KorAP: Find »[drukola/base=divinitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...329 330 331 ...340 >

8,487 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

cu secolul al IX-lea Î.Hr. Pe de altă parte, posibile urme ale unui substrat protoindoarian pot fi recunoscute În așa-zisele „religii de la Hindukuș” (Jettmar, 1975, pp. 464 sq.; cf. Gnoli, 1980, pp. 68 sq.), mai ales În privința divinității kafire Indrxe "Indr" (cf. indo-iranianului Indra) și Imraxe "Imra" (indo-iranianului Yimaxe "Yima" sau Yamaxe "Yama", urmat de titlul r³ja „rege”). În unele studii relativ recente, s-a discutat mult În legătură cu această zeitate, stăpân al infernului În India, primul rege din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nu tocmai secundar, dezvoltat În mod deosebit de S. Wikander și de G. Widengren. Este vorba despre teza existenței unor comunități cultuale indo-iraniene organizate ca niște comunități de bărbați, „Männerbünde”, și caracterizate de venerarea, aproape exclusivă, a uneia sau alteia dintre divinități, cu sacrificii și rituri specifice: așadar, un fel de grupuri sociale sau confrerii susținute de etica aristocratico-războinică, tipică pentru pătura socială căreia, În Împărțirea tripartită a lui G. Dumézil (1969), i-ar corespunde cea de-a doua funcție. Despre acestea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o interpretare inacceptabilă a dualismului G³th³: cf. Bianchi, 1978) - pentru care s-au găsit totuși motive iconografice datând din secolele VIII-VII Î.Hr, pe o placă de argint din Luristan, pe care este reprezentată nașterea a doi gemeni dintr-o divinitate androgină (Grishman, 1958 și 1963, p. 52) -, nici despre o falsă problemă de perspectivă istorică (Molé, 1956); de fapt, ne aflăm În fața unei etape importante din dezvoltarea istorică a dualismului iranian (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.2). 2

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
exact invers), demonstrează În mod evident o Îndepărtată matrice comună: valoarea negativă pe care o au da¶va În G³th³, În Avesta În general și În inscripțiile ahemenide (În persana antică, daiva) este efectul condamnării lansate de Zoroastruxe "Zoroastru" Împotriva divinităților politeismului antic. De altfel, termenul indo-iranian Înseamnă „zeu”, la fel ca deus În latină, și derivă dintr-o rădăcină indo-europeană care are sensul de a „a străluci, a lumina”. Există urme ale acestei semnificații În unele expresii avestice, În formule

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este univocă În condamnarea lor (cf. mai jos), În timp ce termenul ahura „domn” (cf. Duchesne-Guilleminn, 1962b, p. 18; Burrow, 1973, pp. 127 sq.) nu apare aici cu semnificația tehnică pe care o primește În India corespondentul său asura (o categorie de divinități ostile față de deva, În Upanishad și În scrierile brahmanice), ci cu sensul etimologic original (Gonda, 1962, pp. 57, nota 1, și 95 sqq.) al unui titlu onorific atribuit În mod special, probabil (cf. mai sus, subcapitolul 1.1) unui zeu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
brahmanice), ci cu sensul etimologic original (Gonda, 1962, pp. 57, nota 1, și 95 sqq.) al unui titlu onorific atribuit În mod special, probabil (cf. mai sus, subcapitolul 1.1) unui zeu antic suprem prin excelență, Ahuraxe "Ahura" și unor divinități pe care zoroastrismul a ajuns să le absoarbă În propriul „panteon”, cum ar fi Mithraxe "Mithra" și Apam Nap³t, ambele fiind cu certitudine indo-iraniene (despre ahura și da¶va În general, cf. Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 189 sqq.; Boyce, 1975a, pp.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
panteon”, cum ar fi Mithraxe "Mithra" și Apam Nap³t, ambele fiind cu certitudine indo-iraniene (despre ahura și da¶va În general, cf. Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 189 sqq.; Boyce, 1975a, pp. 23 sqq.; Kuiper, 1985). Informația lui Herodot (I, 131) despre divinitățile persane reflectă, desigur, o situație arhaică și deci un panteon care s-ar putea defini ca fiind indo-iranian: soarelui, lunii, pământului, focului, apei, vânturilor, sau chiar Întregii bolți cerești le corespund numeroase zeități atât În India (cf. Gonda, 1962, pp.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeități atât În India (cf. Gonda, 1962, pp. 65 sqq.), cât și În Iran, unde sunt atestate pe larg În Avesta. Nu doar Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", ci și alte entități divine, corpuri cerești sau astrale, sunt prezente ca divinități ale cerului, de multe ori Într-un mod semnificativ, ca În cazul stelei Siriusxe "Sirius", Tiștrya (cf. Panaino, 1990a), distinctă de o altă divinitate arhaică pe nume Tșrxe "Tșr"șxe "Tșrș" sau Tșr (cf. Boyce, 1975a, pp. 74 sq.; Schwartz

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", ci și alte entități divine, corpuri cerești sau astrale, sunt prezente ca divinități ale cerului, de multe ori Într-un mod semnificativ, ca În cazul stelei Siriusxe "Sirius", Tiștrya (cf. Panaino, 1990a), distinctă de o altă divinitate arhaică pe nume Tșrxe "Tșr"șxe "Tșrș" sau Tșr (cf. Boyce, 1975a, pp. 74 sq.; Schwartz, 1985a, pp. 672 sqq.; Boyce, 1988a; Panaino, 1993). La fel, și În cazul soarelui (Hvarxe "Hvar"), lunii (M³hxe "Ma>h"), pământului (Zamxe "Zam" și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de exemplu, cele dedicate lui Ahura Mazd³xe "Mazda>" (Yașt 1), Soarelui (Yașt 6), Lunii (Yașt 7). Alte imnuri avestice de o importanță aparte, care trebuie incluse În așa-zisele „mari Yașt” (cf. mai sus, subcapitolul 1.1), sunt dedicate unor divinități care au, Într-un fel sau altul, o istorie indo-iraniană: Yașt 10, lui Mithraxe "Mithra"; Yașt 14, lui Verethraghnaxe "Verethraghna"; Yașt care cuprinde capitolele 9-10 din Yasna (cf. mai jos), lui Haomaxe "Haoma", În timp ce alte imnuri de o vechime relativă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
divine, dar, În orice caz, demne de cult, cum ar fi Fravașixe "Fravași" (Yașt 13) și Khvarenahxe "Khvarenah" (Yașt 19). Însă nici pentru unele, nici pentru celelalte nu este ușor să se reconstruiască un fond cert indo-iranian. Dintre toate aceste divinități, cele mai importante pentru istoria religiei Iranului antic sunt, pe lângă Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", Mithraxe "Mithra" și An³hit³xe "Ana>hita>": acestea sunt prezente În mod semnificativ, alături de zeul suprem În inscripțiile regale ale ahemenizilor. Identitatea lui Mithraxe "Mithra" ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din zori - acesta are totodată o relație strânsă și cu soarele care, printre altele, este În religiile Orientului Apropiat un garant al validității pactelor (Gnoli, 1979a). Aredvș Sur³ An³hita (literal: „cea umedă ș?ț, cea puternică, cea imaculată”) este principala divinitate feminină a Iranului antic (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.2), legată În special de ape, dar și de fecunditate și fertilitate. H. Lomel (1954) a recunoscut În ea o zeitate indo-iraniană (În India: Sarasvatșxe "Sarasvatș", „cea care stăpânește

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
hita>" apare Începând din timpul domniei lui Artaxerxes I) și căreia Herodot Îi dă din greșeală numele de Mithraxe "Mithra" (cf. Boyce, 1975a, pp. 71 sqq.; 1985). Verethraghnaxe "Verethraghna", „cel care dă la o parte piedica”, victoriosul, este numele unei divinități iraniene foarte importante, care a supraviețuit În cadrul zoroastrismului până În zilele noastre (Bahr³mxe "Bahra>m", cf. mai jos); În India, acesta este un epitet (v•trahan), folosit În special ca atribut al zeului Indraxe "Indra". E. Benveniste și L. Renou (1934

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În lupta Împotriva unui balaur: prima figură ar putea fi propriu-zis iraniană, iar cea de-a doua, indiană. În timp ce Indra a fost demonizat În zoroastrism (cf. mai jos, subcapitolul 2.8), corespondentul său indian a fost ridicat la rang de divinitate aproape supremă În religia vedică (Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 177 sq.). Desigur, nu este lipsit de semnificație faptul că tradiția zoroastriană Îl prezintă pe Indra ca arhidemon prin excelență: aceasta este urmarea condamnării da¶va și a exponentului lor cel mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vedică (Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 177 sq.). Desigur, nu este lipsit de semnificație faptul că tradiția zoroastriană Îl prezintă pe Indra ca arhidemon prin excelență: aceasta este urmarea condamnării da¶va și a exponentului lor cel mai ilustru. Alături de el, Între divinitățile comune ale panteonului indo-iranian, se află asemenea demonilor da¶va (Gray, 1929, pp. 181 sqq) și alte zeități care, În India, au avut o soartă foarte diferită: Saurvaxe "Saurva" (Œarva) și N³nhaithyaxe "Na>nhaithya" (cei doi N³satyaxe "Na>satya" indieni

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vorbit despre haoma iraniană și soma indiană (deci și despre un *sauma indo-iranian inițial). Aceasta Însă, nu este doar seva extrasă dintr-o plantă (denumirea sevei este un substantiv format de la o rădăcină care Înseamnă „a stoarce”) , ci și o divinitate atât În India, cât și În Iran. După cum am văzut, În Avesta apare printre entitățile demne de cult cărora le era dedicat un imn (Yasna 9-10). Din cauza naturii sale compozite, de divinitate și materie, Haomaxe "Haoma" ajunge să reprezinte, după

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
rădăcină care Înseamnă „a stoarce”) , ci și o divinitate atât În India, cât și În Iran. După cum am văzut, În Avesta apare printre entitățile demne de cult cărora le era dedicat un imn (Yasna 9-10). Din cauza naturii sale compozite, de divinitate și materie, Haomaxe "Haoma" ajunge să reprezinte, după un timp, victima, preotul și zeul jertfei zoroastriene (Zaehner, 1961, pp. 93, sq.; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 95). Panxe "Pan"teonului iranian Îi mai aparțin și alte divinități, amestecate printre yazataxe "yazata" zoroastrismului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Din cauza naturii sale compozite, de divinitate și materie, Haomaxe "Haoma" ajunge să reprezinte, după un timp, victima, preotul și zeul jertfei zoroastriene (Zaehner, 1961, pp. 93, sq.; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 95). Panxe "Pan"teonului iranian Îi mai aparțin și alte divinități, amestecate printre yazataxe "yazata" zoroastrismului, care nu au paralele clare În panteonul Indiei antice, deși, cel puțin parțial, nu par să se sustragă unei posibile și utile comparații indo-iraniene. Printre acestea trebuie menționate Fravașixe "Fravași" și Khvarenahxe "Khvarenah" cărora li

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
trebuie liniștite cu ofrande plăcute (Söderblom, 1899), duce la recunoașterea În Farvași a unei credințe arhaice În nemurire, legată probabil la origini de o etică În principal aristocratică și războinică (Gnoli, 1982a), asimilată și adaptată apoi zoroastrismului. Cât despre cealaltă divinitate, numele ei, Khavernah, Înseamnă probabil „splendoare, glorie” (dar nu există un acord general: cf., printre alții, Baily 1943, pp. 1-77; Duchesne-Guillemin, 1963; Gnoli, 1984a; Pirart, 1992, pp. 5 sq.), iar natura sa pare a fi aceea a forței focului și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se Întreabă dacă cel care s-a făcut vinovat, refuzând să dea răsplata dreaptă celui care o merita, Își va primi pedeapsa În lumea aceasta sau În cealaltă etc., și, mai mult, vorbește Împotriva „zeilor” (da¶va), care sunt, evident, divinități tradiționale, punând o Întrebare retorică: „au fost vreodată zeii, o Stăpâne, protectori buni?” (Yasna 44, 20). Tonul monoteist - un tip aparte de monoteism, despre care s-a vorbit - al acestui text este clar: Domnul Înțelept este creatorul tuturor lucrurilor. Acesta

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
heptadei, Spiritului Bun i se va opune Spiritul Rău, care se va opune direct chiar Domnului Înțelept, În urma unei dezvoltări aparte a concepției dualiste iraniene (cf., mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.2). Unele personaje demoniace nu sunt altceva decât divinități antice indo-iraniene, cum ar fi: Indra, Saurva (În India: Œarva) și N³nhaithyaxe "Na>nhaithya" (În India: cei doi N³satyaxe "Na>satya"), venerate probabil de populații „protoindo-ariene” cu care iranienii au venit În contact (Burrow, 1973; Gnoli, 1980, pp. 73 sqq

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mesaj care includea și destinul său după moarte. Emblematică pentru răsturnarea de valori care a urmat (nu este Însă vorba nici despre un proces evolutiv, nici de o reformă, ci mai de grabă despre o revoluție propriu-zisă) este respingerea unei divinități ca Indraxe "Indra" (cf., mai sus, subcapitolul 1.2), cel mai ilustru dintre devaxe "deva" panteonului vedic, căruia, În mod semnificativ, i se adăuga epitetul divin și eroic adhrigu, „puternic, ne-slab, non-dhrigu” (cf. avesticului drigu, În G³th³ sau drighu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
arhidemonul opus Adevărului (cf., mai sus, subcapitolul 2.7), fapt atestat clar În tradiția ulterioară - este un element semnificativ În favoarea interpretării Învățăturii gathice ca revoluție Împotriva religiei ritualiste tradiționale; nu reformată, ci, pur și simplu, renegată de către Zoroastruxe "Zoroastru", Împreună cu divinitățile, riturile, etica, preoții și marii săi capi temporali, meș (plural al lui maz „mare”: Yasna 34, 9). Caracterul revoluționar, religios, etic și totodată social al Învățăturii gathice este ușor de Înțeles, dacă G³th³ sunt privite ca texte În esență liturgice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
venerat de Darius I și zeul suprem al zoroastrismului În toată istoria sa. Ahura Mazd³xe "Mazda>" este considerat, nu fără motiv, unicul „zeu” adevărat al zoroastrismului (confirmându-i-se În acest fel monoteismul), prin faptul că este și creatorul unor divinități minore, pentru care calificativul divin nu este folosit, În Iranul antic, În sens strict, ci mai degrabă ca baga, „zeu” În Iranul antic (Boyce, 1975a, p. 196). În Avesta târzie, Ahura Mazd³ domină un fel de panteon bogat și complex

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În Iranul antic (Boyce, 1975a, p. 196). În Avesta târzie, Ahura Mazd³ domină un fel de panteon bogat și complex, compus dintr-un grup de entități demne de cult (yazataxe "yazata"), care au un statut oarecum intermediar Între cel de divinități autentice ( În unele cazuri este vorba despre divinități ale unui așa-zis „păgânism” prezoroastrian sau de zeități de origine, cel puțin parțial, străină, cum este cazul zeiței An³hit³xe "Ana>hita>") și cel de figuri și puteri angelice. Lumea supraomenească a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]