8,717 matches
-
pseudonimului , pe care îl va adopta definitiv pentru semnarea cărților sale în anii 1870 și 1880. Carlo Collodi a început să scrie cărți pentru copii în 1876, odată cu publicarea culegerii "I raconti delle fâțe" ("Povestirile zânelor"), o excelentă traducere de basme literare franceze, după Charles Perrault, Madame Leprince de Beaumont, Madame D'Aulnoiy. Această carte a fost urmată de o serie de cărți special concepute pentru uz școlar, în care basmul se împletea cu prezentarea cunoștințelor, o formulă care era destul de
Carlo Collodi () [Corola-website/Science/304683_a_306012]
-
I raconti delle fâțe" ("Povestirile zânelor"), o excelentă traducere de basme literare franceze, după Charles Perrault, Madame Leprince de Beaumont, Madame D'Aulnoiy. Această carte a fost urmată de o serie de cărți special concepute pentru uz școlar, în care basmul se împletea cu prezentarea cunoștințelor, o formulă care era destul de populară în acele vremuri și pe care Carlo Lorenzini a interpretat-o cu o deosebită putere a imaginației și măiestrie scriitoriceasca. Lucrări precum "Giannettino" ("Ionel"), "Minuzzolo" ("Micuțul"), "L'Abbaco di
Carlo Collodi () [Corola-website/Science/304683_a_306012]
-
pe lume un copil năzdrăvan care primește numele Păcală (Sebastian Papaiani). El își condiționează apariția sa pe lume, cerându-i mamei sale, care „are cea mai mare putere”, nu tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte ca alți eroi din basme, ci să-i ursească să fie mereu tânăr, să nu îmbătrânească niciodată și să moară atunci când se va cununa cu prostia. După ce mama lui îi ursește cele cerute de fiul ei nenăscut, Păcală sosește adus de o barză, plutind deasupra
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
13, 26, 27 aprilie, 2 și 27 mai 1925. Regizorul considera personajul interesant deoarece era un „prototip al umorului, ghidușiei dar și al înțelepciunii populare”, iar filmările puteau fi realizate aproape exclusiv în exterioare. Scenariul urma să fie inspirat din basmele românești cu Păcală și Tândală și să scoată în evidență umorul popular și obiceiurile românești. Casa „Apolo-Film”, care exploata filmul "Manasse", și-a exprimat interesul pentru a finanța noul film și inițiase chiar și un „concurs cinematografic” pentru alegerea interpreților
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
Dan Comșa făcea unele observații, definind plastic natura filmului: „Proiect și vis mai vechi al cineastului, filmul "Păcală" este o mărturie a ambiției lui Geo Saizescu de a contopi, în limitele unei narațiuni cinematografice, balada și snoava, proverbul și gluma, basmul popular și comedia modernă sau tradițională (...). Tonul simplu al povestirii, montajul rapid și eficient, interpretarea neîngroșată dau o idee despre capacitățile regizorale în registru comic ale lui Geo Saizescu”. În voluminoasa lucrare "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000), criticul Călin Căliman
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
Manu și Aurel Athanasescu) e reluat într-un lungmetraj al cărui subiect „e lăsat, cu bună știință, să curgă liber, fără lovituri de cinema” (cf. G. Saizescu), adică renunțându-se la rigorile dramaturgiei, contopind proverbul și snoava, cu balada și basmul. Ca inovație, Saizescu și scriitorul D. R. Popescu introduc o variantă feminină, Păcălița, amuzându-se, alături de Păcală, pe seama nerozilor. Dar ansamblul e incoerent, umorul „caraghioz” și trivial, campion al schimonoselilor fandosite fiind însuși regizorul, într-o apariție intermitentă, iar baladele
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
au de făcut câteva schimbări viitorului single „Call Me When You're Sober”, care a debutat la radio pe 7 august 2006. Videoclipul pentru ”Call Me When You're Sober” a fost filmat în Los Angeles și e bazat pe basmul "Scufița Roșie". The Open Door devine disponibil pentru comandă pe iTunes pe 15 august 2006. Videoclipul Call Me When You're Sober era și el disponibil. Amy Lee a confirmat că a scris o piesă pentru filmul "The Chronicles of
Evanescence () [Corola-website/Science/304080_a_305409]
-
prin viclenie dialectică. Viața lui V. G. Paleolog se desfășoară între întâmplare și inconștient; de prima, minunându-se și încercând să-i ordoneze chipurile; de celălalt, dorind să se apropie și stând continuu de veghe și pândă, precum vânătorul din basme - lui atât de revelatorii - să surprindă hoțul merelor de aur. Acest "hoț" îl stăpânește pe omul plecat în căutarea de sine și ca întreg; fiindcă el cunoaște, mai mult decât omul în ipostaza de veghe și "vânător", arta disimulării. După
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
naturale. Multiplele capete erau simbolul decadenței și opresiunii și chiar al ereziei. Cu toate acestea, unele popoare europene au văzut în dragon un simbol al independenței, al suveranității și puterii. Dragonul poate însemna și inteligență; doborând un dragon, eroii din basme nu numai că aveau acces la comoara păzită de acesta, dar în plan simbolic însemna că a învins pe cea mai vicleană dintre creaturi. În unele mitologii, în special cea chinezească, dragonul reprezintă și norocul. Joseph Campbell, în "Puterea mitului
Dragon () [Corola-website/Science/303891_a_305220]
-
catedrale ale Kremlinului sunt integrate rețelei muzeistice. Palatul Arsenalului adăpostește Muzeul Armelor (1851), cu impresionante colecții de arme de toate tipurile din diferite perioade și zone ale lumii, cu inegalabilul tezaur al țarilor ce dezvăluie comori de vis, ca în basmele orientale, obiecte rafinate din aur, argint, cu email, platină și pietre prețioase, bijuterii, costume de epocă, simbolurile monarhice printre care Cușma lui Monomah (cadou făcut de împăratul bizantin Constantin al XI-lea Monomahul, nepotului său Vladimir, cu o greutate de
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
în cinstea nașterii viitorului țar, Ivan al IV-lea (1532), în formă de cort ascuțit cu pridvor înalt, cu bogate ornamente renascentiste; Palatul Imperial (1666-1671), o reședință de vară a țarilor, cu o arhitectură eclectică, fantezistă, parcă desprinsă dintr-un basm rusesc. Moscova trebuie cunoscută pe îndelete pentru a-i putea desprinde frumusețile. Din cele câteva sute de săli de teatru, cinema, concerte, galerii de artă este greu să alegi un program și totuși, pentru orice vizitator care pășește în capitala
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
republicata în anul 2009 la editură Polirom. În prefață cărții, poeta Ana Blandiana, care a ținut legătură cu familia Filipescu și înainte de decembrie 1989, scrie, „Dragă cetitiorule, povestea pe care o s-o citești cu uimire este în multe privințe un basm. Și asta nu pentru că nu ar fi conformă realității, ci pentru că realitatea pe care o povestește cu simplitate este una fantastică ... ” Interviuri
Radu Filipescu () [Corola-website/Science/304291_a_305620]
-
București, 2000; tradusă în engleză cu titlul de "Anne of Romania: A War, an Exile, a Life", București: Romanian Cultural Foundation, 2002), "Michael of Romania: A Tribute" (San Francisco și București, 2001), "Kildine" (București, 2003; o traducere în română a basmelor Reginei Maria a României), "Șapte" (București: Nemira, 2003), "The Royal Family of Romania" (București: Humanitas, 2004), "Persona" (București: Nemira, 2006), "The Elisabeta Palace" (București: Humanitas, 2006) Principele Radu ține conferințe și discursuri în România, Suedia, Finlanda, Austria, Japonia, India, Lituania
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
uneori cu mult deasupra mijloacelor tehnice și materiale. Deși filmele sale cu actori nu au merite artistice deosebite, Gopo a încercat să ridice filmele la înălțimea imaginației sale. El și-a câștigat astfel incontestabile merite de pionierat, abordând cu curaj basmul, feeria, teme universale și science-fiction-ul, aceasta în condițiile unei dotări tehnice insuficiente. Cunoscând faptul că mijloacele tehnice avute la dispoziție sunt imperfecte, Gopo recurge la parodia SF, realizând filme cum ar fi: "Pași spre Lună" (1963) sau "Comedie fantastică" (1975
Ion Popescu-Gopo () [Corola-website/Science/297976_a_299305]
-
feeria, teme universale și science-fiction-ul, aceasta în condițiile unei dotări tehnice insuficiente. Cunoscând faptul că mijloacele tehnice avute la dispoziție sunt imperfecte, Gopo recurge la parodia SF, realizând filme cum ar fi: "Pași spre Lună" (1963) sau "Comedie fantastică" (1975). Basmele ecranizate de către Ion Popescu-Gopo nu sunt simple ecranizări fidele, ci sunt actualizate și interpretate. Spre exemplu, "Maria Mirabela" (1981) nu e o simplă lectură a basmului " Fata moșului și fata babei", ci un musical; în "Rămășagul" (1985) își face apariția
Ion Popescu-Gopo () [Corola-website/Science/297976_a_299305]
-
SF, realizând filme cum ar fi: "Pași spre Lună" (1963) sau "Comedie fantastică" (1975). Basmele ecranizate de către Ion Popescu-Gopo nu sunt simple ecranizări fidele, ci sunt actualizate și interpretate. Spre exemplu, "Maria Mirabela" (1981) nu e o simplă lectură a basmului " Fata moșului și fata babei", ci un musical; în "Rămășagul" (1985) își face apariția o zână care se deplasează pe bicicletă ș.a.m.d. Pe lângă activitatea sa de scenarist și regizor, Gopo a și interpretat câteva roluri în filmele proprii
Ion Popescu-Gopo () [Corola-website/Science/297976_a_299305]
-
459.726 spectatori) și "De ce trag clopotele, Mitică?" al lui Lucian Pintilie (cu 352.761 spectatori). Analizând acest film, criticul Călin Căliman îl considera "„o altă «poveste pentru copii» istorisită de Sergiu Nicolaescu”", "„o «ficțiune istorică» sau, mai curând, un «basm cinematografic» din familia «filmelor de capă și spadă»”", plin de suspans. Într-un articol publicat în 1990 în revista Cinema, criticul Mircea Alexandrescu aprecia suspansul și ritmul nervos și sacadat al producției, caracteristice filmelor de acțiune, considerând că în acest
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
n-o vrea, conștient de caracterul coruptibil al Puterii. Șmecherii, cei care știu să scoată coroanele din foc cu mâinile altora, nu mai intră în calcul. Din colaționarea lozincilor debitate în acest film confuz, fiindcă nu e nici istorie, nici basm, s-ar putea însăila un manifest electoral. Caracterul retoric al parabolei datorate lui Francisc Munteanu impune grandilocvență interpreților, trei dintre aceștia având dublu rol, fapt ce nu ridică probleme, ținând cont de distribuirea maniheistă a personajelor în bune-rele.”" Arhitectul Ștefan
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
Ideea filmului este căutarea de către domnitor a modului de păstrare a independenței țării, dar și a succesorului potrivit la tron. Domnitorul apare ca "„un fel de zeitate ce organizează mai ales viitorul”" , trecutul devenind doar o poveste (un fel de basm) pentru nepotul ce este pregătit pentru a urca mai târziu pe tron. Relația între voievodul Mircea și copilul Vlăduț apare astfel ca o relație între trecut și viitor. Tânărul Vlăduț îl prefigurează prin comportament pe viitorul domnitor Vlad Țepeș, el
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
tragere în țeapă a boierilor intriganți și trădători după ce i-a judecat la propunerea lui Mircea cel Bătrân. Copilul își dovedește aici caracterul crud care se va manifesta în mod semnificativ în perioada domniei sale. Filmul conține mai multe motive de basm cum ar fi calul nărăvaș ce poate fi călărit numai de cel cu gânduri bune, călătoria inițiatică în Imperiul Otoman, rivalitatea între frați, orgoliul cavalerilor medievali adunați în jurul unei mese rotunde, prezența acestor motive având rolul de a susține ideea
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
în „A Eterum Vale!”. Evaziunea în lumea legendelor și a vechilor balade (de exemplu: Meșterul Manole), este un omagiu adus creației populare. Acest paseism baladesc va contribui la închegarea acelei viziuni pline de farmec din ilustrațiile create de Bednarik pentru Basmele românilor (1925/26), culese de Petre Ispirescu. Nostalgia și reveria sunt sentimente preferate, atât în portretele compoziționale precum Ioana, (1920), „Scrisoarea” (1921), cât și în Portretul Doamnei M. Tomescu -(1923). Misterul, ca domeniu frecventat de simboliști apare în compoziții filosofice
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
animării reprezentării scenice, dar poate, însă, produce emoții estetice la lectură. Deși prima operă literară publicată a fost o comedie, dintr-o scrisoare adresată lui Iocob Negruzzi se poate deduce că prima încercare literară al lui Slavici a fost un basm, "Zâna Zorilor". Basm scris la sfârșitul anului 1870. "Zâna Zorilor" a fost citită la Junimea în aceași seară cu "Ileana Cosânzeana" a lui Miron Pompiliu, iar ambele povești au fost apreciate drept "încântătoare". Slavici s-a remarcat, însă, în literatura
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
dar poate, însă, produce emoții estetice la lectură. Deși prima operă literară publicată a fost o comedie, dintr-o scrisoare adresată lui Iocob Negruzzi se poate deduce că prima încercare literară al lui Slavici a fost un basm, "Zâna Zorilor". Basm scris la sfârșitul anului 1870. "Zâna Zorilor" a fost citită la Junimea în aceași seară cu "Ileana Cosânzeana" a lui Miron Pompiliu, iar ambele povești au fost apreciate drept "încântătoare". Slavici s-a remarcat, însă, în literatura română în proză
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
iar tragicul și bucuria vieții sunt învăluite în aceași viziune a lumii și așezate pe același palier al lumii sale contemporane. Prima nuvelă, "Popa Tanda" a fost scrisă în 1873, publicată în "Convorbiri literare" în 1875, și seamănă cu un basm în care eroul principal transformă satul Sărăceni, prin puterea propriului exemplu, într-o așezare rurală aproape utopică pentru vremurile de atunci. În "Gura satului" creionează psihologia stereotipă a colectivității în jurul unor banale discordii și împăcări în legătura cu căsătoria unei
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
intitulat „La șezătoare” în editura „Minerva” în anul 1907, având în fruntea volumului o prefață semnată Nicolae Iorga. Au urmat apoi volumele: „Movila Roșie”(povestiri, schițe, amintiri); „La gura sobei” (povești și snoave), „Povești de pretutindeni” (traduceri din folclorul lumii); „Basme și legende streine”(traduceri din folclorul lumii); „Domnița Ilina” (povești); „O noapte de mai” - traducere din N.Gogol; Alte volume în bibliotecile de popularizare ca: Povești, snoave, Aliman Voinicul (poveste), Povești franceze (traduceri), Povești corsicane (traduceri), Bătălia de la Mărășești (povestire
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]