8,691 matches
-
capitație. După mărturia lui Al Mukaddasi a făcut parte din provincia Djund Filistin. În vremea Regatului Ierusalimului înființat de cruciați Sebastia era sediul unui episcop catolic. Prin 1184 a fost recucerită de musulmanii sub conducerea lui Saladin (Salah ad Din). Cucerirea definitivă de către mameluci sub conducerea guvernatorului Damascului, Ladjin, a avut loc prin anul 1287. Ea este menționată în scrierile geografului sirian Yaqut al Rumi (1179-1229) care scrie ca „aici se află mormintele lui Zakariya și Yahya, fiul lui Zakariya, precum și
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]
-
mai 1480 o flotă mare otomană a apărut înaintea Rhodosului, care transporta o armată invadatoare de circa 100.000 de oameni sub comanda lui Mesih Pasha (de origine grec pe nume Mihail Paleologul, care s-a convertit la islam, după cucerirea Constantinopolului de către turci). Cavalerii au primit sprijin din Franța, de 500 de cavaleri și 2000 de soldați, din partea fratelui său Antoine. Asediul a durat până în august. După trei încercări nereușite împotriva orașului, forța turcă a fost obligată să se retragă
Pierre d'Aubusson () [Corola-website/Science/330407_a_331736]
-
Otomană erau reglementate prin acorduri și capitulații prin care domnitorii români recunoșteau suzeranitatea sultanului, acceptau plata tributului și promiteau să urmeze politica externă otomană. Otomanii se obligau să nu atace țările românești și să le ofere protecție împotriva tătarilor. În urma cuceririi Constantinopolului din 1453, majoritatea statelor sud-est-europene se simt nevoite să se supună puterii otomane. Mehmed al II-lea, considerându-se moștenitor al fostului Imperiu Bizantin și conștient de importanța geostrategică a Istanbulului, dorește să impună control deplin și asupra vasalilor
Dominația otomană asupra Țărilor Române () [Corola-website/Science/330417_a_331746]
-
au adoptat creștinismul. Francii au devenit protectorii Bisericii Romane și s-au angajat în lupta împotriva ereticilor arieni și a păgânilor. Alemanii și ceilalți germanici din Europa Centrală au adoptat creștinismul între secolele VII-VIII, în urma eforturilor Sfântului Bonifaciu și a cuceririlor lui Carol cel Mare, împăratul francilor. Creștinarea anglo-saxonilor a început în anul 597, odată cu venirea Sfântului Augustin în Anglia. Creștinismul a fost acceptat de regii și nobilii anglo-saxoni, apoi de populația ce s-a supus conduceri. Mulți preoți și călugări
Creștinarea popoarelor germanice () [Corola-website/Science/330420_a_331749]
-
oxigenate, cu funduri formate din pietriș curat. Masculii ajung primii în locurile de depunere a icrelor. În timpul boiștii (bătăii) femela e urmărită de 3-4 masculi, care se luptă între ei. Dintre victorioși, fiecare femelă își alege un singur mascul. După cucerirea unei femele masculul o apăra de eventualii pretendenți. Ambii reproducătorii (părinți) participă la construcția cuibului, scormonind prundișul fundului cu botul și cu coada și fac o gropiță semicirculară, în formă de strachină, adâncă de 10-30 cm, acolo unde curentul este
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
esh-sheikh el-akbar) al Sufismului. Opera să constituie formularea inegalată a doctinei și experienței contemplative sufite. Născut la Murcia (în Anadaluzia)în 1165, moare la Damasc în 1240. Meditațiile și viziunile în fața Ka'abei dau numele sunnei sale metafizice "Revelațiile sau "Cuceririle spirituale de la Mecca" (Futuhat el-Mekkiyah). Sunt celebre în mediul islamic: "Nestematele Înțelepciunii" sau "Colierul Înțelepciunii" (Fușuș el-Hikam)- sinteză a pozițiilor sale doctrinare și "Interpretul dorințelor ardente" (Tar juman el-ashwaq)- culegere de poezii având că sub iubirea mistica. Unul din fundamentele
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
stat independent (899) pe malul vestic al Golfului Persic, cu capitala la Al-Ahsa . Din capitală, declanșau raiduri sângeroase împotriva teritoriilor vecine, iar în 903 invadează Omanul. Fiul și succesorul său, Abu Tahrir Sulayman, culminează seria atrocităților în anul 930 prin cucerirea Meccăi și furtul Pietrei Negre. Cea mai sacră relicvă a islamului este returnată în 951 la Kaaba, din ordinul califului fatimid al-Mansur, sub pretextul: „Din poruncă am luat-o, la poruncă o dăm înapoi”. i au suferit a doua schismă
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
sprijinit pe budism, pe secta Chan în special. În secolul al XII-lea, neo-confucianismul și secta Chan au fost răspândite în Coreea, Vietnam și în Japonia, unde secta Chan se numește Zen, fiind preferată de clasa conducătoare a samurailor. În timpul cuceririi mongole a Chinei, când a fost întemeiată dinastia Yuan , a fost intdrodus în China budismul tibetan, care a devenit religie oficială. Călugări budiști tibetani, numiți lama, au ocupat funcți înalte în justiție. Lama erau bogați și corupți, și răspândeau învățături
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
oamenii erau martori ai unor injustiții, acesta intervenea direct și putea modifica orice decizie judecătorească. Baza juridică a statului otoman s-a sprijinit pe doi stâlpi: dreptul musulman "(șerî’a)" și cutumele juridice ale populațiilor anexate de otomani cu ocazia cuceririlor. Suveranii otomani au folosit în reglementările lor dreptul cutumiar sau dreptul vechi al popoarelor balcanice și, pentru Egipt, legile promulgate de mameluci. Guvernarea otomană s-a confruntat de multe ori în Balcani cu problemele privind exploatarea minelor, imposibil de rezolvat
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
Fatimah, fiica profetului Muḥammad, cunoscută și sub numele "az-Zahra" (cea luminoasă). Unii autori o numesc "Marea Moschee" a orașului Cairo. În anul 969 forțele armate ale celui de-al patrulea calif fatimid, Al-Mu'izz li-Din Allah, cuceresc Egiptul. După cucerire, Al-Mu'izz îi cere comandantului său militar, Jawḥar al-Siqillī, să construiască noua capitală. Aceasta va fi numită al-Manșūriyyah, ulterior Al-Qăhirah. Planul lui Jawḥar al-Siqillī prevedea și construirea unei moschei de mari dimensiuni. Moscheea va fi numită inițial Jami'at al-Qahira
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
explorat și exploatat. Cu toate acestea, teritoriul nu era pustiu - amerindienii erau răspândiți de-a lungul teritoriului, cum erau și coloniștii spanioli și exploratorii francezi. Pentru pionierii care aveau să confrunte pericolele acestor terenuri, deschizătorii de drumuri, ca Daniel Boone, cucerirea Vestului este o poveste de curaj și plină de greutăți care a format caracterul Americii. Înarmați cu cunoștințe despre conditile dure , ca Jedediah Smith, milioane de americani s-au îndreptat spre vest. Călătoriile cu caravanele de căruțe erau un real
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
Războiul Civil Rus. Mai multe țari, printre acestea și Polonia, s-au folosit de această ocazie pentru ca să-și declare independența. Ostilitățile între polonezi și bolșevici au izbucnit în momentul în care trupele lor, înaintând din direcții opuse în operațiuni de cucerire a controlului asupra teritoriilor Ober Ost din mâinile trupelor germane în retragere, s-au întâlnit în orașul Mastî. Consiliul Suprem Aliat a însărcinat „Comisia pentru Problemele Poloneze” să schițeze un set de recomandări cu privire la granițele răsăritene ale Poloniei. Aliații au
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
referitoare la Crizele Seldon. Poly Verisof ("Fundația") este Mare Preot pe Anacreon și ambasador al Fundației. El conduce mulțimea lui Hardin către Palatul Regal de pe Anacreon. Prințul Regent Wienis ("Fundația") este adevărata putere din spatele regenței lui Lepold I. El încearcă cucerirea militară a Fundației, dar este împiedicat cu ajutorul religiei științei, care îi asigură Fundației controlul tehnologiei de pe Anacreon, inclusiv controlul tehnologiei militare. Plin de frustrare după manevrele lui Salvor Hardin, el cade în depresie și se sinucide.
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
de asemenea, în conflict cu Portugalia regelui Afonso al V-lea care lupta de partea Ioanei. Córdoba a luptat sub Marele Maestru al Ordinului de Santiago, Alonso de Cárdenas. După bătălia de la Albuera, Marele Maestru a felicitat comportamentul său. În timpul cuceririi spaniole de zece ani a Granadei sub monarhii catolici, el și-a terminat ucenicia sub fratele său, marele maestru de Santiago, Alonso de Cárdenas, și conții de Aguilar și de Tendilla, de care a vorbit mereu ca stăpânii ai săi
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
intenția guvernelor de a deține controlul exclusiv asupra acestor mijloace de comunicare, fiind inițial foarte reticente la introducerea publicității ce ar fi putut amenință valorile tradiționale arabe. Radioul a fost considerat mult timp vocea statului, cu un rol important în cucerirea independenței acestor state, mai ales din zona Maghreb . Televiziunea a apărut în anumite state arabe în anii 50: Maroc (1954), în Algeria, în Irak și în Liban (1956), apoi în anii 60 și 70 s-a extins și în celelalte
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
Moscheea Umayyadă, este una dintre cele mai mari și vechi moschei din lume. Ca importanță, aceasta moschee este considerată al patrulea loc sfânt de către unii credincioși musulmani. Moscheea se află situată în partea veche a orașului Damasc, capitala Siriei. Înainte de cucerirea arabă a Damascului în anul 634, pe locul moscheii se află o bazilica închinata lui Ioan Botezătorul, considerat profet atât de creștini, cât și de musulmani, care îl recunosc sub numele de Yahya (în arabă يحيى). Se presupune că în
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
că aici s-ar afla capul acestuia. Bazilica avea o importanță deosebită, aici aflându-se Episcopul Damascului, al doilea ierarh ca importanță din regiune după Patriarhul Antiohiei. Damascul a fost cucerit de către musulmani în anul 636. În perioada imediat următoare cuceririi biserică nu a fost vizată de către aceștia. Ulterior, clădirea, care își păstrase formă de biserică, a fost folosită în comun atât de creștini, cât și de musulmani. Mai tarziu, musulmanii și-au construit propria clădire pentru a-și desfășura rugăciunile
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
apoi sub controlul mamelucilor pentru circa două secole. În această perioadă au avut loc o serie de incendii și restaurări. Din secolul al XVI-lea până la începutul secolului XX. Damascul a fost sub controlul turcilor otomani. La scurt timp după cucerirea orașului aceștia au ordonat restaurarea și redecorarea moscheii. Un incendiu de proporții a avut loc în 1893, fiind nevoie de o nouă restaurare. În timpul mandatului francez în Siria,în 1929, moscheea a suferit o nouă restaurare. După obținerea independenței de către
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
(latină: as, greacă: 'Αμαλαφρίδας}} ) a fost fiul ultimului rege al thuringienilor Hermanafrid și al soției acestuia, Amalaberga, fiică a Amalafridei și nepoată a regelui Theodoric cel Mare al ostrogoților. După cucerirea reședinței thuringienilor de la Scithingi (astăzi, Burgscheidungen) în fața regelui francilor Metz, Theuderic I în 531, Amalaberga a găsit refugiu pe lângă regele ostrogot Theodahad, fratele ei, împreună cu Amalafrid și cu sora acestuia, Rodelinda. Ei au fost capturați de către generalul bizantin Belisarie și
Amalafrid () [Corola-website/Science/328546_a_329875]
-
regelui seleucid, fiind dezgustat de viciile și luxul curții ptolemaice. Invazia inițială a regatului Ptolemaic s-a bucurat de succes, orașe precum Seleucia sau Tyre predându-se armatei seleucide. Însă, în ciuda eforturilor lui Antiohus, regiunea era puternic fortificată, astfel prelungind cucerirea cu aproape doi ani. În tot acest timp miniștri lui Ptolemeu, în principal Sosibus, au reușit să tragă de timp cu succes mimând negocierile cu Antiohus. Timpul câștigat le-a permis sa creeze o armată capabilă de a o confrunta
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
mai vulnerabil (ciocanul). O ipoteză este ca Antiohus să fi sperat să îl captureze sau să îl ucidă personal pe Ptolemeu, aflat pe aceași parte a câmpului de luptă ca și el, fapt ce i-ar fi putut facilită imens cucerirea întregului regat egiptean cu un efort minim. Potrivit istoricului grec Polybius, cei doi monarhi s-ar fi adresat oștilor lor înaintea bătăliei, punând accent deosebit pe oamenii ce compuneau falanga. În cazul lui Ptolemeu, mesajele sale ar fi fost transmise
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
, numită și cucerirea maghiară sau descălecatul maghiar (în limba maghiară: "honfoglalás") este un termen generic care se referă la o serie de evenimente istorice care s-a încheiat cu așezarea ungurilor în Europa Centrală la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
încheiat cu așezarea ungurilor în Europa Centrală la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X-lea. Există mai multe teorii care explică „descălecatul” nomazilor maghiari. Prima teorie susține că maghiarii au plănuit o operațiune militară de cucerire, bazându-se pe informațiile pe care le-ar fi obținut în raidurile anterioare, având ca scop precis cucerirea unui teritoriu care să devină o nouă patrie. Acest punct de vedere (susținut printre alții de Kornél Bakay și Viktor Padányi) acceptă
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
X-lea. Există mai multe teorii care explică „descălecatul” nomazilor maghiari. Prima teorie susține că maghiarii au plănuit o operațiune militară de cucerire, bazându-se pe informațiile pe care le-ar fi obținut în raidurile anterioare, având ca scop precis cucerirea unui teritoriu care să devină o nouă patrie. Acest punct de vedere (susținut printre alții de Kornél Bakay și Viktor Padányi) acceptă versiunea lui Anonymous și a cronicilor maghiare care i-au urmat. Un alt punct de vedere diferit este
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
relatarea războiului bizantino-bulgar din 894-896, amintește de prezența călăreților maghiari în rândurile armatei bulgare. O cronică din aceeași perioadă a lui Gheorghios Amartolos amintește de asemenea de participarea ungurilor la luptele cu bizantinii. Relatarea cea mai detaliată a campaniilor de cucerire a Bazinului Panoniei de către unguri apare în "De Administrando Imperio". Aceasta este o lucrare apărută sub îngrijirea împăratului Constantin al VII-lea în 951 ori 952. Unele lucrări scrise de clerici din statele succesoare ale Imperiului Carolingian prezintă fapte legate
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]