9,508 matches
-
-a, București), "Pribegi în țară răpită" (1912) și "Moartea lui Cain" (1914), în bibliografia lui mai sunt înscrise opera muzicală "Cetatea Neamțului", operă comică "Pescarii din Sulina" ("Veta, ou leș pecheurs de Soulina", 1911, în colaborare cu Gh. Gr. Arghyropolu), comedia în trei acte "Convertirea" (1911) și altele.
Dumitru C. Moruzi () [Corola-website/Science/333007_a_334336]
-
în stilul poetului antic grec Anacreon. Tatăl lui, Ienăchiță, a fost și el poet, dar a scris și prima gramatică a limbi române, iar fiul său, Iancu, a fost poate unul din cei mai mari poeți ai generației sale. O comedie umană a fost dezvoltată de anecdotele lui Anton Pann, care a încercat să ilustreze puțin din spiritul și folclorul balcanic adus de otomani în țările române. Totuși, următoarea generație de scriitori români s-a inspirat din Iluminismul european. Reprezentanți ai
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
hinduse. Cercul literar "Junimea" al lui Titu Maiorescu, fondat în 1863 și frecventat de mulți scriitori români, a jucat un rol important în literatura română. Mulți scriitori valoroși, inclusiv Ion Luca Caragiale, care a scris unele din cele mai bune comedii românești, povestitorul Ion Creangă și Barbu Ștefănescu Delavrancea, și-au publicat lucrările în această perioadă. Astfel au coexistat curente literare diverse, de la Romantism, la Poporanism sau chiar Sămănătorism. După înfaptuirea unității naționale în 1918, în literatura română a debutat ceea ce
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
Național din Iași, după ce domnitorul a decis unirea celor două teatre din oraș, din care unul găzduia reprezentații în franceză. În anii care au urmat, la acest teatru, devenit cel mai popular de acest gen din țară, s-au jucat comedii cunoscute din repertoriul francez și a debutat și Alecsandri că dramaturg. Treptat, teatrul a început să fie supus cenzurii lui Sturdza. În 1843, Kogălniceanu a ținut o cunoscută prelegere inaugurală despre istoria națională la nou-înființata "Academie Mihăileană" din Iași, discurs
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
preocupările lui Lovinescu merg, în afara memoralisticii, spre literatura propriu-zisă și spre istoriografia literară, interesul pentru beletristică era mai vechi, și după drama ibseniana: De peste prag (1906) urmează volume de nuvele, scenete, poezii, romane unele reluate sub diverse titluri ("Aripa morții", "Comedia dragostei", "Lulu", "Viața dublă"). Două cicluri sunt, de reținut: ciclul "Bâzu" ("Bâzu", 1932; patru, 1932; "Diana", 1956; "Acord final", publicat în Revista Fundațiilor Regale) și ciclul Eminescu, cuprinzînd Mite (1934) și Bălăuca (1935). Cele dintâi sînt, pînă la un punct
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
că cineva vinde la tarabă medalii ”Pentru curaj”, ” Pentru merite în luptă”, stegulețe cu chipul lui Lenin, femeia care regretă disoluția mândriei naționale, cheamă poliția, copleșită de sentimentul că se află într-un décor de teatru, ”că se joacă o comedie în fața noastră”. Apartenența la cultul consumului se construiește complet diferit de cea la cultul național, și nu umple golul lăsat de destructurarea acesteia, din moment ce se articulează practic pe statutul economic în interiorul unui sistem al inegalităților. Fantasma abundenței, a unei vieți
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
(n. 21 august 1925, Argos Orestiko, în greacă: "Άργος Ορεστικό" sau "Hrupisti", Grecia - d. 4 martie 1977, București) a fost un actor român cu activitate bogată în teatru, TV și film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind "Actorul și sălbaticii" (1975). S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa
Toma Caragiu () [Corola-website/Science/297582_a_298911]
-
buna producție și cel mai bun regizor la Festivalul Tineretului de la Piatra Neamț, 1985. În 1988 a fost invitat la Teatrul Mic din București unde a regizat "Cameristele", de Jean Genet. Din 1989 a lucrat ca regizor angajat la Teatrul de Comedie din București. Aici a regizat în 1990 " Visul unei nopți de vară", de William Shakespeare (cu Florentina Mocanu în rolul "Hermia"), spectacol distins cu premiile pentru cel mai bun regizor și cele mai bune costume la prima ediție a Festivalului
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa - Cracovia 1996. Alexandru Darie a montat în Japonia "Omul cel bun din Seciuan", de Bertolt Brecht, la Ghinza Season Theatre din Tokio (1996) și Macbeth, de William Shakespeare. În 1999 a regizat la Teatrul de Comedie "Iluzia comică", după Pierre Corneille, traducere în versuri de Horia Gârbea, un spectacol care a obținut numeroase premii, printre care și premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al stagiunii. Înainte, în 1998, a montat la Teatrul Nottara, o temerară
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, rămânând cel mai rezistent compartiment al activității sale literare și va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcții tehnice: comedia străină și drama istorică. În noiembrie s-a jucat "Farmazonul din Hârlău" iar în februarie 1841, "Cinovnicul și modista", ambele preluate după piese străine. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munții Moldovei, în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
care au luat naștere. În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica scoate săptămânalul "Propășirea", în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul "Doine și lăcrimioare", iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa "Iorgu de la Sadagura", comedie de rezistență în dramaturgia scriitorului. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaște pe Elena, sora prietenului Costache Negri, de care se îndrăgostește și căreia, după moartea timpurie din 1847 (la doar 2 ani după ce a cunoscut-o
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
V. Alecsandri", partea a II-a. Publică la Paris primul volum de poezii originale: "Doine și lăcrimioare". În 1856 apare în "Steaua Dunării", revista lui Kogălniceanu, poezia "Hora Unirii". În 1874 publică "Boieri și ciocoi", una dintre cele mai importante comedii, o frescă socială de dimensiuni considerabile. Tot în "Convorbiri literare" publică nuvela "Călătorie în Africa". În 1875 se editează "Opere complete", cuprinzând "Poezii" (I-III) și "Teatru" (IV). În 1876 se publică volumul "Proza". În 1877, odată cu poezia "Balcanul și
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
din Paul Verlaine" în 1903. În 1905 a publicat volumul de versuri " În grădină", urmat, în 1909, de "Fantazii". Între timp au apărut operele scrise de D. Anghel în colaborare cu Ștefan O. Iosif: "Legenda funigeilor" (poem dramatic, 1907), "Cometa" (comedie, 1908, 1912), "Caleidoscopul lui A. Mirea" (1908), "Carmen saeculare" (poem istoric, 1909), iar în 1910, "Cireșul lui Lucullus" (proză). A mai scris și alte volume de proză, între care amintim doar câteva: "Povestea celor necăjiți" (1911), "Fantome" (1911), "Oglinda fermecată
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
Pontica, 2004; "Fărâme critice", Pontica, 2005; "O panoramă critică a poeziei române din secolul al XX-lea", Pontica, 2007, "Cvasitratat de/despre literatura", Ed. Paralelă 45, 2009. Postum: Vol. Polemos, Ed. Compania, 2011. D’Arco Silvio Avalle, "Modele semiologice în Comedia lui Dante", în colaborare cu Ștefania Mincu, Univers, 1979; "Poeți italieni din secolul XX. De la Pascoli la Magrelli", Cartea românească, 1988. Al. Macedonski, "Excelsior", poezii, prefață de..., BPT, Minerva, 1968; Mihail Sadoveanu, "Locul unde nu s-a întâmplat nimic", postfața
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Gheorghe, "Poeme", cuvânt înainte de.., Colecția „Cele mai frumoase poezii”, Albatros, 1972; Mihail Sadoveanu, "Creangă de aur", prefață de..., BPT, Minerva, 1973; Ion Heliade-Rădulescu, "Poezii-Proză", antologie și repere istorico-literare de..., seria „Patrimoniu”, Minerva, 1977; D’Arco Silvio Avalle, "Modele semiologice" în Comedia lui Dante, prefață de..., colecția „Studii”, editura Univers, 1979; Nichita Stănescu, "Pravoto na vreme", introducere de..., Ed. MISLA, Struga, 1982; Maria Corti, "Principiile comunicării literare", prefață de..., colecția „Studii”, Univers, 1983; Umberto Eco, "Pendulul lui Focault", postfața de..., colecta Bibliotecă
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
de Mihail Dragomirescu, în editura H. Steinberg. Volumul reia majoritatea pieselor incluse în "Frământări" (1912), adăugând trei inedite. Sumarul: "Golanii"; "Cuceritorul"; "Ocrotitorul"; "Proștii" [inedită]; "Dintele"; "Cerșetorul" [inedită]; "Culcușul"; "Nevasta"; "Strănutarea"; "Pozna" [inedită]. Între 9 mai/24 iulie - Scrie și transcire comedia "Cadrilul". În nr. 13 din "Biblioteca Căminului" (București, H. Steinberg) apare volumașul "Mărturisire" (Nuvele și schițe). În sumar: "Mărturisire" [inedită]; "Răfuială"; "Vrăjmașii"; "Lacrima [Glasul inimii]"; "Armeanul (Idilă de la țară)"; "Talerii [inedită]"; "[[Cântec de dragoste (Cântecul iubirii)|Cântec de dragoste [Cântectul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
vacanța de vară călătorește cu soția în [[Transilvania]], Rebreanu documentându-se atent în legătură cu sfârșitul tragic al lui Emil. Reîntors la București, prozatorul încearcă să scrie la "Pădurea spânzuraților", fără să izbutească să finalizeze romanul. Pe [[29 decembrie]] are loc premiera comediei "Cadrilul". Un nou volum de nuvele (edite și inedite): "Răfuiala", apărut la "Universala-Alcalay". În sumar: "Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari" [inedită]; "Cântecul iubirii"; "Norocul"; "Talerii"; "Cearta"; "Glasul inimii"; "Soacra Sfântului Petru"; "Idilă de la țară": "Ofilire"; "Barba" (imitație
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
1926]], [[1928]], [[1929]], [[1932]], [[1940]]. În editura lui [[H. Steinberg]] din București apare a II-a ediție din "Golanii" (Nuvele și schițe), cu ilustrații de Fr. Șirato. Același sumar din [[1916]]. Pe [[12 aprilie]] [[1923]], Rebreanu ia parte la premiera comediei "Plicul". În același an va fi ales vicepreședinte al [[Societatea Scriitorilor Români|Societății Scriitorilor Români]]. În revista "Lamura" apare nuvela "Cumpăna dreptății". Pe [[15 noiembrie]], [[1924]], Împreună cu [[Alexandru Dominic]], publică săptămânalul "Mișcarea literară" (până în [[octombrie]] [[1925]]). O nouă reeditare: "Trei
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Alexandru Busuioceanu semnalează volumul de versuri în limba spaniolă "Vision desperada" (Madrid, 1953), semnat José Domingo. Utilizând pseudonimul Alexandre Treize, Alexandru Ciorănescu a publicat la Paris, la Editura Gallimard, romanul "Le Couteau vert" (1963). A tradus în limba franceză Divina Comedie (Lausanne, 1964), pornind de la convingerea ca „poemul nu poate fi, dar trebuie tradus”. Este traducător și editor al lui Cristofor Columb în Franța ("Oeuvres de Christophe Colomb", Paris, 1961). Alexandru Ciorănescu este unul dintre puținii scriitori români din exil care
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
este un serial animat de comedie american creat de Matt Stone și Trey Parker în 1997. Serialul urmărește aventurile a patru copii din micul oraș montan cu același nume din statul Colorado, folosindu-le ca pretext pentru satire acide la adresa modului de viață, a tabu-urilor
South Park () [Corola-website/Science/297656_a_298985]
-
Jennifer Aniston și Lisa Kudrow sunt singurii actori ai echipei care au câștigat câte un premiu Emmy, în timp ce Courteney Cox Arquette nu a fost niciodată nominalizată. Sitcomul a câștigat în anul 2002 premiul Emmy pentru cel mai bun serial de comedie, cu nominalizări in anii 1995, 1996, 1999, 2000 și 2003. De asemenea a câștigat cate un premiu American Comedy Award, GLAAD Media Award, Golden Globe Award, Satellite Award, Screen Actors Guild Award, 3 premii Logie Awards, 6 premii People's
Prietenii tăi () [Corola-website/Science/297653_a_298982]
-
Steinhardt aveau un adevărat cult. Este autorul unei poezii negre, existențialiste, cu personaje dintr-o mitologie proprie a morții, în consonanță cu filozofia Trăirismului interbelic. E un poet al măștilor, eul liric se devoalează prin toate aceste personaje, rezultând o comedie a morții și a neputinței.. În 1937 îi apare la „Fundațiile regale pentru literatură și artă”, întâiul volum, premiat, intitulat: „Întunecatul april”. Timbrul original al acetei poezii încântă critica. Vladimir Streinu („cloșca cu puii de aur: cum l-a numit
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
fost prima instituție de arta teatrală din Giurgiu. Prima denumire a fost Teatrul Ion Vasilescu. În 1993 denumirea s-a schimbat în Teatrul Valah.Iar din 2011 se numește Teatrul Tudor Vianu. Iar tema sa de teatru de revistă și comedie s+a schimbat în teatru dramatic și teatru pentru copii și tineret. Această instituție are 2 săli, una mare cu o suprafață de 12m și 480 de locuri, iar sala mică deține 87 de locuri. Această instituție de arta teatrală
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
de orfism. Atunci zeul era sărbătorit sub numele de Bromius (Asurzitorul) în cântece și dansuri, adesea cu caracter orgiastic. Din obiceiurile de deghizare și de recitare a ditirambilor a luat ființă tragedia, din procesiunile cu simboluri falice, care celebrau fertilitatea, comedia greacă. Sanctuarul templului de la Delphi era consacrat în timpul iernii lui Dionis și doar vara lui Apollo. Misterele zeului, inițiate de orfici, s-au celebrat în Italia până târziu în epoca imperială. Primele reprezentări ale zeului Dionis în mijlocul cortegiului său, adesea
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
din nou dezechilibrată de gripa spaniolă, din cauza căreia trebuie să se refugieze la pensionul Stüdl din Schelesen (Boemia), unde o cunoaște pe Julie Wohryzek. Fiica unui evreu pantofar și paracliser de sinagogă, Julie este « îndrăgostită de cinematograf, de operete și comedii, de pudră și văluri, posesoarea unei colecții inepuizabile și impetuoase de expresii "jargon", în general o mare ignorantă, mai mult glumeață decât tristă ». Julie și Kafka se logodesc în scurt timp, în ciuda obiecțiilor vehemente ale tatălui scriitorului, care pretindea a
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]