8,953 matches
-
zărit o funie de fum negru care se ridica, când dreaptă, când zburătăcită de vijelie, de pe cel mai Înalt pisc al munților lăsați În urmă. - Pfuuh, Enkim, Îmi spuse Kikil. - Enkim, am răspuns. Le arată calea alor lui. Ne-am culcat dar, n-am putut să Închidem ochii toată noaptea. Fiare de toate felurile Începură să treacă pe lângă adăpostul nostru, din ce În ce mai multe, alergând către Miazănoapte. Pisici din cele mari alergau cot la cot cu capre și cu mamuți, animale din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care să-l poată doborî. Nu știu de ce, dar vorbele mele i-au Înveselit. A doua zi ne-am sculat obosiți și Înțepeniți de frig. Văzduhul era neclintit de acum. Soarele strălucea, dar abia dacă dezmorțea ierburile pline de brumă, culcate la pământ. Am Îmbucat ceva și ne-am pregătit de plecare. Norul acela uriaș parcă se mai apropiase, numai că acum părea să fi Înghețat. Prinsese o culoare argintie. Pândea. Era gata-gata să-și arate puterea și să scuture din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
râs. Credea că povestea asta va rămâne doar Între noi doi. - Cum să rămână doar Între voi doi? Până și lucrurile negândite se află dacă știi să te uiți la om. Auzi? - schimbă el vorba deodată. Ia hai să ne culcăm, că În curând se isprăvește noaptea. M-am dus la Nunatuk, care tocmai Îi ținea pe Marea și pe Omăt la țâțele ei lăptoase peste poate. Nu mă mai săturam să mă uit la ei În timp ce Nunatuk Îmi povestea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Logon și pe Dupna În spate, bine legați, astfel Încât oamenii lui Scept să ne vadă puterea. Într-una din zile, am ajuns pe un tăpșan uriaș care se Întindea cât vedeai cu ochii. Tăpșanul era acoperit cu iarbă măruntă, verde-gălbuie, culcată la pământ de vânturile care nu conteneau niciodată la aceste Înălțimi. Cât vedeai cu ochii, nici o colină, nici un deal, nici un copac. Am luat-o spre Apus și, după jumătate de zi, am dat peste un lac Întins, cu maluri Înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a tot ceea ce era altfel decât Krog. Of, of, măi Moru, măi... De ce mi-ai dat tocmai mie călătoria asta, căci nu eu eram cel mai bun om, și tu știai asta! Dinspre Miazănoapte se stârni un vânt tăios care culcă iarba la pământ. Am privit Într-acolo - cerul se acoperea cu un nor la fel de rău cum fusese cel care ne dăduse ghes când ajunsesem la capătul tuturor pământurilor. L-am trimis pe Kikil să le spună Vindecătorilor ca, deîndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urlând precum fiarele, ridicând sulițele și topoarele, În timp ce arcașii noștri se dădură de-o parte și prinseră să azvârle săgeți după săgeți Înspre vânătorii lui Scept. Tropoteam precum o turmă de bivoli alergând peste câmpie, stârnind nori de praf și culcând ierburile la pământ - Poate mor, poate scap! mai strigară câte unii când ne amestecarăm cu vrăjmașii. În față mi se arătă un blond spătos, cu capul Învelit În plete și barbă. Era din neamurile de pădurari de la Miazănoapte - răsucea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și ne-am Îndrăgostit de domnul Singvogel. La Paris am stat patru zile și n-a plouat decît o dată. De fapt, n-am stat decît trei zile, căci am ajuns seara tîrziu și eram atît de obosite că ne-am culcat imediat ce-am ajuns la hotel. Numai că n-am prea dormit, cred că n-am văzut În viața mea un oraș mai zgomotos, iar taxiurile au trecut toată noaptea pe sub fereastra noastră claxonînd Întruna de-ți venea să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca nebunii“. Totuși, În ziua aceea n-au coborît pe uscat. Spaniolul cel chior era istovit, iar echipajul era epuizat: au mîncat ce mai aveau, niște stafide, brînză, au băut vin și, după ce au pus oameni de strajă, s-au culcat, fără să le pese de focurile ce licăreau În satul indian, de zgomotele, cîntecele și murmurul ce se auzeau sau de siluetele ce treceau pe țărm Încolo și Încoace. Apoi luna minunată se Înalță pe cer și lumina sa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
seama de ce nu se potrivesc. încurcată treabă nu-i așa? Numai polițist guatemalez să nu fii într-o asemenea situație. Dar să las ziarul deoparte, e târziu, și este seară. Copiii și cei care au dat în mintea lor, se culcă. Noapte bună copii! Sfânta păruială Mare halima, mare dom'le, ce nu s-a mai văzut demult, ba unii jură cu mâna pe crucea de la Ierusalim, că nu s-a mai întâmplat niciodată, o asemenea chestie cu protagoniștii actuali. Păruială
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
se uită la cel care îi privește, din motive obiective, tot cu un ochi destul de câș, apoi mormăie ca pentru ei: „Iar ne jupoaie de vii ăsta! Dar Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului lăudat!". Și se culcă la loc, și dorm, și dorm, iar cheliosul, precum zmeul din poveste, îi jumulește așa cum vrea mușchii lui. Și în asemenea moment, am avut acea revelație pe care o să v-o împărtășesc și vouă, fiindcă, fiind români cu toții, vorba lui
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
student, pe loc i se calculează, contravaloarea serviciilor promise : 1 euro pentru un acatist citit o zi în biserică, 1,84 euro pentru două zile sau 2,80 euro pentru trei zile cât ține un examen. Apoi poate să se culce liniștit pe o ureche, fiindcă Domnul veghează... Pentru izbăvirea de păcate a celor vii și a celor trecuți în neființă, „vama creștinească" e plătită direct de pe cardurile Visa, MasterCard, Discover, American Express sau prin sistemul de plată online PayPal. Administratorii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu vi se face oarecum greață și o lehamite nesfârșită, când vedeți modul oripilant al momentului, când băsistul notoriu, devine monarhist peste noapte, aproximativ cu aceeași viteză și după identica metodă cu care pedeliștii (partid democrat de stânga) s-au culcat de stânga și s¬au sculat peste noapte de dreapta! Și uite-așa, istoria noastră mult prea încercată, a ajuns ca să consemneze, la câte nații găzduiesc aceste meleaguri carpato- danubiano-pontice, acum s-a mai adăugat una: băsistul monarhist - cea mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
înțeleg până la un moment dat cu mamele iubitelor mele. M-am căsătorit doar ca să exersez graiurile. Pe un sac de cartofi cel mai bine citești Victor Hugo, Les Chatiments. Nu-mi pot permite să fiu needucat, însă. Mai întâi îmi culc tovarășa de drum, apoi socializez cu călătorii. Inițial se impun doi indivizi din Dorohoi care vin din Banat, după ce se interesaseră de prețurile la mașinile de acolo. Adorabil cum știu ei să pronunțe mărcile străine cu accent moldovenesc. Discuția despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mă uit la ceas - e 5 dimineața. În sufletul meu caut o tigaie să le-o arunc în cap huidumelor. Nu găsesc nimic. Sufletul mi-e ca un burete îmbibat de colesterol. Vreau să fug cât mai repede, să mă culc pe o bancă în parc. Nu-i așa! Cap-de-cal urlă din bucătărie, sau baie, ce-o fi ea: la masăăă! Porc topit, ghiveci, cafea, coniac, mahorcă. De sub calorifer, Gilbert Becaud mârâie din toți bojocii, nervos că fusese sculat cu noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dumniezău mâna-n cap! când se entuziasma, o lua pe botoșănească. Târziu îmi dau seama că am uitat-o pe madam Ciolpan în gară la București. Rămăsese să ne aștepte în față la Informații. Nasol, a ratat o megașansă! Ne culcăm mai devreme, să prindem loc în față la coadă mâine. Eu dorm cu capul la picioarele Sabinei. Înnebunit de iureșul de bani, dibui și dau de Pepita. O mângâi pe creștet, o desfac cu degetul arătător și cu cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
după caz. În felul ăsta ne-a condus până la ieșirea din hotel. Cum s-a văzut în aerul răcoros al nopții, Sabina a devenit pasivă. S-a lăsat condusă până în cameră, a acceptat să înghită pastilele verzi și s-a culcat fără o vorbă. A doua zi aveam tren la 13.30. Dimineața am încercat să înțeleg ce se petrecea în sufletul ei. I-am vorbit de noi doi, de planurile noastre, am cedat chiar în fața ideii de căsătorie. Degeaba. Vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în curte, că vine primăvara. Pa pa! După ce-i lăsa cu gura căscată pe flenduroșii de pe străduță, intra în curte și rupea crengi din mărul despletit deasupra casei. Le fărâmița și le bătea conștiincioasă în pământ cu un cataroi. Se culca apoi. Ieșeam pe furiș, să văd și eu ce tot trebăluise ea acolo. Era un fel de labirint în spirală - o încercare disperată de a construi un sens, de a găsi o portiță de ieșire din haos. Mai greu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țevilor și trimisă cu două șuturi în cur în sufragerie, printre surate. - A fost greu? rânji Cristina. - Aaa, nicidecum, rânjii eu înapoi. Am mâncat ochiuri cu cartofi prăjiți pe muțește, sub muzica bubuitoare a celor de la Smash&Pumpkins. Ne-am culcat unul într-un dormitor, celălalt în altul. Sufrageria rămase zăvorâtă. Mâțele, în schimb, puteau defila prin dormitoare Odată cufundat în visuri, m-am găsit în mijlocul unei păduri de toamnă, noroioasă și rece. Încercam să cobor de pe munte; se făcuse întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
grăbit? Caii mergeau În continuare la trap, voi toți erați desculți și fugeați după căruță, totul avea același ritm ca și furtuna care tocmai trecuse. Când tocmai Îți conștientizai aceste noi ipoteze și Întrebări, ai văzut deodată că de lângă bărbatul culcat pe spate În iarba din căruță s-a ridicat un cap de copil. Ai privit În jurul tău, nedumerit, ai Încercat să Întrebi pe cineva de alături de tine. Copiii Însă plângeau cu toții și-și țineau capetele plecate, iar femeia, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
plecate, iar femeia, pe care ai și lovit-o cu cotul pentru a-i arăta ce se Întâmplă, a privit absentă spre căruță. Bărbatul continua să plângă cu vocea lui ridicolă și-l obligă pe copilul din car să se culce la loc În iarba cosită. După asta femeia a Întors spre tine fața ei anormală, se vedea acum clar că plânsul ei era fals, și ți-a spus: — Lasă, ce, crezi că-i prima oară? Ne prefacem și noi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și profesor Popa - bărbat bine, tânăr, orgolios și afemeiat - soțul prietenei mele Kity - știi povestea cu eu-baby-sitter timp de o jumătate de an la ei - și precum stimatul domn mai sus numit și-a exprimat dorința lui de a se culca cu mine pentru diferite motive - eu, fată curajoasă și cu sprâncenele ridicate prima dată și iar lăsate În jos i-am vorbit pe un ton destul de clar ca să-mi Înțeleagă opinia și să nu zică cumva mai Încolo că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să n-ai familie! Te sărut. Ana. p.s. Și morala din partea ta tot nu sosea. Aproape te uram că nu-mi scrii. Bineînțeles acum nici nu mă gândesc la așa ceva, ci... Ei, ci? Ci sunt tare. Tare obosită și mă culc. Și mă uit (God, ce copilării sfinte!) la poza ta regăsită. Te sărut. Ana. * Se aud apoi cocoșii cântând (așa cum numai În sat Îi auzi) și descoperi că bătrânul sforăie alături de tine. Aprinzi lumina și-ți privești ceasul. Mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-ar fi existat nici un semn al unei munci depuse cu atâta sudoare. (După-amiaza, cât timp ceilalți erau la pomană, mâncau, beau și reluau de la cap povestea celor două familii, noi, adică eu și Mușu, am mers și ne-am culcat În casa unui gospodar. În timp ce Încercam din nou să-l reconstitui pe Mușu din micile gesturi, m-am gândit că Într-adevăr trupul nostru nu e decât o mașină cu care Încercăm să țesem, din tot felul de fire fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prea. apoi am cârpit cămașa, era aproape distrusă și strigam cu grai tare: unde ești nevastă să mă vezi ce fac io acuma! când să ne ducem la masă ne trezim că ia dom’ Căpitan Soroagă comanda companiei și ne „culcă“ de câteva ori. drepți, culcat, drepți, culcat! - mă, ce l-o fi apucat p-ăsta? când colo, ce să vezi, era din cauza la doi grăjdari că i-a prins că jucau rișca. Dom’ căpitan i-a prins. Carnet de regie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
era aproape distrusă și strigam cu grai tare: unde ești nevastă să mă vezi ce fac io acuma! când să ne ducem la masă ne trezim că ia dom’ Căpitan Soroagă comanda companiei și ne „culcă“ de câteva ori. drepți, culcat, drepți, culcat! - mă, ce l-o fi apucat p-ăsta? când colo, ce să vezi, era din cauza la doi grăjdari că i-a prins că jucau rișca. Dom’ căpitan i-a prins. Carnet de regie: Spandau - penitenciar din Berlin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]