KorAP: Find »[drukola/base=apus & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...329 330 331 ...367 >

9,168 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

a ținut de cuvânt. După două zile, mi-a dat oameni cinci de două ori și Încă cinci femei și am luat-o spre Miazăzi, căci auzise și el de o punte de pământ care pornea, pasămite, de acolo către Apus. Am străbătut pădurea lui N’jamo mult mai iute, căci mărunțeii lui știau să găsească poteci acolo unde noi nu vedeam decât tufe. Erau tineri și vânjoși cu toții și se bucurau nevoie mare că ne Însoțeau. Când au zărit primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
din pădure. În fața noastră se așterneau dealuri molcome, acoperite cu ierburi Înalte, care se unduiau la nesfârșit către Miazăzi. M-am grăbit să mă cațăr pe dealul cel mai Înalt, doar-doar aș vedea puntea de pământ care o lua către Apus, dar n-am zărit decât un țărm Îndepărtat, Întinzându-se drept spre Miazăzi și stingându-se În depărtare. În noaptea aceea, Înainte de a adormi, am avut un gând rău și, a doua zi, dis de dimineață, i-am anunțat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
zi Într-atât de senină Încât Îmbrățișarăm, dintr-o singură privire, mai mult pământ decât văzuserăm toți laolaltă În toate viețile noastre puse cap la cap. La Răsărit, hăt, peste munți și câmpii, se prevedeau câmpii, dealuri și păduri. La Apus, cale de vreo două zile de mers, se zărea Marea cea mare, al cărei capăt nu izbuteam să-l găsim, oricât de mult ne-am fi străduit. Ne iscodea, uriașă și rece, Încă din ziua În care stătusem la foc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Miazănoapte, printre Întinderile verzi ale pădurilor, se zărea luciul sclipitor al unor bălți uriașe, pe care Logon le numea lacuri. Către Miazăzi erau pământuri și numai pământuri, nesfârșite, și nu ghiceam nicăieri, nici urmă de punte care să ducă spre Apus. Iar deasupra acelor pământuri, văzurăm un nor care părea să nu se termine nici el, acoperind Întreg văzduhul de la Miazăzi. Era cenușiu, era plin de vâltori molcome și, când și când, Îl străluminau fulgere. Ici-colo, lăsa să se scurgă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să mă sumețesc. Să le arăt celorlalți că sunt ucigașul mut, toiag al Tatălui și frate de sânge al lui Moru. - Mergeți unde vreți, am Început. Eu sunt Krog, scoborâtor din Tatăl, și caut puntea de pământ ce duce spre Apus, peste Marea cea mare, oriunde ar fi ea. Se făcu liniște. După o vreme, un omuleț bătrân, scund și adus de spate ieși dintre fugari. Mă privi din cap până În picioare și-mi făcu semn să mă aplec spre el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
priceapă. Mai Întâi m-a căutat de umflătura din spatele urechii și, tocmai pentru că n-a găsit-o, a Început să-mi vorbească. Îl chema Bulut și mi-a zis că nu era nici o punte de pământ care să ducă spre Apus dar că, de când cu Gerul cel Greu, sigur aveam să dau peste o punte de zăpezi și gheață, tocmai bună ca să mergem mai departe până pe un tărâm În care era numai zi sau numai noapte, așa de Împotmolit se târa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mine, porc de frate de sânge ce-mi ești! Și tu, și Bulut, și toți cei care ați știut cum se termină pământurile! Unde era puntea de pământ, sau măcar aia de gheață și zăpadă? Cum s-o iau spre Apus prin urgia aia? Încotro să mă duc acum? Of, of. M-am așezat pe o piatră și le-am făcut semn celorlalți să rămână În spate. Nu l-am primit lângă mine decât pe Logon. - Krog e un prost, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să mă uiți aici, pe malul unei Mări acoperite de ghețuri? Am coborât spre Mare. Până și bătrânul Bulut Își bătuse joc de mine. Nu e nici o punte de pământ, Îmi spusese, dar sunt ghețuri care te vor duce spre Apus. Ghețuri.... Pfuuuh... Le vedeam cum pluteau, precum munții, ciocnindu-se Între ele, bubuind și scârțâind - unele erau albastre precum cerul după ploaie, altele erau cenușii precum blana unui lup plouat zile În șir, iar altele erau albe precum cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și râgâi. Se uită la Mare și se zgribuli. Îi privi pe ai lui, iar ei Îl Îndemnară să vorbească. - Bulut zicea că așa e rămas de la Tatăl. Că o să vii tu, Vindecătorul vorbelor, și că o să ne duci către Apus. Așa știam toți, deci așa o să se Întâmple. Atunci am gândit un cuvânt pe care n-aveam cum să-l rostesc, căci nu-l meșteșugise nimeni. Wola m-a priceput deîndată, căci a ridicat din umeri neputincios. Tu o să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Avea chiar și două coline de omăt Înghețat care aduceau cu Gemenii noștri de acasă, că de-aia Îmi sărise În ochi. Când văzusem bucățoiul ăsta de gheață, Gemenii de pe el erau ațintiți către mal, În timp ce acum erau ațintiți spre Apus. Gheața Însăși era mai departe de mal parcă, și se ridica și cobora peste Mare ca și cum ar fi fost o pasăre uriașă, Într-atât de mândră Încât nici din aripi nu dădea ca să zboare. Pentru că zbura oricum. ... pentru că zbura oricum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
i-am Întrebat: - Și acum, noi Încotro o luăm, că nu mai știu unde apune soarele? Barra a spus să ținem tot timpul către locul În care soarele coborâse cel mai jos - zicea el că acolo trebuie să fi fost Apusul. Logon a zis că nu, că să ținem tot timpul aproape de Marea cea mare și să n-o pierdem din ochi pentru că, oricum, țărmul va fi cel care ne va duce către Apus. Tek s-a băgat și el În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
el că acolo trebuie să fi fost Apusul. Logon a zis că nu, că să ținem tot timpul aproape de Marea cea mare și să n-o pierdem din ochi pentru că, oricum, țărmul va fi cel care ne va duce către Apus. Tek s-a băgat și el În vorbă și, arătându-ne norii grei care se adunau din toate părțile, a zis că mai bine să facem cum spune Logon, căci se putea ca În curând să nu mai vedem soarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mai vedem soarele. Am chemat-o și pe Nunatuk și am Întrebat-o Încotro s-o luăm. - Uite Într-acolo, ne arătă ea cu mâna undeva către un vârf de gheață ațintit spre cer. - Știi tu că Într-acolo e Apusul? Iar ea: - Apusul nu mai e nicăieri. Dar Înspre piscul ăla trebuie să mergem noi. Tu ai fi Întrebat-o de ce, numai că noi nu știam nici cuvintele astea, nici cum se leagă ele de alte cuvinte, și nici cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Am chemat-o și pe Nunatuk și am Întrebat-o Încotro s-o luăm. - Uite Într-acolo, ne arătă ea cu mâna undeva către un vârf de gheață ațintit spre cer. - Știi tu că Într-acolo e Apusul? Iar ea: - Apusul nu mai e nicăieri. Dar Înspre piscul ăla trebuie să mergem noi. Tu ai fi Întrebat-o de ce, numai că noi nu știam nici cuvintele astea, nici cum se leagă ele de alte cuvinte, și nici cum se intonează cumsecade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cel mai Înalt pisc care se ridica În fața noastră. Soarele a asfințit de două ori Înainte ca mărunțelul să se Întoarcă. - Pământul ăsta se Întinde către Miazănoapte cât vezi cu ochii. Departe-departe de tot, se lăbărțează către Răsărit, dar către Apus nu se vede decât Marea cea mare. De cealaltă parte a apei, parcă aș zice că sunt pământuri, căci Într-acolo am văzut nori mărunți adunați În pâlcuri. Cât despre puntea de gheață, ea se Întinde la nesfârșit către Apus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Apus nu se vede decât Marea cea mare. De cealaltă parte a apei, parcă aș zice că sunt pământuri, căci Într-acolo am văzut nori mărunți adunați În pâlcuri. Cât despre puntea de gheață, ea se Întinde la nesfârșit către Apus. Ne-am continuat drumul de-a lungul punții de gheață. Nopțile se lungeau din ce În ce dar, cu toate astea, Gerul se Înmuia. Norul acela rău și Înghețat părea Încă să ne pândească de departe, dindărătul nostru. Pe măsură ce mergeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
crăpase un munte, departe de aici, și că dăduse drumul la foc și la fum gros. Tatăl a priceput că avea să vie o urgie și a pornit repede cu ai săi, dincolo de munții pe care Îi vezi colo, la Apus. Iar de la munții ăia, s-a dus pe pământul tare, acolo unde te duc și eu pe tine. Pământul tare: era plin de păduri dese și de râuri limpezi și avea țărmuri Încărcate de flori. Dyas mi-a spus că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
o luntre, și asta numai și numai din cauza cuvintelor. Ce să-i mai spun? L-am Îmbrățișat, așa cum bine se cade Între veri ce nu aveau să se mai vadă niciodată, apoi mi-am strâns Vindecătorii și am pornit spre Apus. 36. Oamenii lui Gupal erau scunzi și Închiși la culoare. - Bun venit, ne spuseră deîndată ce ne văzură, iar Gupal, Vindecătorul lor, veni În fața noastră, zâmbitor. - Bun venit?! m-am mirat eu de aceste cuvinte. Am Înțeles ce Înseamnă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
care se Întindea cât vedeai cu ochii. Tăpșanul era acoperit cu iarbă măruntă, verde-gălbuie, culcată la pământ de vânturile care nu conteneau niciodată la aceste Înălțimi. Cât vedeai cu ochii, nici o colină, nici un deal, nici un copac. Am luat-o spre Apus și, după jumătate de zi, am dat peste un lac Întins, cu maluri Înghețate. Avea apa atât de verde și de limpede, Încât ziceai că din ea izvorăște gerul care ne cuprindea din ce În ce. Am cufundat burțile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
săi. Pe la prânz, iscoadele se Întoarseră din susul văii prin care coborâserăm și ne spuseră că sus, pe tăpșan, nu se mai vedea nici picior din neamurile lui Scept. Era plin de urmele lor, dar o luaseră mai departe spre Apus. - Oooo, se posomorâră oamenii munților. Se duc spre valea râului Cenung. Până ajung ei jos, la câmpie, o să se schimbe soarele de atâtea ori ne arătară ei șase degete. - Râu?! - i-am Întrebat, iar ei mi-au arătat o apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să facem, Barra? Ne continuăm drumul. - Tată din cer... Dar cât mai călătorim? I-am Înfrânt, Krog! I-am făcut una cu pământul. - I-am făcut una cu pământul, dar Încă nu ne-au văzut toate neamurile. O să mergem către Apus, după cum mi-a lăsat Moru. O să mergem așa, ca să ne vadă toți că suntem aievea și ca să le dăm de știre că izbânda e a noastră. Iar când o să dăm din nou de Marea cea mare, o să trimitem iscoade spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
sunt mările. Iar eu, Krog, am străbătut toate pământurile și toate mările. Nu știam cum dar, la multe luni după marea luptă de sânge, pământul nostru deodată mi-a răsărit În față, ca prin minune, deși Îmi continuam drumul către Apus, după cum lăsase Moru. - Tată din cer, am zis. Ăștia sunt munții oamenilor-lupi! Ăștia sunt munții mei! Nu-mi venea să cred și m-am uitat În jur cu luare aminte, dar nu Încăpea nici o Îndoială: am recunoscut râul vijelios care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583

de nedescris, pămînt nobil, mîndru și vrednic, În delicatețea și pustiul tău, În sălbăticia și groaza ta... pămînt măreț În singurătatea, frumusețea și bucuria ta sălbatică, pămînt Înspăimîntător În fecunditatea ta nesfîrșită, rodind veșnic nenumărate văi și Înălțimi În Întinderile apusului... pămîntul american... pod, tufiș și pîrÎu și drum prăfuit... tu, poem banal și uriaș al Morii lui Wilson, unde azi-dimineață au murit tinerii În lanul de grîu... tu, pămînt plin de farmec, primitor, Îndepărtat și apropiat, ciudat și familiar, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
care tocmai și-au terminat masa, pe care nu-i apasă nici timpul, nici treburile, vagabonzii ieșiră din junglă, coborîră malul de pămînt ce mărginea șoseaua și, fără nici o grabă, porniră pe drum spre turnul de apă. Era exact momentul apusului, soarele dispăruse cu totul, iar ultimele sale raze cădeau departe, fără asprime sau căldură, pe vîrfurile copacilor din pădurea ce Începuse să se Întunece și pe vîrful turnului de apă. Lumina zăbovi acolo puțin, cu nepăsare, ireală, ca o piesă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
unul din partea de sud, Între un francez din nord și unul din sud, Între un englez din nord și unul din Devon, Între un italian din nord și unul din sud, decît Între un catawbian din răsărit și unul din apus. Denumirea Catawba este, desigur, de origine indiană: este numele unui trib care a dispărut acum aproape complet, dar care a cunoscut cîndva o dezvoltare considerabilă din punct de vedere al numărului și puterii. În principal, și-au avut așezările În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]