anatomie comparată, ecologie, etologie, publicând 34 de lucrări de specialitate din domeniile morfologiei, anatomiei fiziologice, fiziologiei animale și cinegetică, creând o adevărată Școală de biologie la Cernăuți. Meritele lui au fost recunoscute și de regimul postbelic comunist din România prin acordarea titlului de Profesor Emerit al Republicii Socialiste România. Studii privind terminațiile nervoase la
Eugen C. Botezat () [Corola-website/Science/307121_a_308450]
-
cinegetică, creând o adevărată Școală de biologie la Cernăuți. Meritele lui au fost recunoscute și de regimul postbelic comunist din România prin acordarea titlului de Profesor Emerit al Republicii Socialiste România. Studii privind terminațiile nervoase la perii tactili ai mamiferelor, anatomia și histologia organelor de simț la animalele vertebrate, dubla inervație a organelor tactile de la păsări și mamifere, filogenia perilor la mamifere etc. În 1904 descoperă organele gustative la păsări, descoperire epocală. El pune în evidență dubla inervație a mușchilor striați
Eugen C. Botezat () [Corola-website/Science/307121_a_308450]
-
Academiei Române. Elev la Liceul Național Liceul Național din Iași în perioada 1903-1911, urmează apoi cursurile Facultății de Medicină din Iași. După specializări la Chicago (bursă Rockefeller) și Londra, Gr. T. Popa revine în țară, unde devine titular al Catedrei de Anatomie și Embriologie la Institutul de Anatomie Iași al Facultății de Medicină din Iași (1928). A lucrat în acest oraș până în 1942, când s-a transferat la București. Valoarea descoperirilor sale din domeniul relațiilor neuroendocrine, sistemul port hipofizar, i-au asigurat
Grigore T. Popa () [Corola-website/Science/307137_a_308466]
-
Național din Iași în perioada 1903-1911, urmează apoi cursurile Facultății de Medicină din Iași. După specializări la Chicago (bursă Rockefeller) și Londra, Gr. T. Popa revine în țară, unde devine titular al Catedrei de Anatomie și Embriologie la Institutul de Anatomie Iași al Facultății de Medicină din Iași (1928). A lucrat în acest oraș până în 1942, când s-a transferat la București. Valoarea descoperirilor sale din domeniul relațiilor neuroendocrine, sistemul port hipofizar, i-au asigurat o recunoaștere mondială. reprezintă „sistemul port
Grigore T. Popa () [Corola-website/Science/307137_a_308466]
-
(n. 13 aprilie 1897, Bucerdea Vinoasă, Alba - d. 14 iulie 1974, Cluj) a fost un botanist, membru titular al Academiei Române. A fost profesor la Facultatea de Științe, la catedra de Anatomia și fiziologia plantelor, și director al Centrului de cercetări biologice din Cluj. În 1960 a publicat o monografie asupra "Mlaștinilor de turbă din RPR", iar în 1965 a tipărit volumul "Monumente ale naturii în România", în afara altor cărți dedicate unor
Emil Pop () [Corola-website/Science/307136_a_308465]
-
Între anii 1894-1899 a studiat la Academia din Munchen cu profesorul Nikolaos Gyzis și la Academia de Arte din Paris cu Lucien Simon și Eugene Anatole Carriere. În 1900 a plecat la Paris apoi în Bretania împreună cu Gheorghe Petrașcu. Studiază anatomia la București. În anul 1901 are prima expoziție de grup la Ateneul Român din București. În 1904 este premiat la Munchen cu medalia de aur la Expoziția Internațională Münchner Sezession. Și-a organizat prima lui expoziție personală în 1904 la
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
a fost admis la Facultatea de Științe, Secția Științele Naturii a Universității din Iași, unde s-a specializat în morfologie animală sub conducerea profesorului universitar Paul Bujor. Specializările în domeniul citologiei animale a fost făcutela la Paris în Laboratorul de Anatomie și Histologie Comparată de la Sorbona și la Laboratorul de Histologie al Facultății de Medicină din Paris (1931-1932), apoi la Stațiunea de Cercetări Marine de la Roscoff, la Stațiunea Zoologică Marină de la Agigea și la Stațiunea Zoologică de la Sinaia. A parcurs, rând
Vasile Gh. Radu () [Corola-website/Science/307149_a_308478]
-
de lucrări, iar din 1935 conferențiar la Universitatea din Iași. Din 1940 este profesor profesor la Facultatea de Științe Naturale a Universității din Cluj Napoca, decan al Facultății de Biologie-Geografie al Universității din Cluj Napoca și director al Institutului de Zoologie și Anatomie Comparată din Cluj. La Universitatea din Cluj Napoca a predat studenților cursuri de zoologia nevertebratelor și vertebratelor, anatomie comparată, embriologie, histologie, zoogeografie. În 1947-1952 a fost director onorific al Institutului de Speologie din Cluj Napoca. Din 1973 este profesor consultant. Membru corespondent
Vasile Gh. Radu () [Corola-website/Science/307149_a_308478]
-
de Științe Naturale a Universității din Cluj Napoca, decan al Facultății de Biologie-Geografie al Universității din Cluj Napoca și director al Institutului de Zoologie și Anatomie Comparată din Cluj. La Universitatea din Cluj Napoca a predat studenților cursuri de zoologia nevertebratelor și vertebratelor, anatomie comparată, embriologie, histologie, zoogeografie. În 1947-1952 a fost director onorific al Institutului de Speologie din Cluj Napoca. Din 1973 este profesor consultant. Membru corespondent al Academiei Române (din 1 noiembrie 1948). A studiat izopodele terestre din România și a descoperit glandele tegumentare
Vasile Gh. Radu () [Corola-website/Science/307149_a_308478]
-
din București, între anii 1904-1911 fiind extern și intern al spitalelor Eforiei București. După obținerea titlului de doctor în medicină, în anul 1912, pleacă la Berlin pentru a se specializa în patologie (1913-1915) lucrând cu profesorii și la Institutul de anatomie patologică și, după 1918, se dirijează spre studiul cardiologiei lucrând la Viena cu profesorul . După întoarcerea în România Ion Enescu a ocupat, între anii 1918-1920, postul de medic secundar al spitalelor Eforiei București. În acești ani se situează și debutul
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
1944 în orașul București. În prezent, Școala cu cl. I-VIII Nr. 6 din municipiul Fălticeni poartă numele acad. Ioan Ciurea. Dr. Ioan Ciurea a activat în domeniul parazitologiei, obținând rezultate originale prin aplicarea metodelor experimentale. A efectuat studii de anatomie patologică la vacă și găină (1908), ocupându-se de bacteriile paratifice, de nematodele parazite la pisică și porc, dar mai ales de trematodele transmise prin alimentația cu pește la mamifere, om și păsări (1911-1916). Consacrarea sa pe plan internațional se
Ioan Ciurea () [Corola-website/Science/307176_a_308505]