8,654 matches
-
triumfale)293. Poetul recomandă și versurile sale de laudă despre ceilalți sodales. Ovidiu se entuziasmează apoi la gândul că, între timp, pe Rin, se pregătea un alt triumf împotriva perfidei Germanii, și i se adresează Liviei, îndemnând-o să pregătească carul pentru parada triumfală. Ca un adevărat profet, sulmonezul prezice acest nou triumf, cerându-le zeilor să dea repede curs cuvintelor sale inspirate. Lui Severus îi sunt adresate scrisorile Ex Ponto, I, VIII și IV, II. Există doi poeți cu acest
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îndoiala îi apasă sufletul, dar fără temei: Fabia poartă mereu în inimă imaginea soțului său. Ovidiu însă ar vrea ca ea să fie torturată de depărtarea lui precum Andromaca din Teba, când l-a văzut pe Hector însângerat tras de carul tesalic al lui Ahile. De altfel, poetul oscilează între dorințele sale: dacă Fabia e tristă, el suferă că este cauza acestei tristeți; dacă nu este, ar trebui să fie, ca să fie demnă de soțul pierdut. O, de-ar fi putut
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
soția lui, s-a aruncat vie pe rugul soțului său. Așadar, temeritatea, provocarea lui Jupiter, orgoliul i-au adus moartea eroului. La fel, o atitudine asemănătoare de prezumție, de orgoliu se află la baza ruinării lui Phaeton, care conducând rău carul tatălui său, Apollo, a fost azvârlit de Jupiter din înaltul cerului în fluviul Eridanus (Po). Și Semele păcătuise de un exces similar. Fiică a lui Cadmus și mamă a lui Bachus, Semele, ambitiosa suis precibus, i-a ce-rut lui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ce nasc știință Se-ntrec să se Închine la Marele Cuvînt, Prin el să se-ntregească În toată-a lor ființă Si-ntr-Însele să cheme al lui coborămînt. O nouă sărbătoare În ceruri se serbează: Trag toți cu-ardoare sîntă, aduc carul cel viu Ce splende de lumină și de științi derază. Pe dînsul se așează Divinul Verb și Fiu, A lui de flăcări roate iau drumu-ntraripate; SÎnt cherubimi prea răpezi ce-n mii de ochi lucesc; Orele-eternității la dînsul Înhămate, D-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
așează Divinul Verb și Fiu, A lui de flăcări roate iau drumu-ntraripate; SÎnt cherubimi prea răpezi ce-n mii de ochi lucesc; Orele-eternității la dînsul Înhămate, D-apocalipse duse, spre secoli propășesc; De angeli miriade preced și Îl urmează, Și carul naintării propasă nencetat, Din iute și mai iute, și-n calea-i Însemnează Al lumii plan simbolic, d-atunci predestinat.” Urmează cîntecul cel mai frumos al epopeii, Imnul creațiunii, unde Heliade, pornind de la modele literare cunoscute, Înfățișează naștere universului material
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ating pragul de sus al beției, iar poezia (transformată Într-o componentă a realului) găsește izvoarele ei nutritive. Cadrul mai este evocat Într-un loc (Mehrube) Într-un chip aproape programatic: „Ăsta e Bosforul d-unde s-aripează, P-al lor car de roze fragedele zori, Din a cărui undă și-a făcut mirază Bolta azurată, aurînd de flori. Ale sale fiice sînt strălucitoare Ca stelele d-aur rătăcind prin nori; Dulcea frumusețe este fugătoare, Piere ca o rouă dupe dalbe flori
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și culori aspre. În Macedonele, erosul Întîlnește des În calea lui moartea În niște alegorii lirice ce amintesc de Miorița. Întors la Vardar, păstorul nu află pe Cilia lui și, chestionînd oițele, află că pe Cilia a luat-o În carul ei o Doamnă mare, nu alta, Își dă seama păstorul, decât moartea. Cilia, Întocmea ca păstorul din balada lui Alecsandri, Îi lăsase un testament prefăcut: „Voi, oițe, voi, mioare, CÎnd păstorul va veni Ochii lui În lăcrimioare Lipsa lui Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
testament prefăcut: „Voi, oițe, voi, mioare, CÎnd păstorul va veni Ochii lui În lăcrimioare Lipsa lui Îi va topi, Spuneți lui cu-ndemînare Că-ntr-o noapte de amar A venit o doamnă mare Și m-a luat pe al ei car. Că În roche de mireasă Ea pe mine m-a-mbrăcat, Și mi-a pus pe frunte leasă De lilițe de grenat.” Păstorul, rău filozof, face reflecții despre viața ce trece repede și despre junia ce trebuie să se grăbească: „—... să iubim
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Moartea voluntară este ultima probă de dragoste romantică. Pentru a face trecerea suportabilă pentru cei vii, femeia Îndrăgostită (căci subiectul erotic este la Bolintineanu aproape În exclusivitate de gen feminin) inventează o fabulă, Înnobilează, codifică moartea: o plecare Într-un car mitic cu o doamnă misterioasă etc. Sau se culpabilizează, Își atribuie păcate imaginare, mistificînd adevărata esență a tragediei. * Văzînd peisajele, obsesiile, figurile poeziei lui Bolintineanu, să ne Întoarcem la retorica lui. Cum putem Înțelege și analiza mai bine retorismul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
9. SÎnt și chinuri mai subtile În această semiologie a amorului. De pildă solitudinea. Conachi o trece În rîndul tiranilor care Îl asupresc grozav. Sentimentul mai general este că iubirea introduce bărbatul Într-o Închisoare teribilă: „Singurătatea, tu ești Tiranul carele arzi Inimile omenești Cu urît și cu năcaz. Tu pre mine mă omori, În vreme ce Încă-s viu...” În chiar versurile citate mai este indicat un mărunt demon; urîtul. În vecinătatea Iui stă mîhnăciunea (melancolia, numită Într-un loc milanhonie). Amorul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
inimi rănite, suspinuri de piepturi săgetate, tînguiri de dureri cumplite, ohtări și tot felul de văilări din pricina Amorului: Întocmai ca Într-un spital În care se află mulțime de ostași loviți În bătaie și răniți de tot felul de arme, carii Își arăt ranele și Își spun durerile, cerînd ajutorul doctorilor. Pentru că acest Amor, copil nebun, fiu al Venerii, răzgăiat d-a sa mumă și crescut zburdalnic, În mină eu arc și săgeți, cu neastîmpăr petrecîndu-și timpul totdauna ca cu niște
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
glasul și cuvîntul care l-a insuflat Dumnezeu În om”. Melodia glăsuită nu este decît „plîns - cuvîntare, cu care Își descrie cinevași patimile sufletești și trupești”... Astfel stînd lucrurile, muzica Începe de la Adam și anume după izgonirea lui din rai: „carele după greșala sa (...) a avut destulă materie de plînso-cuvîntare”... Pann pune muzica În rîndul meșteșugurilor fundamentale, rolul ei fiind să Împodobească și să Înfrumusețeze vîrsta, viața și fapta. Cu „mica (lui) putere” a adunat, dar, de la alții aceste irmoase și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
umblă pe căile virtuții și ale folosului. Este o fină diplomație În rîndurile de mai jos: „Într-aceste cărți, domnilor, puteți găsi destule cusururi, căci, după cum am zis, dascăl mi-am fost singur, pentru care nu mă sfiiesc de dumneavoastră, carii cunoașteți și știți poezie ce va să zică, știind că cei Înțelepți niciodată nu defăima, că mă tem de aceia ce măsoară rîndurile cu compasul sau cu bețișorul și zic că un rînd este mai larg decît altul, că asemenea oameni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
en forme de la littérature. Ce qu'on découvre chez E. Lovinescu est une manière plus intime de la forme de s'insinuer dans l'existence-même de l'écrivain. Néanmoins, la mise en œuvre de cette poétique a un résultat inévitablement négatif car le mélodrame ne peut conduire qu'à une augmentation de la stéréotypie narrative. On constate aisément la fragmentation de la narration, la schématisation des rapports entre les personnages, l'absence de l'intériorité. Force est de reconnaître que l'insistance sur la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
peut pas toutefois rester au constat de cette incapacité de produire le romanesque. En fait, la genèse de la forme dans la création de E. Lovinescu pose un problème concernant les valeurs qui orientent la pratique des genres littéraires, leur " pragmatique ". Car, au fond, le mélodrame n'est que la tentative légitime d'un écrivain de fonder l'esthétique du roman sur une stratégie de l'émotion. De ce point de vue, E. Lovinescu n'a pas eu vraiment de choix : la déformation
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din toți feciorii de boieri, unul să o poată sătura. Au purces, au trecut toată Europa, au cercat toți bărbații și și-au găsit pe plac tocmai în Ispania, un târtan, jidov spaniol, și l-au luat de bărbat, cu carele pe la 1844, venind aice, și-au vândut toate moșiile și țiganii și s-au dus la praznicul dracului". 68 Potrivit celor mai avizați exegeți (ca Michael R. Booth ș.a.), în melodramă nelegiuitul e reperabil scenic prin mustața pe care o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
N-ai purtat o haină mai că lumea. O scurteica veche doar aveai, Dar și pe aceea totdeauna Numai câte-o dată o-mbrăcai. Tot asa ai fost de când țin minte, Pe picioare-ai mers la drum mereu. Nici în car nu te suiai de teama Boilor să nu le fie greu. Ce păcat că n-ai trăit, măicuța, C-ai plecat fără de timp, în lut. Ce pantofi ți-aș fi adus acuma Și ce haină azi ai fi avut!... Cântec
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Berlinului este Poarta Brandemburg, construită în secolul XVIII, fiind una din fostele porți de intrare în oraș. Este un edificiu impresionant, format din 12 coloane dorice, câte 6 pe fiecare parte a porții, iar deasupra acesteia este plasat Quadriga (un car tras de patru cai, conduși de Victoria, zeița romană a victoriei). Bulevardul care uneste Poarta Brandenburg cu fostul palat Stadtschloss, se numește Unter den Linden și este unul faimos în Berlin, flancat de tei plantați în anul 1647 și cu
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
următoarea imagine globală (și foarte laică) despre Europa, care-i inspiră elogii entuziaste: Oamenii Evropei au minte ascuțită, sunt nepregetători și viteji; și cum într-însa s-au născut atâția înțelepți, atâția puitori de pravile, doftori, ritori și voevozi aleși, carii au domesticit, au învățat și au biruit pre toate celelalte neamuri ale lumii cu puterea minții lor, a limbii și a mâinii; într-însă au înflorit și înfloresc științele, meșteșugurile, bunele obiceiuri și buna nemurire; și cum că iaste cu
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
genere, critic violent al Evului Mediu și puțin admirator al Antichității. și așa cum același Voltaire declara marchizei de Châtelet că spiritul filosofic a făcut numeroase progrese în Franța de patruzeci de ani încoace, tot astfel Conachi constată că: Ceața aceea carele prin stelele cele adăugitoare arătându se cei puternici ca niște manine îngrozitoare trăgea supunere și cucernicirea, un soare a adevărului, un vânt a veacului au risipit-o... Noul spirit al timpului adevărat soare spiritual alungă întunericul, ceața, i.e. obscurantismul, ignoranța
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
culturalizare este organică Iluminismului românesc și ea impune tuturor țărilor românești ca punct esențial de program: Să îmbrățoșeze cu cea mai desăvârșită sârguință întâi învățăturile de tot feliul, care acestea aduc luminarea, strălucirea, lauda și toate îmbunătățirile la un neam, carele voiește să fie în numărul neamurilor celor luminate și mărite, iară nu să voiască a să vedea în veci cufundați în întunerecul neștiințelor și în lațurile ticăloșii. Mișcat de același impuls pedagogic superior, Gh. Asachi proclamă un ideal identic. Să
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
sau ale „dascălului” lui Goga. Un erou al lui Victor Felea e «tăcut; zâmbitor», oamenii din poezia lui Iosif Moruțan, Printre cioplitorii de piatră (Almanahul literar nr. l) sunt «simpli și curați ca borangicul fecioarelor din horele duminicii», moșneagul din Carul ăsta pentru pace (Viața românească, 10), de Ion Gh. Boldici e un sfătos demodat, unchi asul din Slăvim pe Vladimir Ilici Lenin de N. Tăutu un vorbăreț asemănător, iar «un viitor candidat de partid» al lui Frunză Își șterge «o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cuvintele se schimbă. Totul se Înnoiește, apar pretutindeni forme de viață care n-au mai fost. (Ă). Dar În vara lui ’48 umblam pe drumurile cu multă pulbere din preajma regiunii cu bălți și friguri, de pe lângă Oltenița, În căruțe sau În car cu boi. În vara lui ’49, În ploioasa lună iulie, am bătut drumurile dintre Teregova și Rusca, Într-o brișcă descoperită, sub ploaia măruntă care făcea să fumege spinările cailor. Numaidecât după aceea, când se prășea porumbul, goneam În mașini
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
arăta cum omul I-un foc de nestemate, Dar «vai, la mine-n cântec, E palid, din păcate», Înaltul oaspe-ar spune, Privind discret la ceas: «E timp, posteritate, E timp de bun rămas. Mă-ntorc, ducând cu mine Un car de-nvățătură. Îți mulțumesc»Ă Ce zâmbet Îi joacă pe la gură? Îmi știu poetul bine Și spusele-i nu-mi plac. Prea grav când e și liric, Aștept un bobârnac. «Am Învățată» Și ochii Îi râd ca două dungi «Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scăldat În fluvii de poeme. Și cum am mai zburdat! Dar, luând În mână pana, Aveam un obicei. Să-mi spun mereu, ce-i spuse, Bunica fetei ei: «Copilă, sunt bătrână. Mai am puțin și plec. Dar știu ceva rețete, Cari, veșnic nu se trec. Ascultă-mă. Dulceața S-o faci legată tare Și-ți ține - de-i borcanul Oricât de mic ori mare. Să n-aibă multă apă. S-o torni cât e fierbinte. Și-apoi mai e o lege
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]