9,076 matches
-
zile muscă în casa unei familii, e mult mai interesant. Literatura ebraică se înrudește pe undeva cu bârfa. Sunt verișoare bune, dar nu se salută pe stradă pentru că literatura se rușinează să fie vară cu bârfa. Amândouă provin din aceeași curiozitate. Diferența constă în faptul că bârfa dă răspunsuri banale, triviale, pe când literatura ne deschide ochii ca să vedem pentru prima oară lucruri pe care le-am văzut de mii de ori până atunci. Și eu, când scriu despre familii, folosesc exact
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
paradis trebuie să le fi întărit unora dintre locuitori, confruntați cu soarta noastră de pribegi „strămutați“, conștiința de a se număra printre privilegiați. În programul de adaptare și inițiere figura și participarea la diverse sindrofii de familie sau reuniuni mondene. Curiozitatea gazdelor și a musafirilor de a afla „cum este acolo“ și „de ce am plecat“ se stingea de îndată ce experiențele cotidiene, greutățile prin care am trecut, relatate cu resemnare și cu un patos abia reținut depășeau forța comună de imaginație a unui
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
scuturam - pentru a câta oară? - implorând un miracol. Primul impuls nu era revolta împotriva vidului olfactiv. Nu știam pe atunci că drepturile omului includeau printre altele și liberul acces al femeii la industria cosmetică. În loc de ranchiună, simțeam un soi de curiozitate dureroasă față de lumea în care era posibil să-ți porți părul ciufulit și în dezordine, ca scăpat de la spitalul de nebuni. Primul impuls era senin, de evadare, nu de incitare la fapte. Sora mai mare a vecinei de la care îmi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care ar putea spune ceva în acest sens), dar cele două cifre reprezintă și datele (ziua - respectiv luna) în care au fost detonate cele două bombe atomice în cel de-al doilea război mondial. Pentru mine rămâne așa, ca o curiozitate. Primele amintiri se leagă de clădirea poștei din sat, acolo unde într-o cameră locuiau părinții. Îmi amintesc că pe la 3 ani am pus o păpușă în foc, un arlechin din pânză, camera s-a umplut de fum și era
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
venerabilă, a intrat în biserica din Oprea, s-a plasat undeva la peretele de nord al sfântului locaș, urmărind smerită slujba religioasă și așteptând cu răbdare sfârșitul acesteia, trecând apoi să se miruiască la rând cu sătenii, stârnind atenția și curiozitatea enoriașilor ce participau în ziua aceea la oficierea serviciului divin. Era curios pentru creștinii satului faptul că o atât de stimată doamnă, la o asemenea vârstă, după cum era echipată, după cum și-a pus rucsacul greu chiar și pentru un bărbat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
față“. Lucrarea - sau ce am apucat să scriu din ea - trata organizarea socială dintr-un cuib de gîndaci, analiza rolul femelei cu ou, statutul masculilor, importanța cercetașilor (femelele tinere, dotate cu aripi și foarte mobile) sau dedica un capitol acelei curiozități, un fel de apariție misterioasă, dacă nu chiar ținînd de-a dreptul de mitologie : gîndacul de bucătă rie alb. Ce să mai vor bim ? Eram din nou un fel de Dionis modern, care își exercita capacitățile de sinteză în direcția
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
multiple valențe educative și cu o mare încărcătură emoțională, care nu se uită. Excursia este o împrejurare de viață în care copilul sau adolescentul își dezvăluie și alte trăsături psihice și comportamentale decât cele manifestate în ambientul școlar: interese, atitudini, curiozitate, moduri de comunicare și de manifestare în natură, inițiativă, spirit investigator, disponibilități și abilități. Cu una dintre clasele la care am fost diriginte, pe când adolescenții erau la începutul vieții de elevi normaliști, am organizat o excursie la București, pornind de la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
intelectualism de substanță, achiziții junimiste încă vii în anii formațiunii naratorului. "Am cunoscut pe toți junimiștii rămași în viață", va preciza el. O demonie a cunoașterii îl definea de timpuriu: "Temperamentul meu arzător și neliniștit, spiritul meu deopotrivă chinuit de curiozitate și de îndoială, explică de ce toate actele vieții mele poartă semnul pasiunii care le animă, și de ce, iarăși, în acele împrejurări, am abandonat atâtea lucruri înainte de a le fi dus la capăt, iar în altele am adoptat o rezervă neînțeleasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
planul întreprinderii mele nu s-au precizat decât la confluența celor două impulziuni misterioase? Din fericire, îndoiala aceasta e un simplu proces al meu, numai al meu, al spiritului meu. Ea n-a putut (și nu va putea) suscita vreo curiozitate străină. Chestiunea aceasta nu prezintă dar nici o importanță. Important și grav în toate acestea, e faptul că ceea ce am construit pentru un motiv sau altul, din șubredul material al amintirilor mele, constituie un lucru destul de mediocru. Un lucru care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aceasta, întrucât mă simțeam mândru de ea. N-aș putea lămuri totuși, dacă sentimentul acesta izvora din atracția ce o exercita asupra spiritului meu școala cu binefacerile și cu perspectivele ei sau dacă în el se afirma cu deosebire vaga curiozitate de a cunoaște orașul despre care auzisem atâtea lucruri frumoase. Dar știu bine (și în privința aceasta nu mă pot înșela) că dorința de a pleca, de a începe o altă viață sau de a lărgi orizontul celeia pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
În școală n-am fost un elev model. Trebuie să recunosc chiar c-am fost un elev mediocru. Nu pentru că studiul mi-ar fi provocat cea mai mică repulziune sau pentru cine știe ce alt caz de incompatibilitate de acest fel. Via curiozitate a spiritului meu, nepotolita sete de a ști, de a cunoaște, de a înțelege, care mi-au dat în viață mulțumirile cele mai pure și mai prețioase, mă stăpâneau cu așa putere, încât, nu de puține ori, am sacrificat lecturei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de esență superioară și unică, a operei lui Homer, de a căror existență, vai!, atâți muritori pe pământul acesta n-au nici o cunoștință. De bună seamă noi nu ne-am mărginit la atât. Nici n-ar fi fost cu putință. Curiozitatea noastră neastâmpărată ne-a purtat câte puțin pe atâtea drumuri, în atâtea domenii diverse, încât, în stare de a ne aventura în ori ce fel de cercetări și speculațiuni, cu pașii siguri și cu încredere în propriile noastre forțe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am făcut excepție de la rânduiala comună, că adică n-am fost ferit de nici una din cauzele de rătăcire și de suferință care tulbură uneori atât de profund anii noștri tineri. Temperamentul meu arzător și neliniștit, spiritul meu, deopotrivă chinuit de curiozitate și de îndoială, explică de ce toate actele vieții mele poartă semnul pasiunei care le animă, și de ce iarăși, în unele împrejurări am abandonat atâtea lucruri înainte de a le fi dus la capăt, iar în altele am adoptat o rezervă neînțeleasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Căci nu puteam înțelege cum ordinea aceasta, egalitară până la mecanizarea vieții și la dezagregarea individualităței, care trebuia să desființeze cea mai mare parte din cauzele de neînțelegeri, de lupte și de injustiții, dar din care fatal urma să dispară emulația, curiozitatea, iluziile, neprevăzutul, adică tot ce face varietatea și farmecul vieții, cum acea ordine nouă, astfel construită va putea realiza odată fericirea pe pământ? Aceste toate, le spuneam în mine, atunci; în raport cu ce știam atunci despre Revoluțiunea socială; și sub influența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
frumuseți de construcție, de limbă, de gândire, de imaginație, de spirit, superioare operei sale scrise. Cineva dintre noi l-a rugat să ne spue pe scurt cam despre ce va vorbi a doua zi la întrunire. Simțeam toți neliniștea și curiozitatea acelui lucru nou, atrăgător, excepțional, al acelui eveniment care trebuia să ne uimească și să ne încânte, ca tot ce venea de la maestru. La refuzul lui, surâzător și amical, am insistat. Am insistat atât, încât a trebuit să ne cedeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
le vorbește un om căzut din lună... Anecdota primează Eu n-am fost contimporanul Junimii; adică n-am avut și n-am putut avea nici un fel de relațiuni cu această veche asociațiune. Când ochii mei s-au deschis, cu agera curiozitate a tinereței, la lucrurile înconjurătoare, Junimea trăise. Maiorescu, Negruzzi și cei mai principali dintre reprezentanții ei nu se mai găseau la Iași; Alecsandri, Eminescu, Creangă se stinseră pe rând; iar "Convorbirile literare" apăreau la București. Dar am trăit în atmosfera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
orice altă inițiere; Îmi ajung adevărurile aflate cu inima, dinaintea mării pe care o privesc cu prudența. De fapt, În adîncul labirintului e fîntîna În care s-a uitat Narcis. O fîntînă Înroșită de sîngele Minotaurului Dar Tezeu n-avea curiozitatea să se privească În ea. N-avem ce clarifica Într-un labirint În afară de drumul de Întoarcere, iată convingerea lui, singurul lucru pe care l-ar avea de povestit la ieșire... (După ce-am simțit sîngele Minotaurului țîșnind cald și Împroșcîndu-mi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cei ce i-au atribuit păsării Phoenix puterea de a se regenera singură, cel puțin de la Herodot Încoace, n-a văzut-o vreodată. Unică În specia ei, ea renaște sub semnul celei mai teribile singurătăți. Avînd Însă Într-o zi curiozitatea să recitesc legenda inițială, de la Heliopolis, am avut surpriza să aflu că, de fiecare dată cînd apărea, pasărea Phoenix era alta, adu-cînd În templul soarelui cenușa tatălui ei, Învelită În smirnă și modelată În forma unui ou. Și, Într-adevăr
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cada de baie, Icar s-a uitat sceptic spre cer. Cerul va rămîne gol. Iar peste ruinele labirintului strălucește un soare negru și echivoc. Tiresias Erau taine pe care grecul antic nu vroia să le afle, să le distrugă prin curiozitate. Eschil a riscat o dată să fie linșat de mulțimea care-l suspecta că dezvăluiseîn opera sa un mister eleusin. De aceea bătrînul prezicător orb Tiresias vorbeștecu două Înțelesuri. (...Puțini pricep cum a fost cu putință ce mi s-a Întîmplat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bucurii Când intrase în incinta restaurantului unde se ținea balul mărțișorului, o sărbătoare a primăverii, spațiul era ocupat aproape în totalitate. Numai ringul de dans era liber. Cineva îi conduse la o masă ce le fusese rezervată. Femeia, plină de curiozitate, îi privi pe toți cei din jur și constată o uriașă diferență între ei. Exista o lume reprezentată de toate clasele sociale. Seara, pe la ora nouă, orchestra își făcuse apariția pe podium, moment care produse o scădere a rumorii invitaților
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Carlina...că Valentin nu făcuse nici un compromis în această situație. Valentin părea mai degrabă că avea o teamă pentru prietenia aceasta pe care o considera destul de mare și pe care o primise prea târziu. Uneori Carlina îi privea cu o curiozitate feminină și o străbăteau atâtea gânduri și atâtea sentimente o încercau încât nu putea să își dea seama de fapt cum stăteau lucrurile. Avusese și ea parte într-o perioadă nefastă din viața ei de acostarea în moduri diferite a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se lovesc violent unele de altele.” În fuga trenului, lumina acelei dimineți de aprilie devenea tot mai clară. Vântul alerga mai repede, iar temperatura scădea cu fiecare minut și ca un necunoscător al locului în care se afla, citi cu curiozitate maximă stația unde urma să coboare. Pentru prima oară desluși cuvântul scris cu majuscule ,,Solnok”. Era denumirea unui oraș ales la întâmplare din Vestul țării, dincolo de graniță. Fiecare respirație îi era din ce în ce mai grea și anevoioasă. Psihic era epuizată, iar plămânii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu atâta grijă chipul său și totuși se afla între simțăminte potrivnice. Dacă ar fi putut să-și dea singură un cap sau un pumn în gură ar fi făcut-o ca să-și revină la realitate și să renunțe la curiozitate, dar nu putea. Dorința era mare și o hrănea cu precauție. Când o întâlnise prima oară o privise exact ca și acum, total dezinteresat. Leon era trecut de treizeci de ani. Ochii îi erau de un albastru cenușiu și rareori
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
izbucni de astă dată în lacrimi, fără a avea nevoie să se prefacă. Se simțea foarte vinovată că tocmai ea îl întrebă. Încercă să-și adune toate puterile care erau gata să o părăsească zicând: „Uite unde am ajuns din pricina curiozității mele.” Tocmai ea îl întrebase, ea care plecase de acasă, iar acum se simțea ca o mobilă veche. Ce sfat putea să-i dea? Ea care își chinuia sufletul și-și dorea ca viața să n-o mai poarte cum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Am un mesaj pentru dumneavoastră. - Pentru mine?!, întrebă Alin mirat din caleafară. Cuvintele celuilalt sunau atât de politicos încât mirararea lui era și mai profundă. - Vă rog domnule, cineva dorește să vă conduc la o masă rezervată din sala mare. Curiozitatea lui Alin era așa de mare încât nu refuză invitația. În condițiile în care se afla nu-și putea imagina cine-l putea invita și de ce îl invita tocmai pe el când existau atâtea persoane ca el. Îl conduse într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]