11,066 matches
-
zgomotos, apoi aproape țipând porunci: — Jupâne, am dori cafelele să ni le aduci chiar dumneata în una din încăperile de jos, că domnia sa sfetnicul nostru - or, spunând aceasta, arătă spre Ianache - nu prea poate urca treptele. Mergând cu spatele și aplecându-se gâfâind la fiecare pas, Hamie le arăta drumul. — Binevoiască domniile voastre să mă urmeze... Intrară într-o odaie pătrată, mai înaltă decât sala de la intrare, fără geamuri, doar cu un luminator în tavan din care se cerneau palide câteva raze
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care însemna că așteaptă să-i fie plătită consumația. Brâncoveanu scoase punga, Hartofilax ieșea și el după cei doi Cantacuzini, mâna cu cele două monede tocmai atingea mâna umedă și rece a jupânului; acesta se plecă până în pământ și așa aplecat de mijloc ridică doar capul și șopti printre dinți: — Măria ta, să trăiești, măria ta... — Cum? — Am vrut să spun să oprești, măria ta, pentru o săptămână vânzarea grâului. Nu-i greu. O săptămână, scrâșni fostul ienicer. Mâine e Sfântul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu doar sângele, ci toată puterea împăraților Bizanțului. Și asta pentru că sfinția ta și-a atras mânia lui vodă Grigore prin îndrăzneala de a-i arăta că a greșit. După ce rând pe rând toate capetele cu mitre scumpe s-au aplecat smerite, recunoscânduți nevinovăția, mi-am înălțat privirea în sus ca pentru mulțumire lui Dumnezeu, iar sfinția sa Varlaam a simțit greutatea clipei, a lăsat cârja de mitropolit pe podea la picioarele mele și te-a binecuvântat ieșind. În veacul nostru atât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și nemți ce se învârteau în cancelaria domnească, înalt și zvelt, Ștefan era considerat cel mai frumos tânăr de la academia mânăstirii Sfântul Sava. Nedumerirea din privirea tatălui îl făcu pe fiu să dea o notă de obișnuit întrevederii, așa că se aplecă și sărută cu respect mâna voievodului, făcând din ochi semn că nu poate vorbi din cauza prezenței postelnicului, care-și făcea de lucru preocupat să afle ce are de spus beizadeaua. Vodă aprobă ușor din cap, semn că a înțeles, zâmbi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
umerii, încercând să-i tragă în jos, ridicându-și capul în sus, cum făcea domnitorul ca să nu se bage de seamă că nu este în apele lui. Azi s-ar fi cuvenit ca taica să intre în biserică cu capul aplecat cu grație în semn de smerenie, cu pas vioi și cu o ținută relaxată, dovadă a detașării de cele lumești. Așa se urcase în caleașcă. „Doamne, ce am făcut?” Șirul de întrebări chinuitoare îi asaltau mintea de-i țiuiau urechile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai acestuia l-au învăluit cu o căutătură caldă, în timp ce buzele rosteau rugăciunea, apoi, zâmbind, Theodosie a șoptit în grecește: — Măria ta, ți-am pregătit o surpriză. — Sărut dreapta, preasfințite. Ștefan auzi răsuflarea de ușurare a voievodului când s-a aplecat să sărute mâna bătrânului. Din câți erau acolo numai Ștefan și doamna Marica au băgat de seamă că vodă a inversat ritualul intrării în biserică și că l-a salutat întâi pe mitropolit și apoi s-a închinat la icoana
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că pentru el, Ștefan, marele Constantin este taica. Politica, ah, câtă murdărie și viclenie ascunde ea... Are dreptate taica. Să nu întinăm sărbătoarea. Cu pas elastic, vodă, având-o în stânga pe doamna Marica, se apropie. Sărută icoana prăznicar și se aplecă puțin înainte. Mitropolitul, surâzând, îi atinse fruntea cu mir. — Îți mulțumim, prea sfințite, pentru frumoasa cântare ce ai orânduit-o. — Noi îți mulțumim, măria ta, și mai presus de orice mulțumim Domnului nostru Iisus Hristos care ne face alături părtași
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mici urmate de cernitele doamne Stanca și Ilinca. Domnul se uită absent la copii, așa că Ștefan își luă răspunderea. — Dadă, se adresă el Stancăi, poruncește să fie hrăniți și culcați copiii; măria sa doamna nu are răgaz pentru asta. Vodă își aplecă înainte capul. Stanca îl cântări întrebătoare din ochi: — Să mergem. În seara asta mâncăm la cuhnii. Sărutați mâna măriei sale, spuse ea. — Nu pot, domnia mea nu poate să mai meargă. Mă dor picioarele, scânci Smărăndița. Să mă ia neica Radu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înțeleseră că ceva nu este în ordine, așa că Stanca se sculă de la locul ei și ceru permisiunea de a se retrage. Domnul încuviință, supusă Stanca se apropie, îngenunche în fața lui și-i sărută mâna. Când trecu pe lângă jilțul doamnei, se aplecă să-i sărute și ei mâna și-i șopti: Arde, maică, arde ca focul! Il chem pe doftor. — Cheamă-l, dar nu aci. Spune-i să aștepte la spătăria mare, că acolo se adună divanul, rosti abia auzit doamna Marica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nici nu i se păreau goale, se mira doar cum nu le este frig, pentru că răcoarea serii se transformase în frig de-a binelea. Una din femei a hăulit asemănător urletului de lup. Toate patru s-au oprit, s-au aplecat. Când s-au ridicat, aveau bucățile de pânză legate la fiecare gambă, puțin mai sus de glezne. Au început să cânte o melodie simplă pe două trei note alergând în continuare și aplecându-se la fiecare oprire ca să rupă niște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Toate patru s-au oprit, s-au aplecat. Când s-au ridicat, aveau bucățile de pânză legate la fiecare gambă, puțin mai sus de glezne. Au început să cânte o melodie simplă pe două trei note alergând în continuare și aplecându-se la fiecare oprire ca să rupă niște ierburi de jos. — Taică, ce sunt pânzele alea? întrebase prințul. — Sedile de lapte. Ce? întrebă Selin. Niște bucăți de pânză rară de in prin care se strecoară laptele când se mulge. Și ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să mergem în cuhnie, măria ta, să te spălăm cu rouă și să-ți alungăm brânca bătând-o cu nuiele de pelin verde. — O să fie un an bun, măria ta, te-am văzut domn, veneam cu barca și m-am aplecat să-ți văd chipul în apă. Aveai coroană, am văzut-o bine, rosti fetița, după care își ascunse fața în plete. În barcă, la întoarcere, aceeași tăcere. Frigul îi făcea să se strângă unii în alții, doar Selin se apleca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aplecat să-ți văd chipul în apă. Aveai coroană, am văzut-o bine, rosti fetița, după care își ascunse fața în plete. În barcă, la întoarcere, aceeași tăcere. Frigul îi făcea să se strângă unii în alții, doar Selin se apleca din când în când și căuta pe oglinda apei chipul domnitorului să-i vadă coroana, dar nu afla decât comori de galbeni și arginți măiestrit lucrate din raze de lună înconjurând propria-i umbră. În mijlocul lacului, liniștea brusc s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și prințul Ștefan. Au pornit în galop, încălcând recomandările țipate ale lui Pylarino. Soarele ardea neobișnuit de tare. Voievodul, domolind galopul, le-a strigat însoțitorilor: — O să plouă! Și-a înfipt pintenii în burta armăsarului care a zvâcnit în galop. Se aplecase și se lipise de cal, sfidându-și vârsta și boala prin care trecuse. Au galopat doar câteva minute. În fața lor, peste verdele crud al luncii apăru o cruce mare din piatră albă. În dreptul ei, vodă opri, făcând o roată cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zâmbind stânjenit. — Iertați-mă, spuse Selin, merg să am grijă de beizadea, se pare că nu-i priește mersul pe Dunăre. Se apropie de tânăr și-i arătă ceva în apă. De fapt nu era nimic acolo, dar când se aplecară amândoi spre unda fluviului, imbrohorul îi șopti printre dinți prințului: — Te-ai gândit, domnia ta, cum ar fi fost să păzești toți boierii aceștia intriganți când lipsea vodă? Dar așa, unii rămân acasă, cei mai pașnici, iar alții... vin cu noi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dragoste sinceră. Boierii bătrâni din cele două șiruri, ca să nu li se citească emoția pe fețe, începură să cânte popește mnogoeletie. Peste vocile lor, mărind solemnitatea, dominau glasurile puternice și școlite ale diaconilor. Beizadea Constantin, care între timp descălecase, se aplecă să sărute mâna celui ce primise de la sultan firmanul de domnie pe viață. — Să trăiești, măria ta, spuse beizadeaua înălțând capul spre tatăl său. — Să trăiești, măria ta, răsună urarea din toate piepturile. Vodă își strânse fiul cel mare la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și mai strâns de pieptul voievodului: — Ți-e mai ușor, măria ta? Împacă-te, sunt și boieri care te iubesc și care te-au așteptat cu nădejde vie. Vodă se desprinse din strânsoarea de iederă a brațelor bătrânului și se aplecă să-i sărute mâna, dar mitropolitul, cu mâinile-i neobișnuit de subțiri, îi prinse ușor capul și-l sărută cu dragoste de nenumărate ori pe frunte și pe obraji. Făcu apoi semnul binecuvântării și se lăsă sprijinit până la ușă, unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Măriuța taichii, cui rămâi tu așa, fără mamă? Cum spuneam, neică Mihai, vreau s-o dăruiesc pe Bălașa mea acum, la soroc de despărțire, ca să-i fie de veșnică pomenire, și prințul desfășură sulul de pergament. Cei trei bărbați se aplecară asupra mesei ca să vadă mai bine. Era desenul unei pietre funerare cu laturile foarte frumos împodobite cu motive florale. — Doresc peste piatra care o acoperă să-i înalț o lespede de marmură albă, albă, cu flori pe care să fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neică, ba că rușii cu țarul Petru, ba că austriecii cu împăratul lor or să scape creștinii din Balcani și or să urce Cantacuzinii în scaun, acum văz... O tuse uscată înecă ultimele vorbe ale spătarului. Tușea în chinte prelungite, aplecându-se în față fără să poată respira; se învinețise la față și ochii i se holbaseră în găvanele lor. Marele stolnic deschise grăbit ușa bibliotecii și țipă slugilor să-l cheme pe doftorul neamț care sta la Afumați. Până să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
asude și să l liniștesc, așa că stam în odaia suferindului și îmi frecam ierburile în mojar când a intrat secretarul de taină al marelui vizir. Acesta, ca să-i facă pe plac pacientului meu, i-a povestit noutățile din serai și aplecându-se asupra lui cu glas scăzut i-a spus în mare secret că Gin Ali Pașa a hotărât soarta lui Constantin Voievod. A spus: „Ghiaurul Altîn Bei, cu toți ai lui, grabnic vor fi aduși la Istanbul și dați morții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Corai - doftorul și prietenul nostru. Jupâni dumneavoastră, aș vrea să mă povățuiți de bine în legătură cu cele înfățișate în scrisoare. Dumneata, mare logofete, dă citire celor scrise ca să fie cunoscute de divan. Ștefan Cantacuzino, zâmbind acru, se ridică de la locul său, aplecându-se luă scrisoarea și pe măsură ce avansa cu lectura scrisorii glasul îi devenea tot mai subțire, aproape pițigăiat. Tatăl său, fostul mare stolnic, își făcea de lucru cu capul bastonului de abanos cu care își ajuta mersul chinuit de podagră și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cum cos doamnele. Liniștea iar puse capăt șoaptelor, dar el nu se îndreptă spre ferestre ci se duse spre masa la care brodau surorile sale. O alese pe Safta pentru că de acolo putea arunca câte o privire spre geamuri. Se aplecă grijuliu peste umărul ei și începu să o întrebe de numele jupânițelor, identificândule după felul în care erau îmbrăcate. — ...Dar cea cu rochia verzuie și cu pieptarul auriu cine-i? reuși în sfârșit după o lungă stratagemă să întrebe Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
De la fereastră se desprinse, scundă și subțire, de ai fi zis că-i copil dacă de sub pieptar nu i s-ar fi ghicit rotunjimile trupului, cu mers nesimțit, plutind parcă, în târliceii din brocard auriu la fel pieptarului. Ținea capul aplecat în jos, doar după ce îi înmână doamnei Safta perinița minusculă cu acele cerute înfipte în ea, ridică spre Ștefan fața întrebătoare și ochii ei verzi cu luciri de piatră prețioasă îi cercetară pe ai lui. Nici o bătaie de gene, o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a părut rău că nu a putut avea un fiu, dar când, după atâta vreme, l-a reîntâlnit pe Ștefan și i-a văzut sufletul oglindit în frumusețea înfățișării și a recunoscut în el toată nevinovăția copilului care s-a aplecat să mângâie piatra femeii care născuse patru feciori, și-a simțit sufletul încălzit de mândrie părintească. „De ce pleacă în gânduri neștiute Ștefan al lui, cu ce i-a greșit?” Își repeta în minte Gherasim întrebarea, întorcând capul spre prinț. Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Sultanul ne e prieten, dar până când? Doamne, iartă-mă și ajută-mă să mă pot bucura de praznicul Sfintei Tale Învieri, ajută-mă să pot ierta, să pot să-mi iubesc vrăjmașii... Denia se termina și arhimandritul ieșit în mijlocul bisericii, aplecând cartea spre lumina pe care o ținea un diacon, prinse a citi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Vodă se ridică din jilț și coborî treapta pentru ca să bată și el cele trei mătănii pe care le cerea citirea rugăciunii: — Doamne și Stăpânul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]