10,188 matches
-
strigând: „Frumoasă și gingașă ca spuma mării“. Când nu erau clienți prin preajmă, ne strâmbam de-atâta râs. Până la urmă, cămașa de curve a cumpărat-o o bătrână cu un dinte de aur. Ce lume anapoda, a remarcat prietenul meu, cămașa mai sobră a luat-o tânăra, iar cămașa de curve a ajuns la bătrână! Cine știe dacă bătrâna nu-și făgăduiește de la ea vreun amor întârziat, cu care va da chix la fel ca și socialismul la capitolul erotism. Poate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu erau clienți prin preajmă, ne strâmbam de-atâta râs. Până la urmă, cămașa de curve a cumpărat-o o bătrână cu un dinte de aur. Ce lume anapoda, a remarcat prietenul meu, cămașa mai sobră a luat-o tânăra, iar cămașa de curve a ajuns la bătrână! Cine știe dacă bătrâna nu-și făgăduiește de la ea vreun amor întârziat, cu care va da chix la fel ca și socialismul la capitolul erotism. Poate că a luat cămașa pentru fiica ei, am
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
luat-o tânăra, iar cămașa de curve a ajuns la bătrână! Cine știe dacă bătrâna nu-și făgăduiește de la ea vreun amor întârziat, cu care va da chix la fel ca și socialismul la capitolul erotism. Poate că a luat cămașa pentru fiica ei, am zis eu. Povestea asta a crescut și ea, proptindu-mi-se pieziș în prezent atunci când am zărit în compartimentul de tren cămașa de noapte a Ingăi Wenzel, în cursul călătoriei la Marburg. Era cea de-a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
da chix la fel ca și socialismul la capitolul erotism. Poate că a luat cămașa pentru fiica ei, am zis eu. Povestea asta a crescut și ea, proptindu-mi-se pieziș în prezent atunci când am zărit în compartimentul de tren cămașa de noapte a Ingăi Wenzel, în cursul călătoriei la Marburg. Era cea de-a patra formă pe care-o vedeam, dar prima formă candidă. Fiindcă, aflată într-un tren german, ea nu știa că a te simți la cheremul altora
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
prima formă candidă. Fiindcă, aflată într-un tren german, ea nu știa că a te simți la cheremul altora e o stare ce poate călători cu trenul de noapte. și nici că prietenul meu, cel care făcuse reclamă la talcioc cămășilor de noapte, murise la doi ani după aceea și cu o jumătate de an înainte de căderea lui Ceaușescu. Era spânzuratul care-mi scrisese pe ultima lui carte poștală: „Îmi mușc uneori degetul ca să simt că mai exist“. Fusese găsit spânzurat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Obiectele domină momentul prezent, sunt gata să repeadă circulare și, o dată răsărite dinaintea noastră, le fac cu ochiul întâmplărilor din trecut. Ele împing trecutul la paroxism pe temeiul prezentului. Deși pe Inge Wenzel ovăd pentru prima oară în trenurile germane, cămașa ei albă de noapte e grevată de antecedente, fiind inevitabil cea de-a patra formă după celelalte trei de până acum. A patra formă, după ce de ani de zile nu m-am mai gândit la celelalte trei. A patra formă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a patra formă după celelalte trei de până acum. A patra formă, după ce de ani de zile nu m-am mai gândit la celelalte trei. A patra formă împotriva dorinței de a mă gândi la ele, împotriva memoriei mele. Fără cămașa de noapte a Ingăi Wenzel nu mi-aș mai fi amintit niciodată de celelalte, iar fără cele trei n-aș mai fi reflectat la cămașa de noapte a Ingăi Wenzel. O piesă vestimentară întâlnită în tren decide asupra stațiilor din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
A patra formă împotriva dorinței de a mă gândi la ele, împotriva memoriei mele. Fără cămașa de noapte a Ingăi Wenzel nu mi-aș mai fi amintit niciodată de celelalte, iar fără cele trei n-aș mai fi reflectat la cămașa de noapte a Ingăi Wenzel. O piesă vestimentară întâlnită în tren decide asupra stațiilor din capul meu. Tot mereu obiectele își construiesc între ele propria complicitate, în timp ce persoanele și întâmplările din jurul lor li se supun. Cu toate astea, majoritatea oamenilor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
despre viitorul meu, spulberând perspectiva oricărei „profesiuni“ onorabile la oraș. Nu pentru asta te-am trimis noi la oraș, îmi spunea mama. Iar banii pe care-i plăteau pentru viitorul meu se întorceau împotriva lor. La fel ca în cazul cămășilor de noapte, în scrisul meu am încurcat între ele, chiar de la început, trecutul, prezentul și viitorul. N-am avut altă intenție decât să vorbesc despre timpul Ingăi Wenzel care dormea în drum spre Rimini. și despre Inge Wenzel ca manechin
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să vorbesc despre timpul Ingăi Wenzel care dormea în drum spre Rimini. și despre Inge Wenzel ca manechin, expusă în magazine în raioanele de confecții pentru femei, poate un pic și despre fratele ei Jakob din raioanele pentru bărbați. Dar cămașa de noapte se acoperă cu un alt timp și tergiversează povestea cu manechinul. Întâmplările și persoanele de altădată nu se modifică esențial în memoria mea, nu se răstoarnă în opusul lor. Dar obiectele o fac tot mereu. Smulgând celor întâmplate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rotească ochii, nu medita la sensul cuvintelor și disprețuia regimul politic din țară considerându-l drept declararea stării de faliment în materie de senzualitate. Nu mai trăiește nici ea, la fel ca și prietenul care mi-a vândut la talcioc cămășile de noapte. Văzându-i în magazine pe Inge Wenzel și pe fratele ei Jakob, mi s-a părut că i-au expus acolo pe cei doi tineri morți, însărcinându-i cu parada modei în noul sezon. Acum sunt neînsuflețiți, trainici
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
așteptat mereu, dar n-a venit. Avea alte probleme Marele Creator Și rătăcea prin Cosmos călare pe un nor Așa că pân'la urmă ne-a părăsit de tot De fiii lui tereștri durându-l fix în cot. O cuprinsese frigul. Cămașa de noapte se răcise pe ea și întregul corp era străbătut de zvâcnituri care evidențiau răcirea progresivă și periculoasă a propriei sale alcătuiri. Afară era urgia pământului. Nu se zărea nimic la trei pași. Rafalele de vânt cu spulberături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o luptă pe viață și pe moarte. Și pentru a-și manifesta concret ura față de dușmanii noștri seculari, precum și dragostea față de sfânta Sarmisegetuză, își mai turnau un pahar de vin care de pe masă și până la gură se prăpădea jumătate peste cămășile albe, ornate cu țipătoare cravate multicolore, imprimate cu puchinele (buline). Ah! Ticăloșii ăștia de unguri! De ce nu ne lasă-n pace, domnule, măcar de sf. Ion? Nu puteau să vină și ei într-o zi de lucru? Taman într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu mai multă "bărbăție" dușmanul care s-ar fi putut ivi în orice clipă din masa compactă de beznă. În camera cu valențe multiple era atât de frig, încât îți îngheța răsuflarea. Cu capul descoperit, desculți, având pe noi doar cămășile de noapte, ne apuca o dârdâială și un clănțănit de dinți, care nu luau sfârșit decât târziu, după o vreme îndelungată, în patul în care patru frați și-au odihnit trupurile noapte de noapte timp de șase ani, trăindu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui de polițist, apoi, din câteva mișcări bine calculate și sigure, se considera cel mai fericit om de pe planetă, aflându-se în mirobolanta împărăție a dolofanelor dude negre. Doamne, ce bunătăți mai erau pe pământul ăsta...! Și-a dat jos cămașa. Corpul atletic, minunat alcătuit, respira cu plăcere aerul proaspăt înconjurător al unei frumoase zile de vară. Cățărat pe una din ramurile solide și înalte ale dudului, era într-adevăr o apariție inedită, singulară, șocantă. Deodată, din curtea vecină a irumpt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai întâi a fost obligat să-și repare unealta. Furca juca în coadă și n-avea nici cuiul care s-o fixeze. A cotrobăit prin chichineața moșului și până la urmă a găsit un clește și-un ciocan. Și-a lepădat cămașa pentru a fi în contact mai direct cu razele binefăcătoare ale soarelui și făcându-și sfânta cruce așa cum se obișnuiește la români la începutul oricărei activități a înfipt cu putere furca în bălegar. Ah, ce senzație plăcută! Corpul lui atletic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
separate și precizate. Oa! Ua! Oa! Ua! Mogâldeața orăcăia vârtos pe aceeași scară de valori muzicale asemenea unui tenor din opereta "Lăsați-mă să cânt" de Gherase Dendrino, lăsând impresia că dacă n-ar fi fost înfășat ca într-o cămașă de forță, s-ar fi repezit la noi ca un vârtej să ne îmbrățișeze pe toți frații, în ordine descrescătoare, evident! Oa! Ua! Ua! La această a doua răpăială de sunete mitraliate spre timpanele noastre asemenea unor cartușe "dum-dum" cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
covoarele al căror preț variază între o mie și douăzeci de mii de franci elvețieni.) Dar cumpărătorii vin doar la ora prânzului (pauza de masă) și după ora 17.00 (terminarea programului). În restul timpului, proprietarii libanezi (îmbrăcați mereu în cămăși albe, impecabile, ce le pun în evidență pântecele proemint, par a fi niște porumbei voiajori gigantici) stau lungiți pe teancurile de covoare și lasă muzica orientală lascivă să le picure în cap din difuzoarele ascunse în tavanul fals de rigips
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru o idee, darămite pentru o banală declarație de impozit. Poate că-i cam mult spus, dar asum... Ador felul în care se prezintă colegul meu de serviciu, chelnerul Mamadou. Este mic, negru, dinții albi surâzători, merge legănat, poartă gulerul cămășii alb-gălbui pe deasupra unui pulover tip militar, uzat de atâta întrebuințare. Mitraliază cuvintele repede, cu un accent imposibil: "Je suis Mamado' et je viens de Guinée Conakry". Nu mai rezist și îl întreb odată ce este Conakry-ul ăsta, la care el îmi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Plouă mărunt, este frig, umed, curtea unității seamănă cu un talcioc din piața Obor. Comandantul tocmai chestionează un răcan de ce nu are "necesarul" de ață de cusut în rucsac, pentru că în timp de război, dacă ni se rup nasturii de la cămașă, trebuie să fim pregătiți să-i coasem chiar și sub focul inamic etc. etc. După circa o oră de pantomimă la ordin, intrăm direct în bucătărie să ne bem ceaiul infect cu steluțe de grăsime. Ceaiul este servit în aceleași
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai ucigătoare. Cât de mult îmi plăceau pe vremuri, la ora Teleenciclopediei, astfel de istorioare pseudoștiințifice. Probabil că, dacă aș fi fost născut în America, aș fi apărut în acest moment într-o emisiune de acest gen, în pantaloni scurți, cămașă kaki, într-o atitudine de universitar plecat în misiune științifică pe timp de vară. Mi s-a povestit de către părinți că, atunci când eram mic, răspundeam la clasica întrebare a vecinilor și rudelor mele, ce vrei tu să te faci când
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
țara de unde vii, tot așa ceri ajutor? Descurcă-te singur". Ceea ce am și făcut, cu greu. Ochii în lacrimi, inima grea. Nu se pot explica asemenea stări de spirit, ele doar se trăiesc. "Psihanaliza pentru un american este ca o cămașă albă aplicată unui corb." Sigmund Freud, în anii '20. Peste mai puțin de un deceniu și jumătate, Freud îi psihanaliza pe americani pe sume fantastice, după propriile sale mărturisiri. Ceea ce arată încă o dată că banul nu are nici o legătură nici
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ascultare". Îmi amintesc cât de anapoda prezenta materialismul dialectic acest episod clasic al istoriei științelor în timpul anilor de liceu. Inclasabilul și vigurosul Petre Pandrea (cel ce se bucura privind cum vienezele satisfăcute după o noapte de iubit, apăsat îi călcau cămașa oltenească) spune undeva că orice încercare de a face teoria elitelor intelectuale duce în mod inevitabil la un mare număr de imbecilități și impas teoretic. Prin extensie, orice construcție teoretică care utilizează mai mult de trei ori într-o pagină
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
este motorul relațiilor dintre oameni, și nu invers, ca la noi. Lectura atentă a Corespondenței lui Dostoievski. În data de 22 decembrie 1849 urma să fie executat. Tot scenariul macabru și implacabil de exact al execuției este respectat cu strictețe: cămașa albă a condamnatului, plutonul de execuție ce-și armează sonor carabinele, citirea sonoră a sentinței etc. Dostoievski este un mort viu. Grațierea imperială sosește calculat în ultima clipă, D. este condamnat la patru ani de închisoare militară în Siberia. Patru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
serioase... 2 februarie 2003 Pe coperta unei celebre reviste de "gulere albe" (să fie vorba de Times? sau The Economist? ceva de genul acesta) se lăfăie un tânăr bancher îmbrăcat impecabil, genul costum de 1000 de euro, pantofi de 500, cămașa de 100 și cravată de 50. Până aici, nimic deosebit, numai că omul nostru pozează cu o cască de oțel cu plasă de camuflaj pe cap. Nu, nu s-a declanșat încă nici un război direct între armatele bancherilor sau, mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]