8,537 matches
-
7) Septuaginta, ed. Alfred Rahlfs, edițio minor, Stuttgart, 1935 (LXX) 8) Nova Vulgata Bibliorum Sacrorum Edițio, 1979 (Vg) 9) La Bible de Jérusalem, 1974 (BJ) 10) The Holy Bible, Revised Standard Version, Ăn Ecumenical Edition, 1973 (RSV). Se știe că Biblia de la București (Biblia lui Șerban Cantacuzino) este cea mai veche traducere integrală a Bibliei în limba română, efectuată după Septuaginta. Cea de la Blaj constituie o revizuire a celei dintâi, realizată de Samuil Micu, prin comparare cu Septuaginta și Vulgata. Între
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Alfred Rahlfs, edițio minor, Stuttgart, 1935 (LXX) 8) Nova Vulgata Bibliorum Sacrorum Edițio, 1979 (Vg) 9) La Bible de Jérusalem, 1974 (BJ) 10) The Holy Bible, Revised Standard Version, Ăn Ecumenical Edition, 1973 (RSV). Se știe că Biblia de la București (Biblia lui Șerban Cantacuzino) este cea mai veche traducere integrală a Bibliei în limba română, efectuată după Septuaginta. Cea de la Blaj constituie o revizuire a celei dintâi, realizată de Samuil Micu, prin comparare cu Septuaginta și Vulgata. Între numeroasele note de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Sacrorum Edițio, 1979 (Vg) 9) La Bible de Jérusalem, 1974 (BJ) 10) The Holy Bible, Revised Standard Version, Ăn Ecumenical Edition, 1973 (RSV). Se știe că Biblia de la București (Biblia lui Șerban Cantacuzino) este cea mai veche traducere integrală a Bibliei în limba română, efectuată după Septuaginta. Cea de la Blaj constituie o revizuire a celei dintâi, realizată de Samuil Micu, prin comparare cu Septuaginta și Vulgata. Între numeroasele note de subsol sunt și unele privind traducerea. Traducerea Vasile Radu - Gală Galaction
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
făcut același lucru, ultima fiind cea din 1988, care s-a retipărit în mai multe rânduri. „Erezia” modificărilor datorate textului masoretic a fost eliminată - cel puțin în intenție -, revenindu-se la Septuaginta că textus receptus 168, în versiunea recentă a Bibliei realizată de Bartolomeu Valeriu Anania. Traducerea Cornilescu, făcută după ebraica (Vechiul Testament) și greacă (Noul Testament), este versiunea acceptată de neoprotestanti și nu cuprinde cărțile deutero-canonice (cele din afara canonului ebraic). Septuaginta, Biblia primelor secole creștine, continuă să fie considerată în mediile ortodoxe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Nalt/Preaînalt” (SC); „Cel Preaînalt” (Blaj, BVA, G-R, BS, C); ho hýpsistos (LXX); „Altissimus” (Vg); „le Très-Haut” (BJ); „the Most High” (RSV). Formă adjectivala denominativa derivată de la ‘"l, „înălțime”, cu sufixul -Än178, după unele opinii nume împrumutat 179, cunoaște în Biblie treizeci și una de ocurente că nume sau epitet divin, alături de alte douăzeci și două, cănd califica diverși conducători sau monarhi. Înălțimea fiind o metaforă universală pentru a sugera superioritatea sau inaccesibilitatea, nu surprinde prezenta acestui nume, cu preponderenta în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1, 20.21, în paralelisme poetice în Ps 68/67,15; 91/90,1 și de pește treizeci de ori în Iov (5,17 etc.); mai rar în cărțile profetice: Ioel 1,15 = Isaia 13,6 și Ezechiel 1,24. Biblia de la Ierusalim nu găsește de cuviință să traducă acest nume, iar în notă la Gen 17,1 declară inexacta traducerea lui cu „Dumnezeul Atotputernic”, sensul lui Šaddai fiind incert. Arată că unii au propus traducerea „Dumnezeul din munte”, după akkadianul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acestui nume și a înlocuirii lui la lectură cu ’A:Än"y („Stăpânul meu”), e presupusa de specialiști a fi „Yahwe”. Sub influența Septuagintei și a Vulgatei, care au tradus de fapt numele înlocuitor, majoritatea traducerilor în limbi moderne ale Bibliei îl redau cu cuvântul ce înseamnă „Domnul”. În edițiile de mai mare acribie științifică (dintre care și Revised Standard Version) apare cu capitale mici, spre a se diferenția de echivalentul sau A:Än"y, tradus, bineînțeles, la fel și prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
edițiile de mai mare acribie științifică (dintre care și Revised Standard Version) apare cu capitale mici, spre a se diferenția de echivalentul sau A:Än"y, tradus, bineînțeles, la fel și prezent adesea și el în același text. În paginile Bibliei se întâlnește pentru prima data in Gen 2,4, precedând numele de ’Elohim, cum fusese numit până atunci Creatorul. Ne aflam deja în partea din Geneză atribuită de cercetători „iahvistului”. Tradiția biblică numită în mod convențional astfel indică originea revelării
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de „brațul șputeriiț lui”, de „mâna/dreapta” lui, de „gândurile” lui, de „inima” lui, de „mânia” lui. Cât despre ’A:Än"y, pe lângă faptul că după exil înlocuia în cult numele de YHWH, el există și scris ca atare în Biblie de 449 de ori: de 134 de ori singur și de 315 ori împreună cu YHWH (’A:Än"y YHWH - de 310 ori și YHWH ’A:Än"y, de 5 ori)187. Este o formă construită: un plurale amplitudinis (că și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lăsat netradus, ci este tradus cu „Domnul”, este rezolvată diferit. Septuaginta, consecventă, alătura doi de kýrios, cel care îi corespunde lui ’A:Än"y fiind uneori însoțit de pronume. (e.g. Ps 8,1: kýrie, ho kýrios hQmÄn). Traducerea ecumenica a Bibliei în limba franceză face la fel: „Seigneur, mon Seigneur” și, de asemenea, Revised Standard Version, în limba engleză, „O Lord, my Lord”. Dar Vulgata traduce cu „Dominus Deus” și, după ea, multe versiuni occidentale; traducerile românești se aliniază și ele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nostru”. Totuși, întrucat limba română are o sinonimie mai bogată, se poate păstra termenul „Dumnezeu” doar pentru ’Elohm și traduce această formulă „Doamne, Stăpânul meu/nostru”188. Semnificațiile celorlalte nume divine „Epitetele” lui ’Pl și „atributele” lui YHWH din Biblie au aceeași funcție că și numele divine din Coran și se organizează în câmpuri semantice mai mult sau mai putin asemănătoare. (Asemănările și deosebirile vor fi cercetate în capitolul următor.) De aceea le considerăm „nume divine”. Cercetătorii 189 fac de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
islamici de liste construind nume că al-Mu≤y, al Mumț, ci vom urmări doar forme atestate echivalente celor care constituie nume divine în Coran. Vom constata însă că ponderea expresiilor metaforice referitoare la divinitate este mult mai mare în Biblie. 3.1.3. Existent, Prezent 3.1.3.1. ’Ehyeh ’ăšer ’ehyeh; ’Ehyeh: „Eu sunt Cela ce sunt”; „cela ce iaste” (SC); „Eu sunt cel ce sunt”, „Cel ce iaste” (Blaj); „Eu sunt Cel ce este”; „Cel ce este” (BVA
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sau istoric. Semnificații de bază: măreț, strălucitor. 3.1.7. Puternic 3.1.7.1. ‘Izzóz: „tare” (toate traducerile românești); krataiós (LXX); „fortis” (Vg); „le fort” (BJ); „strong” (RSV). Acest adjectiv îi este aplicat o singură dată lui Dumnezeu în Biblie, în Ps 24/23,8: M ze melek hakk">Ä: / YHWH ‘izzóz we-gibbÄr / YHWH gibbÄr mileƒ"m"h: „Cine este acesta: Împăratul slavei? / Domnul cel tare și puternic, Domnul cel puternic în război.” (C) Psalmistul i se adresează uneori lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
analogie cu realitatea popoarelor din jur, stăpânite de regi. La primele traduceri în limba română însă, realizate după Septuaginta, cultura bizantina i-a determinat pe traducători să facă analogia cu împăratul de la Constantinopol. De aceea, pretutindeni, basileús este tradus în bibliile mai vechi cu „împărat”, chiar când e vorba de regii neînsemnați din Canaan, care domneau peste o cetate și câteva sate. Revizuirile ulterioare au ținut seama de distincția rege-împărat, lăsându-se traducerea „Împărat” numai când este vorba de Dumnezeu, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și câteva sate. Revizuirile ulterioare au ținut seama de distincția rege-împărat, lăsându-se traducerea „Împărat” numai când este vorba de Dumnezeu, întrucât acest termen a fost simțit că mai adecvat pentru a exprima stăpânirea universală a lui Dumnezeu. Excepție fac bibliile protestante, traducerea Cornilescu, care au păstrat peste tot „împărat”. Tradiția catolică, influențată și de cultul lui „Hristos, Regele universului”, sărbătorit solemn în ultima duminică a anului bisericesc, traduce acest nume divin cu „Rege”. Semnificație de bază: stăpân universal (+ analogie antropomorfizantă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
au păstrat peste tot „împărat”. Tradiția catolică, influențată și de cultul lui „Hristos, Regele universului”, sărbătorit solemn în ultima duminică a anului bisericesc, traduce acest nume divin cu „Rege”. Semnificație de bază: stăpân universal (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.8.3. Biblia conține și alte expresii ce ar putea fi considerate „nume divine”, care au o semnificație asemănătoare cu celelalte din acest câmp. Ele sunt alcătuite din numele generic în anexiune cu substantive ce desemnează obiecte ale stăpânirii divine: ’ElohQy h"róhot
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
theòs tÄÎn pneumátÄn kaì pásQs sarkós - totalitatea este astfel exprimată de cele două forme de existență: spirituală și materială. De aici și traducerile românești: „Dumnezeul duhurilor și a tot trupul” (SC, Blaj, BVA, G-R, BS). Dihotomia aceasta e însă străină Bibliei, fiind tributara mentalității eleniste. 3.1.8.4. MQmit ó mehayye: „omoară și învie” (SC); „omoară și face viu” (Blaj); „ucide și ștot Elț învie” (BVA); „aduce moartea și dă viață” (G-R); „omoară și învie” (BS, C); thanatož kaì zÄogonež
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ziditorul” adaugă o componentă metaforica. De aici s-a încetățenit în limba română și termenul „zidirea” pentru a desemna întreaga creație; însă acest termen nu are corespondent în Biblia ebraica și nu este justificat de nici unul din modurile în care Biblia descrie crearea lumii. Totuși, aceasta metaforă s-a tocit și nimeni nu se mai gândește, cînd aude cuvintele „Ziditor” și „zidire” cu sens de „Creator” și „creație”, la acțiunea concretă de a construi. Semnificații de bază: creator, făcător (+ analogie antropomorfizantă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de semnificații pornește de la sprijin, fermitate, si de aici ajunge la siguranța, fiabilitate. Fermitate și fidelitate sunt sensurile substantivului ’emón"h, iar traducătorii sunt unanimi în soluția lor pentru ’Pl ’emón"h, „Dumnezeu credincios”. EmeÖ este unul dintre cuvintele-cheie ale Bibliei, care se întâlnește la tot pasul, mai cu seamă în oracolele profeților și în rugăciunea psalmilor. Este sinonim cu ’emón"h216. Septuaginta și Vulgata l-au tradus cam peste tot cu aletheia, respectiv „veritas” și acest lucru se reflectă și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dacă am căzut, mă scol, iar când stau în întuneric, Domnul este Lumina mea.” (G-R) YHWH ’Är we-yișe‘ (Ps 27/26,1a): „Domnul este Lumina și Mântuirea mea.” (t.n.) Metaforă luminii, tot o metaforă universală, vorbeste despre Dumnezeu-călăuzitorul. În Biblie, ea are întotdeauna în subtext călăuzirea minunată din vremea exodului, cănd Dumnezeu lumină drumul evreilor noaptea prin pustiu din stâlpul de foc: We YHWH holQk li-penQyhem yÄm"m be-‘ammó: ‘"n"n la-nehoÖam hadderek we-layl"h be-‘ammó: ’Qš
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un singur popor, dărâmând zidul dușmăniei dintre ele și omorând pe cruce ură (cf. Ef 2,14-16). 3.2. Numele divine în Scripturile Noului Testamenttc "3.2. Numele divine în Scripturile Noului Testament" Pentru a facilita comparația numelor divine din Biblie cu cele din Coran, consideram potrivit să deosebim numele hristice și cele care îl desemnează pe Duhul Sfânt, pe de o parte, de numele date divinității în general și în particular celui care a ajuns să fie desemnat în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
hyioí, exapésteilen ho theòs tò pne¤mă to¤ hyio¤ eis tàs kardías hQmÄÎn krăzon: abba ho pater (Gal 4,6): „Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimes în inima Duhul Fiului Său, care strigă: Avva, adică Tata!” (C) În bibliile ortodoxe, respectul pentru dumnezeire îi determină pe traducători să evite prea marea familiaritate pe care o implică apelativul „Tata”. În afară de rugăciunea „Tatăl nostru”, unde adjectivul posesiv cheamă articolul hotărât, iar pluralul „nostru” atenuează și el senzația de prea mare cutezanța, „Părinte
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
17 („Drept este Domnul în toate căile sale și sfânt în toate lucrările sale”) traduce ebraicul ƒas:. De aceea l-am plasat în acest câmp. Deși are un conținut semantic diferit față de hágios, observăm că este tradus la fel, cu excepția bibliilor românești vechi, unde găsim „(Prea)cuvios”. Acest adjectiv, derivat de la „a se cuveni”256, este sinonim cu „pios”, adică „cel care dă fiecăruia ce i se cuvine”, altfel spus, „cel ce se poartă cu dreptate”. „Cuvios” este însă un termen
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
frază: ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh (3.1.3.1.). 3.3.2. Numele divine din Septuaginta și din Noul Testament Când spunem „numele divine din Septuaginta”, avem în vedere nu numai numele divine din cărțile păstrate exclusiv în grecește, ci din întreaga Biblie grecească, având în vedere că majoritatea traducerilor în românește au pornit de la ea. Foarte puține nume sunt transliterate din ebraică, iar în majoritatea cazurilor li se dă traducerea: IQso¤s (3.2.2.2.), Emmanouel (3.2.2.7.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ele tind să fie păstrate cu atat mai mult cu cât tradiția de traducere a textelor sacre este mai veche într-o anumită limba. Autoritatea textului sacru a determinat multă vreme strădania spre traducerea literala, iar rolul jucat de traducerile Bibliei în formarea limbii literare în diverse culturi a determinat chiar acceptarea unor asemenea structuri în limba. Între semitismele ce constituie nume divine sunt păstrate ca atare de unele traduceri moderne în limba română: ’Pl neq"mÄÖ (3.1.11.5
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]