8,708 matches
-
al IX-lea sa apară diferențierea dintre turbinele de apă verticale și cele orizontale. Apar morile de măcinat, morile de hârtie, gaterele, topitorii de oțel, fabrici de zahăr. arborii cotiți încep să facă parte din mecanismele inventate. Munca manuală a antichității începe să fie înlocuită de cea mecanizată. Aceasta modificare tehnologică va exercita o influență ulterioară asupra revoluției industriale din Europa occidentală de mai târziu. Ca efect al revoluției agrare islamice, au apărut o serie de sectoare industriale noi cum ar
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
în lumea greco-romană media de viață era de 22 - 28 de ani, în califatul islamic timpuriu ajunge la 35 de ani, ca după secolul al X-lea să treacă de 60 de ani. Gradul de alfabetizare depășește pe cel al antichității clasice greco-romane. Arabii nu numai au preluat și conservat cunoștintele antice, dar au pus bazele științei moderne introducând și promovând încă de timpuriu metoda științifică. Astfel, cercetarea științifică se bazează pe empiric, experiment și abordare cantitativă. Metoda știintifică s-a
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
Bagdad apare primul observator astronomic. Al-Tusi pune în evidență, în mod empiric, rotația Terrei. Lui Al-Battani i se atribuie descoperirea deplasării apogeului solar, a variației diametrului aparent al acestuia, introducerea geometriei sferice Geografii arabi au moștenit cunoștințele marilor savanți ai antichității, Herodot, Plinius cel Bătrân și Ptolemeu. Printre marii geografi putem enumera: Evoluția înregistrată de cartografie, precum și utilizarea busolei (descoperite de chinezi) facilitează deplasarea negustorilor și implicit dezvoltarea comerțului. Încercând să obțină aur, numeroșii alchimiști islamici au obținut diverse sustanțe noi
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
se referă la actualul stat, Austria, și la statele predecesoare, începând din antichitate, trecând prin perioadele de existență a unor fome de stat suverane, anexarea de către cel de-al Treilea Reich, împărțirea în urma celui de-al Doilea Război Mondial și dezvoltarea statului actual. Cele mai vechi urme ale existenței umane pe aceste ținuturi
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
denar. Asemănarea medaliilor cu monedele se oprește la aspectul general, acestea fiind tot un disc cu reprezentări și text în relief, și la modul de realizare, pentru că medaliile nu au putere de circulație. Medaliile au avut o largă răspândire în Antichitate. În timpul Renașterii, moda lor a revenit, mulțumită lucrărilor lui Pisanello, care a creat o medalie celebră, dedicată împăratului bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul, în 1438, a cărei largă răspândire a condus la o emulație în rândul multor italieni. Medaliile
Medalie () [Corola-website/Science/317254_a_318583]
-
sub influență franceză șia a întrerupt dezvoltatrea teatrului național suedez de la Bollhuset înlocuindu-l cu teatru francez, cu trupa Du Londel. În principal Ulrika este amintită în Suedia pentru fondarea în 1753 a Academiei Regale Suedeze de Litere, Istorie și Antichitate ("Witterhetsakademin"). A fost patroana științelor și artelor, un protector al muncii oamenilor de știință cum ar fi Carl von Linné sau artiști ca pictorița Ulrika Pasch și poeta Hedvig Charlotta Nordenflycht. "Adoptarea" lui Gustav Badin în 1757 a fost privită
Louisa Ulrika a Prusiei () [Corola-website/Science/317528_a_318857]
-
include poeme de dragoste, introspecție psihologică, peisaj, tradiții populare. Este autorul unei antologii de poezie românească, precum și al unor traduceri din poezia străină. A fost un membru activ al societății literare "Relief românesc". În afara unor studii asupra marilor clasici ai antichității, a publicat o serie de biografii ale fizicienilor români. A contribuit de asemenea la interpretarea calendarului folosit în Dacia. A participat la elaborarea primelor două volume ale enciclopediei: Ioan Văduva-Popescu (coord. gen.) Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura
Nicolae Ionescu-Pallas () [Corola-website/Science/317630_a_318959]
-
în mare parte distruse într-un bombardament din anul 1944. Scenele din ciclul sfântului Iacob relevau un spațiu compus perfect din punct de vedere al perspectivei și foloseau în mod consecvent racursiurile, ceea ce denotă interesul artistului pentru sculptura și arhitectura antichității. Frescele sale sunt considerate drept primele opere de vârf ale Renașterii din Italia de Nord. Ele continuă evoluția protorenașterii florentine și dovedesc influențele unei călătorii la Veneția, unde Mantegna avusese ocazia să vadă operele lui Andrea del Castagno și Jacopo
Andrea Mantegna () [Corola-website/Science/317681_a_319010]
-
se numește o agrafă ornamentală de metal, care se întrebuința în antichitate pentru a încheia un veșmânt. Fibula, ca accesoriu de îmbrăcăminte, confecționată din metal comun (fier, bronz) sau prețios (argint, aur), a apărut în sec. al XIII-lea î.d. Chr. Pe lângă rolul de podoabă, fibula are, mai ales, un rol
Fibulă () [Corola-website/Science/318024_a_319353]
-
și mai ieftin. Monedele romane dupondius erau din oricalc și difereau de "ași", care erau din cupru și, în plus, aveau bustul împăratului cu coroana radiată. Tot din "oricalc" se confecționau și sesterții, dar erau mai mari în diametru. În Antichitate, oricalcul era considerat un "metal fabulos". Unele surse susțin că pe lângă cupru și zinc, în compozițe intrau și cantități mici de plumb, staniu și alte metale. O legendă afirma că în insula Atlantida, "oricalcul" putea fi găsit în sol în
Oricalc () [Corola-website/Science/318029_a_319358]
-
Gora" cu altitudinea de 778 metri, care face ca să fie cea mai înaltă insulă din Adriatică; din acest punct, în condiții de vizibilitate bună, se deschide o frumoasă panoramă asupra întregului arhipelag dalmațian. Teritoriul insulei a fost locuit încă din antichitate, de-alungul secolelor a fost pe rând, colonie grecească, romană, venețiană; în Evul Mediu a făcut parte succesiv din Regatul Croației, Regatul Ungariei, Republica Veneția, Imperiul Habsburgic, respectiv Austro-Ungar. După Primul Război Mondial, a devenit teritoriu al Regatului Croato-Slavon, apoi al
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
pescuiesc, fiind ocrotiți. Malurile limanului Catalpug au fost locuite cu mult timp înaintea erei noastre. Pe maluri au fost descoperite urme arheologice aparținând Culturii Gumelnița, datând din mileniul VI î.Hr. Pe malul nordic al lacului trecea Valul lui Traian. În antichitate și în perioada bizantină, este menționat în zonă limanul Thiagola, lângă brațul Psilon (azi Chilia), fără să fim siguri că acest Thiagola este Catlabuga de azi. Timp de mai multe veacuri din sec. VII până în sec. XIII, zona este disputată
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
câteva vase miniaturale în formă de rață din secolul al XIV-lea î.Hr., în Mala Vrbica și Korbovo. Necropole cu ritualuri din Epoca bronzului , ceramică (decorată cu meandre) și alte elemente semnificative arheologice au fost găsite în Korbovo. În perioada antichității, o fortificație, lângă Podul lui Traian, care s-a numit "Zanes" / "Pontes" a existat în această locație. În Evul Mediu, slavii au fondat aici un oraș nou, care s-a numit "Novi Grad" (Нови Град), dar a fost demolat de către
Cladova, Bor () [Corola-website/Science/318243_a_319572]
-
În 1862, Maria Nicolaevna s-a stabilit la Florența la Villa Quarto, care aparținea lui Jérôme Bonaparte și l-a numit consilierul ei pe pe pictorul și colecționarul Karl Liphard. Aproape zilnic au vizitat muzee, colecții private și dealeri de antichități. În Italia, Marea Ducesă a fost zeloasă în achiziția de picturi, sculpturi și mobilă pentru reședințele ei. Marea Ducesă a suferit probabil de varice sau de un fel de boală osoasă astfel că până la sfârșitul zilei a devenit invalidă. A
Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei (1819–1876) () [Corola-website/Science/318245_a_319574]
-
locuri au rămas „neschimbate de la începutul zidirii”, fiind străjuite de ruine și de urmele unui trecut mitic. Confruntarea de tip cavaleresc a mezinului Alexandru cu Sefer baș-ceauș are loc în jurul unui corgan unde se afla scheletul unui războinic scit din antichitate. Oamenii au îndeletniciri străvechi, iar țăranii răzeși își apără pământurile cu uricele date de voievozii din vechime. Majoritatea criticilor literari au evidențiat romantismul romanului de tinerețe al lui Sadoveanu, precum și nerăbdarea autorului de a încheia socotelile cât mai curând cu
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
a fost fondatorul dinastiei Arsacid, și după care mai mulți de 30 de monarhi ai imperiului Arsacid s-au numit oficial. O sărbătoare care provine din antichitate (linia Bagratid) începe cu Arsaces. Informații privind pe provin exclusiv din surse non-contemporane cu el (din primul secol), mai ales informații greacești și latine despre legendele privind Imperiul Arsacid (Arrian i, scrierile păsrate ale lui Photius și Syncellus, Strabon XI
Arsaces I () [Corola-website/Science/319658_a_320987]
-
Orientului antic. În metodologia Eticii Vii, acest, cel mai important, principiu este lărgit până la dimensiuni universale și, în procesul evoluției, este considerat un principiu cosmic de studiere și cunoaștere, fără de care este imposibil orice mers înainte al omenirii. Dacă în antichitate Învățătorul apărea ca un erou mitologic cultural, în teoria modernă de cunoaștere el este prezentat ca unul dintre Ierarhii cosmici, care influențează procesele evolutive. Acest lanț ierarhic - "Învățător - discipol" - se compune din numeroase verigi, care trec din una în alta
Etica Vie () [Corola-website/Science/319728_a_321057]
-
în continuare sancționată contravențional." (pag. 148). Prostituată se numește o femeie care practică prostituția. Conform concepției tradiționale, "prostituție" se numește ocupația femeii care întreține relații sexuale contra unei plăți sau a unor avantaje materiale. Există mărturii despre prostituția practicată în Antichitate în templele construite în Orientul Mijlociu și tot bazinul mediteranean. În Grecia Antică și Roma Antică, bordelurile erau funcționale chiar cu "licență" oficială, prima atestare fiind înregistrată în Atena, în anul 694 i.H. În Antichitate prostituata se numea "hetairă", termen
Prostituție () [Corola-website/Science/319814_a_321143]
-
mărturii despre prostituția practicată în Antichitate în templele construite în Orientul Mijlociu și tot bazinul mediteranean. În Grecia Antică și Roma Antică, bordelurile erau funcționale chiar cu "licență" oficială, prima atestare fiind înregistrată în Atena, în anul 694 i.H. În Antichitate prostituata se numea "hetairă", termen din limba greacă, cu înțelesul de tovarășă, însoțitoare. În Grecia Antică, hetaira indica o categorie specială, comparabilă cu o curtezană din Renaștere sau din Franța secolului al XVIII-lea. In stilul vulgar, prostituata mai este
Prostituție () [Corola-website/Science/319814_a_321143]
-
Termenul punctuație se poate referi atât la sistemul de semne grafice convenționale care au rolul de a marca părțile de propoziție, propozițiile, frazele, pauzele etc. cât și la ramura gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. În antichitate și în Evul Mediu timpuriu, se foloseau puncte (unul sau mai multe) pentru despărțirea cuvintelor, sau în cazul inscripțiilor romane, de exemplu, pentru despărțirea cuvintelor. Persoane importante în dezvoltarea punctuației până în secolul al XVI-lea au fost Sf. Ieronim (în
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
descendenți direcți ai Dacilor romanizați care ocupau aceste teritorii și pe timpul lui Burebista, argumentul fiind că zona lor de răspândire actuala s-ar suprapune perfect cu întinderea (efemerului) regat al lui Burebista, așa cum a fost descrisă de sursele și autorii Antichității. Vlahii din Moravia au luptat împotriva Imperiului Habsburgic în războiul de 30 de ani. Au avut centrul rezistenței la Vsetín în . Generalul Wallenstein a condus cele mai multe operațiuni militare împotriva acestora reușind să-i înfrângă în 1644. După această dată, imperialii
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
Pe cursul mijlociu, străbate o vale în formă de V (canion)cu pante abrupte, râpi și chei, în care are o lățime de 0,5-1,6 km. Au fost construite hidrocentrale (Bodnarivska și Martînkivska) și aproximativ 140 de iazuri. În antichitate, pe malul râului au existat așezări omenești și s-au desfășurat activități de transport pe apă. Râul a fost navigabil în acele vremuri. Între anii 1933-1934, în perioada construcției hidrocentralei Satanovski s-au găsit monede bătute de împăratul roman Gordian
Râul Zbruci () [Corola-website/Science/319159_a_320488]
-
emblemă heraldica a municipiului alături de frunză de stejar (Pădurea Trivale) și vulturul (Simbol împrumutat de la vechea sigla a orașului din perioada interbelică). O altă curiozitate este prezentă Caduceului (cei doi șerpi încolăciți de sub simbolul vulturului aflat în stânga stemei orașului). În Antichitate a fost un simbol astrologic al comerțului, si este asociat cu zeul grec Hermes, mesagerul zeilor, cel care îi conducea pe morți spre Hades și era protectorul comercianților și hoților. Propunerea de schimbare a stemei orașului a făcut obiectul unui
Simfonia Lalelelor () [Corola-website/Science/319157_a_320486]
-
și desființând centralitatea Europei: arta muzicii occidentale a fost, doar o "perioadă a muzicii". În "Die Vier Weltalter der Musik" (1961) Wiora a cercetat această perioadă punându-o în legătură cu perioade preistorice și timpurii, cu muzica din culturi foarte dezvoltate din Antichitate și din Orient și cu "perioada tehnologiei și culturii globale a industriei". "Die Vier Weltalter der Musik" este principala sa lucrare de muzicologie. Este un proiect în care împarte istoria muzicii în patru perioade. În primul capitol tratează muzica folosită
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]
-
pe care o compară cu cea actuală a acestor popoare. Demonstrează că Epoca de piatră este o perioadă mult mai bogată decât, ar părea, la prima vedere. În a doua parte analizează muzica și viața muzicală a marilor culturi din Antichitate. Studiază texte vechi evreiești și cântecele sinagogilor, dar de asemenea enunță ipoteze despre culturi muzicale vechi, precum cele ale sumerienilor, babilonienilor sau mesopotamienilor. A treia partea o dedică Orientului și Occidentului muzical, recunoscând, totuși, pentru vestici un statut special, asemănător
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]