9,641 matches
-
face parte din ciclul vieții. Natura are ciclicitatea ei de la care nu se abate. La fel și omul. În matricea existenței lui sunt înscrise anotimpurile vieții. Dacă Omul s-ar supune naturii lui superioare, existența i-ar fi calmă, iar anotimpurile ce nu-l pot ocoli n-ar face altceva, decât să adauge un plus de înțelepciune peste misterul în care a fost creat. Mă observ, detașându-mă de ceea ce mă înconjoară și-mi destramă liniștea. Sunt mai calmă, mintea nu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și nelegiuită, Însă datorită cererii logofătului Costache Conachi jăluitorul a . În aprilie 1821 boierii divanului cer isprăvniciei Vasluiului stoparea risipirii satelor din ținut, datorată tulburărilor provocate de intrarea eteriștilor În Moldova, precum și adoptarea de măsuri pentru efectuarea lucrărilor agricole specifice anotimpului . În timpul domnului Scarlat Callimachi (12 august 1806-octombrie 1806; 24 iulie 1807-1 iunie 1810; 27 august 1812-20 iunie 1819) s-a răpit dreptul lui Iordache Râșcanu și a Mariei Holban În satul Frenciugi, pe care Îl cere vornicul Iordache Râșcanu prin
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
umilitoare și degradantă a lanțului. De cu seară își lua în primire postul ca o santinelă, veghind cu strășnicie întreaga proprietate asupra căreia era singurul și neînfricatul stăpânitor. În nopțile scurte de vară, ori în cel lungi și friguroase ale anotimpului alb, lătratul lui puternic și sonor, ca al unui clopot de bronz, se făcea cunoscut până la marginea orizontului. Semnalele lui sonore emise în eter erau cunoscute și îndrăgite de grumăzeșteni, deși mulți dintre ei nu-l văzuseră niciodată. Câteodată, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
hrană, ca o recunoaștere netăgăduită a serviciilor ireproșabile pe care le îndeplinea, și pleca mulțumit și demn să se odihnească sub prispa casei, unde își stabilise reședința. Așa au trecut ani de zile, într-o succesiune de alternanțe neîntrerupte a anotimpurilor, până în vara aceasta. Dar cum timpul în desfășurarea sa eternă aduce inevitabil și anumite modificări, Haiduc așa se numește eroul nostru a priceput și el, cu mintea lui de patruped, anumite disfuncționalități în sistemul pe care-l considera ireproșabil și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
2011, ați avut un an bun? Mi-e greu să răspund prin da sau nu. A fost un an în care nu mi-a apărut nici o carte nouă, dar au fost reeditate de Editura "Art" nuvelele fantastice din "Cele patru anotimpuri" și "Proiecte de trecut", două cărți la care țin foarte mult și care, deși sunt traduse în multe limbi și au avut cronici foarte bune la apariția lor îndepărtată din 1977 și 1982, nu sunt omologate în spațiul literar românesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de la Cluj-Napoca, România literară, Limba Română (Chișinău), Ateneu (Bacău) și poate alte două-trei. A.B.Cum arată o zi din viața dvs.? Ce aveți pe masa de lucru? Depinde de perioada scrierii sau nu a unei cărți, dar și de anotimp, fiindcă alternez munca între cărți (zile de antrenament, cum le numesc) cu acelea din fața calculatorului, iar din primăvară până în toamnă și cu munca în grădină, paradisul de refugiu din fața radiațiilor din computer. A privi cum crește o plantă este mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a te amâna cât mai mult, până la cristalizarea perfectă, pentru a avea răgazul să înveți mai întâi cum să te aperi de timp și de drogurile ieftine zborul precoce e sinucigaș ca orice prăbușire cealaltă lume veghează, neîntrupată, am văzut anotimpuri sosind și plecând, prin ochii ei, mi-am văzut viețile apropiindu-se și părăsindu-mă, prin ochii ei, prin cuvintele ei am regăsit bucățile de hârtie ruptă dintr-un poem dedicat întâlnirii cu Lupasco și cu terțul tainic inclus, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
e un singuratic? Pentru că știe să adulmece, să asculte tăcerea. Tăcerea, dragă poetă, are multe glasuri. Și zei, foarte mulți zei. Poetul se află într-o continuă și ascunsă de lume rugă în tăcere. Pentru poet, lucrarea în tăcere este anotimpul cel mai roditor. Iată, îmi amintesc de moto-ul care îmi deschide volumul de versuri Parfumul de frezie auree, în manuscris; zice astfel: "Ei L-au întrebat: Ce-ar trebui să facem să câștigăm împărăția cerurilor? Și El le-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
câteva mișcări de balet, amintindu-i de mama), poartă mereu bijuterii mari, pe mâna stângă îi poți vedea un inel cu piatră mare. Părul alb și-l poartă cu semeție, cu o cochetărie adolescentină, mândră parcă. Se bucură de fiecare anotimp, zice că se îndrăgostește în fiecare an, mereu simțind că lucrurile par altfel, mai frumoase, mai colorate. Își aduce aminte de vacanțele de la 2 mai și de lungile nopți petrecute la malul marii, vorbind atâtea despre poezie și prieteni, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe poetul Emil Manu în casa lui cea veche pentru un interviu. Centrul vechi al Bucureștiului cu străduțele lui cosmopolite mă făcea să îmi imaginez cum odinioară doamne cu umbrele și mănuși de dantelă își etalau rochiile și evantaiele prin anotimpuri colorate. Încă două străduțe, fac dreapta, case înalte, frumoase, pline de iederă. Bat la ușă și urc pe o scăriță îngusta în camera de la mansarda. Poetul stătea în dreptul unei ferestre mici ce dădea în stradă. Sănătatea nu îi permitea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de carieră, pe genuri de arme, folosind și celor care rămâneau cu amintirile: „Amintiri demult și mai de curând”; „Amintiri de război. Tratamentul prizonierilor români în Germania”; „De la Mărășești” - „Să cânte compania”; „Generalul Berthelot și misiunea franceză”. În funcție de climă și anotimp, de profesia armelor, se făceau trimiteri la literatura și din Africa, America, Anglia, Franța etc, la conducători de armate, arme și bătălii, cu implicare la români. Britanica, revistă literară pentru răspândirea culturii britanice, apare lunar, începând cu luna martie 1938
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai imprevizibile. Să fie de vină clima aspră de la Chicago, prea violentă pentru bieții români? Căci (familia) Ringgren ne scrie că iarna se suportă foarte bine, cu condiția să fii obișnuit cu rigorile iernii uppsaliene și să te îmbraci potrivit cu anotimpul, ceea ce americanii - și americancele! - nu înțeleg... Să sperăm că doctorii au reușit să vă vindece pe amândoi de această artrită misterioasă și violentă! Da, accept în principiu să vin la Chicago pentru anul universitar ’62-’63, dar numai în principiu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
că tânărul domn... — Cristian... Cristian Vasile, se prezintă în sfârșit. — Ei, sunt sigură că domnul Vasile a mai trecut prin nenumărate alergii, sărăcuțul, doar nu este la prima toamnă. — Dar, domnișoară, intervine Cristi, abia acum îmi dau seama de acest anotimp minunat. Ce-i drept, au fost nenumărate toamne pe care le-am trăit, dar niciuna atât de caldă ca aceasta, nu găsiți ? Cei doi se privesc în ochi și respiră încet. Pribeagu se îndepărtează ușor. — Credeți în dragoste la prima
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
înțeles că mai are doar câteva minute pentru momentul perfect. Ca și cum ai turna un pahar de vin roșu, să fie exact cât trebuie, nici prea mult, nici prea puțin, nici prea rece, dar nici călâu, ci să-și păstreze răcorimea anotimpului de afară. Să se așeze puțin, înainte să fie gustat. Să-i pătrunzi culoarea și să-i înțelegi melancolia și toată istoria. Să vezi câmpurile întinse de viță-de-vie, toamna, la amiază, când soarele roși- atic te mângâie, nu te arde
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
curând, fapt (totuși, patriotismul local de care sufăr și eu, ca mulți alți fălticeneni, e mare lucru). Cu mulțumiri, urări de bine și de revedere. Melanica P.S. Un prieten al nostru - Augustin Sandu, autorul celor două volume „Arpegii pentru patru anotimpuri” (vol. II apărut de curând În colecția „Reporter XX”, la Junimea, are În pregătire o lucrare despre Enescu. Aș ruga pe Jenel , dacă crede de cuviință și are timp, să-i dea ceva date despre concertele lui Enescu la Flt
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
un credit profesional dincolo de orice limite și mergea până acolo încât, el, prozator, romancier cu cel puțin zece volume la activ, să accepte rezervele aspre pe care i le făceam la un roman în manuscris la care lucra, Al cincilea anotimp, și să facă tăieturile de rigoare spre uimirea ușor stupefiată a cercului lor de prieteni, scriitori și pictori cu toții afirmați și celebri, care ridicau din umeri la „fixația” pe care o făcuse Ali la acel tinerel brunet, frumușel, verbios, venit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-l omoare, dar îl cere Bogdan Și cei trei tovarăși pleacă după Leși; după multe peripeții găsesc pe fete. Tânărul Jder moare și cea care l-a chinuit (și l-a iubit) acuma cade pe trupul lui... iar primăvara (în anotimpul când cea ce-l iubea în taină l-a chemat la munte), Bogdan înțelege că e iubit, cu o iubire întru care nu mai nădăjduia. Un nobil ungur și suita lui cari au luat parte la "judecata de pe hotar". O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o parte dintre boierii moldoveni, partizanii lui Alexandru. Bogdan s-a retras spre sudul țării, unde putea să găsească sprijin temeinic la boierii Țării de Jos și la neamurile sale, ce stăpâneau moșii în aceste părți. Polonii au folosit întreg anotimpul verii pentru a se deplasa pe îndelete de la Hotin până la apa Prutului, cam la înălțimea Hușilor. Le era teamă să treacă dincolo de Prut, unde-i așteptau dealurile înalte, cu codrii de nepătruns. Aici, primejdia îi pândea de pretutindeni și, când
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de nimeni. Demnitatea regală avea să-i aducă și beneficii: deși nu va mai întreprinde nici o acțiune împotriva turcilor, el va primi zecile de mii de galbeni de la papă, galbeni destinați tocmai pentru lupta de apărare a creștinătății. Profitând de anotimpul în care nu se organizau campanii, „În anul 1465, luna ianuarie 23, joi, la miezul nopții, a intrat Ștefan voievod în Chilia și a împresurat cetatea. Și a petrecut acolo joi în pace, iar vineri de dimineață au lovit și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
noiembrie. Când ar fi ajuns informațiile despre acțiunea sa la Constantinopol, turcii nu ar fi avut timp să riposteze. Pentru concentrarea și organizarea trupelor, care ar fi trebuit să intre într-o nouă companie, era nevoie de timp. Venea iarna, anotimp în care, în vremea respectivă, oștile intrau în cantonamente, așteptând primăvara. „În anul 6981 (1473), luna noiembrie 8, luni, a împărțit Ștefan voievod oastei sale steaguri la Milcov”. În Cronica moldo-germană se arată că e vorba de 48 de steaguri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iarnă, Ștefan cel Mare nu putea să primească ajutorul vecinilor săi creștini. În afară de aceasta, Moldova era mult prea neînsemnată ca întindere, deci, gândeau turcii, nu putea să opună o oaste prea numeroasă oastei otomane. Cronicarii turci remarcă alegerea nepotrivită, ca anotimp, pentru organizarea unei campanii, dar judecata lor este influențată de rezultatul bătăliei. Dacă Suleiman ar fi câștigat lupta cu Ștefan cel Mare, atunci ei ar fi găsit cele mai alese epitete pentru a lăuda înțelepciunea padișahului lumii care o hotărâse
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a iernii implicit, cu inițierea „se explică atât prin prezența morților (societățile secrete și inițiatice fiind în același timp și reprezentantele strămoșilor), cât și prin structura însăși a ceremoniilor, care presupun totdeauna o «moarte» și o «reînviere», o «nouă naștere»”. Anotimpul hibernal, propice mutației ontologice, constituie, ca și spațiul sacru, timpul sacru în genere și sărbătoarea ca parte a acestuia din urmă, momentul în care „strămoșii străbat Marele Spațiu” pentru a-și ajuta descendenții. Dar iarna conține și metafora sfârșitului de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
secolului era separată), pe șoseaua națională care duce spre urbea Sibiului, paralelă cu linia ferată și râul Visa, ce coboară din stațiunea balneară Ocna Sibiului și Își leapădă apele În râul Târnava Mare. Visa este un râuleț pașnic, redus În anotimpurile secetoase la o curgere cristalină a unor șuvițe de apă, dar care se umflă ca un bivol sălbatec, ce distruge și cară tot ce-i iese În cale, după o scuturare mai puternică a Înălțimilor cerului. Așezarea comunei se prelungește
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
toleranței Mergeau impasibili pe stradă, unul pe partea însorită, celălalt pe partea umbrită, adevărul și minciuna. Amândoi erau îmbrăcați la fel: pantaloni gri și largi, cu manșetă, cămașă albă, dantelată, și joben. Adevărul purta deschisă (indiferent de vreme, indiferent de anotimp) o umbrelă albă, minciuna o umbrelă roșie. Adevărul avea un ochi albastru și altul negru, minciuna un ochi negru și altul albastru. Mergeau așa pe stradă, trecând unul pe lângă celălalt, fără să clipească, fără bună ziua. Și totuși, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
seară la deal. A doua zi însă, totul reveni la normal: umbrelele, două, circulau în sensul stabilit, lacrimile picurau la momentul oportun, peste umbrela albă ploua de zor, peste umbrela roșie ningea de zor, stăruia și pe mai departe un anotimp nedefinit și suspect, iar lacrimile, unde cădeau, acolo făceau gaură-n pământ, marcând fiecare câte-un popas în deșert. Stele pe câmp Cădeau bufnițele argintii ca niște stele pe câmp, sălbatice și gâtuite de alice. Le culegeam de prin buruieni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]