8,582 matches
-
a alăturat lotului național a Canadei în 2009. A cucerit o medalie de bronz la individual și medalia de argint pe echipe la Jocurile Panamericane din 2011. În același sezon a devenit primul sabrer canadian să ajunge în sfeturi de finală la un Grand Prix. Cu toate acesta, nu a putut să se califice la Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra, fiind depășit de conaționalul sau Philippe Beaudry. Foarte dezamăgit, a fost aproape să-și încheie cariera sportivă. S-a consolat în
Joseph Polossifakis () [Corola-website/Science/336229_a_337558]
-
putut să se califice la Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra, fiind depășit de conaționalul sau Philippe Beaudry. Foarte dezamăgit, a fost aproape să-și încheie cariera sportivă. S-a consolat în același an cu titlul panamerican, după ce a trecut în finala de americanul Jeff Spear. În iunie 2014 a absolvit Universitatea McGill cu o diplomă în comerț internațional și a început să se antreneze cu normă întreagă. Totuși, un antrenament de box puțin controlat l-a lăsat cu o comoție cerebrală
Joseph Polossifakis () [Corola-website/Science/336229_a_337558]
-
cerebrală. Apoi a suferit o tumoare la picior, o hernie discală și un ligament rupt la genunchi. S-a întors la antrenament în martie 2015. S-a clasat pe locul 5 la Campionatul Panamerican, apoi a ajuns în sferturile de finală la Grand Prix-ul de la Moscova. A obținut medalia de argint la Jocurile Panamericane de la Toronto. În cele din urmă s-a calificat la Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro, fiind unul din cei doi mai bine clasați
Joseph Polossifakis () [Corola-website/Science/336229_a_337558]
-
pasă de gol lui Luuk de Jong. Pe 23 ianuarie, Janko a marcat ambele goluri pentru Twente în meciul cu FC Groningen, câștigat cu scorul de 2-1. Pe 8 mai 2011, Janko a marcat golul victoriei în minutul 117 din finala Cupei Olandei împotriva lui Ajax, scor 3-2. În Supercupa Olandei din 30 iulie 2011, Janko a marcat din unsprezece metri, partidă în care Twente a învins-o pe Ajax cu 2-1. În primul meci al sezonului de Eredivisie 2011-2012, Janko
Marc Janko () [Corola-website/Science/336242_a_337571]
-
a marcat pentru Trabzonspor împotriva vechii sale echipe Antalyaspor, ajutându-și echipa să termine pe locul al doilea în sezonul 2010-2011. Burak, a ajuns în semifinala Cupei Turciei, reușind să-și învingă fosta echipă, Fenerbahçe, cu scorul de 3-1 în finală. Zece zile mai târziu, la Trabzonspor a jucat împotriva Fenerbahçe, din nou, în ultimul meci al sezonului. Burak a marcat în minutul 23, ajutându-și echipa să scoată un egal în deplasare, scor 1-1. Fenerbahce a terminat pe locul al
Burak Yılmaz () [Corola-website/Science/336244_a_337573]
-
Schalke 04 și echipa națională a Ucrainei. Și-a început cariera în fotbalul profesionist la Dnipro, unde a debutat în 2007 și a jucat 211 meciuri în toate competițiile, marcând 45 de goluri. Și-a ajutat echipa să ajungă în Finala UEFA Europa League 2015, transferându-se din postura de jucător liber de contract la echipa care a câștigat finala, Sevilla, echipă cu care a câștigat competiția un an mai târziu. Component al naționalei din 2010, Konoplianka a strâns peste 50
Evhen Konoplianka () [Corola-website/Science/336245_a_337574]
-
în 2007 și a jucat 211 meciuri în toate competițiile, marcând 45 de goluri. Și-a ajutat echipa să ajungă în Finala UEFA Europa League 2015, transferându-se din postura de jucător liber de contract la echipa care a câștigat finala, Sevilla, echipă cu care a câștigat competiția un an mai târziu. Component al naționalei din 2010, Konoplianka a strâns peste 50 de selecții pentru Ucraina, marcând de 11 ori. El a jucat pentru Ucraina la Euro 2012. A ieșit de
Evhen Konoplianka () [Corola-website/Science/336245_a_337574]
-
Pizjuán. Zece zile mai târziu, a intrat pe parcursul meciului Rayo Vallecano în care a marcat primul său gol în campionat pentru andaluzieni, câștigând meciul cu 3-2, marcând în finalul jocului dintr-o lovitură liberă. Konoplianka nu a fost folosit în Finala UEFA Europa League 2016, acolo unde Sevilla a învins-o pe Liverpool cu 3-1 în Basel câștigând cel de-al cincilea trofeu. El a jucat șapte meciuri în Copa del Rey, în care a marcat un gol cu Celta de
Evhen Konoplianka () [Corola-website/Science/336245_a_337574]
-
în Basel câștigând cel de-al cincilea trofeu. El a jucat șapte meciuri în Copa del Rey, în care a marcat un gol cu Celta de Vigo în semifinale (6-2 la general), și, de asemenea, a intrat de pe bancă în finala pierdută cu 2-0 în fața Barcelonei, după prelungiri. Pe 30 august 2016, Konoplianka a fost împrumutat la Schalke 04, cu opțiune de cumpărare obligatorie la finalul sezonului. În aprilie 2010, Konoplianka a fost chemat pentru prima dată la echipa națională de
Evhen Konoplianka () [Corola-website/Science/336245_a_337574]
-
cu 2-0 cu Lille de pe 27 martie, care a calificat-o pe Rennes în semifinala Coupei Franței. În semifinala de pe 15 aprilie, el a marcat din nou în victoria cu Angers, scor 3-2. Grosicki a jucat 52 de minute în finală, fiind înlocuit de Paul-Georges Ntep. Rennes a pierdut meciul cu Guingamp, scor 2-0. Grosicki a jucat pentru naționala Poloniei sub 21 de ani. Pe 2 februarie 2008, el a debutat pentru echipa mare a Poloniei, într-un amical împotriva Finlandei
Kamil Grosicki () [Corola-website/Science/336275_a_337604]
-
la Racing Gand. El a adunat 67 de selecții pentru Cehoslovacia, marcând 6 goluri. Dobias a participat la Campionatul Mondial de Fotbal 1970 și a făcut parte din lotul echipei care a câștigat Campionatul European de Fotbal din 1976. În finală Dobiaš a marcat un gol în victoria Cehoslovaciei cu 2-0 împotriva Germania de Vest. Și-a început cariera de antrenor la echipa de tineret a Bohemians Praga. În sezonul 1993-1994 a antrenat-o pe Sparta Praga și a câștigat liga
Karol Dobiaš () [Corola-website/Science/336271_a_337600]
-
noul sezon, a devenit titular în prima echipă. De-a lungul celor cinci ani petrecuți la Werder Bremen, Boenisch a fost, de obicei, plasat pe partea stângă a apărării. Deși nu a câștigat Cupa UEFA, fiind învins de Șahtior în finală, clubul a câștigat DFB-Pokal, după ce a învins Bayer Leverkusen cu 1-0, fiind primul titlu al lui Boenisch. Sezonul următor, el a suferit o accidentare la spate, care l-a făcut să rateze meciul de deschidere al sezonului. Boenisch a suferit
Sebastian Boenisch () [Corola-website/Science/336281_a_337610]
-
2-1). Tytoń și-a revenit rapid după accidentare și a intrat în formă, înlocuindu-l pe portarul Andreas Isaksson ca prima alegere în poartă. În semifinala Cupei Olandei din 2011-12 împotriva lui SC Heerenveen, în care PSV a avansat în finală câștigând 3-1, Tytoń a făcut un meci mare apărând un penalty. A devenit cunoscut de suporteri și în presă drept „Ucigașul de penaltiuri”. A jucat în finala Cupei Olandei pe 8 aprilie 2012, unde PSV a încins-o pe Heracles
Przemysław Tytoń () [Corola-website/Science/336280_a_337609]
-
Olandei din 2011-12 împotriva lui SC Heerenveen, în care PSV a avansat în finală câștigând 3-1, Tytoń a făcut un meci mare apărând un penalty. A devenit cunoscut de suporteri și în presă drept „Ucigașul de penaltiuri”. A jucat în finala Cupei Olandei pe 8 aprilie 2012, unde PSV a încins-o pe Heracles Almelo 3-0. La începutul sezonului 2012-13, Tytoń a primit tricoul cu numărul 1 tricou la PSV după plecarea lui Isaksson. El a început sezonul ca prima alegere
Przemysław Tytoń () [Corola-website/Science/336280_a_337609]
-
UEFA în a doua runda de calificare în meciul cu Grasshopper. Mierzejewski a încheiat sezonul 2005-06 cu 27 de meciuri și două goluri în toate competițiile. De asemenea, el a câștigat Cupa Poloniei cu Wisła. El nu a jucat în finală. Mierzejewski a jucat pentru selecționatele Poloniei la U18, U19, U20, U21 și U23. Pe 29 mai 2010 a debutat pentru echipa națională a Poloniei într-un meci amical împotriva Finlandei. La 5 iunie 2011 a marcat primul său gol pentru
Adrian Mierzejewski () [Corola-website/Science/336290_a_337619]
-
a fost împrumutat în Belgia, la KSK Beveren, în octombrie 1998, care l-a vândut la pachet, împreună cu fratele său geamăn, Marcin la R. Excelsior Mouscron pentru 485 000 €. Żewłakow a devenit un jucător-cheie, ajutându-și clubul să ajungă în finala Cupei Belgiei din 2002. După ce l-a urmat pe antrenorul Hugo Broos la RSC Anderlecht, în al doilea său sezon la belgieni a debutat în UEFA Champions League după ce Andrelcht a recâștigat titlul în Belgia. Sezonul următor și-a pierdut
Michał Żewłakow () [Corola-website/Science/336282_a_337611]
-
națională a regatului iberic. Ea a fost componentă a selecționatei Spaniei care a câștigat medalia de argint la Campionatul European din 2008. A participat cu Spania și la Jocurile Mediteraneene din 2009, desfășurate la Pescara, în Italia. Spania a jucat finala mică, pe care a pierdut-o într-un meci împotriva Muntenegrului. În anul 2010, Ciobanu s-a retras de la echipa națională a Spaniei, după ce, în 2009, a participat la Campionatul Mondial. Ea a devenit antrenor cu portarii la clubul Cuenca
Mihaela Ciobanu () [Corola-website/Science/336340_a_337669]
-
selecționerul Jorge Dueñas a convocat-o din nou pe Ciobanu. După revenirea în activitate, handbalista a participat la Campionatul Mondial din 2011 și la olimpiada de la Londra, din 2012. La ambele competiții echipa Spaniei a obținut medalia de bronz. În finala mică de la Jocurile Olimpice Mihaela Ciobanu a apărat patru lovituri de la 7 metri. În total, Ciobanu a jucat pentru echipa de senioare a Spaniei în 39 de meciuri. Mihaela Ciobanu este căsătorită cu Mario de las Heras, și el tot un
Mihaela Ciobanu () [Corola-website/Science/336340_a_337669]
-
cadeți. În anul următor a cucerit medalia de bronz la Campionatul European pentru juniori din 1993 și s-a alăturat fratelui său la INSEP, instituția franceză pentru sportul de performanță. În 1994 a fost campionul Franței la juniori, trecând în finală de fratele său Gaël. În 1995 a devenit primul sabrer francez campion mondial la juniori, după ce a dispus în finala de polonezul Tomasz Piguła. Datorită acestui rezultat a fost selecționat în echipa națională de seniori pregătită de Christian Bauer. În
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
fratelui său la INSEP, instituția franceză pentru sportul de performanță. În 1994 a fost campionul Franței la juniori, trecând în finală de fratele său Gaël. În 1995 a devenit primul sabrer francez campion mondial la juniori, după ce a dispus în finala de polonezul Tomasz Piguła. Datorită acestui rezultat a fost selecționat în echipa națională de seniori pregătită de Christian Bauer. În 1996 a cucerit prima sa medalie la o competiție de anvergură, aurul la Campionatul European din 1996. În același an
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
de anvergură, aurul la Campionatul European din 1996. În același an a participat la Jocurile Olimpice de la Atlanta. La proba individual a ajuns în semifinală, unde a pierdut la limită cu rusul Serghei Șarikov. A trecut de ungurul József Navarrete în „finala mică”, cucerind medalia de bronz. La proba pe echipe Franța a fost învinsă de Spania în turul întâi și s-a clasat pe locul 5. În sezonul următor el a câștigat medalia de bronz la individual la Campion Mondial din
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
eliminat succesiv Serghei Șarikov, Domonkos Ferjancsik, Luigi Tarantino și Stanislav Pozdniakov, care nu îl mai învinsese din doi ani, pentru a deveni campion mondial. La proba pe echipe și-a adjudecat a două medalie de aur, Franța învingând Polonia în finală. Considerat un favorit la Jocurile Olimpice de vară din 2000, a fost eliminat în sferturile de finală de românul Mihai Covaliu, care a câștigat medalia de aur în cele din urmă. La proba pe echipe, Franța a întâlnit Rusia în finală
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
din doi ani, pentru a deveni campion mondial. La proba pe echipe și-a adjudecat a două medalie de aur, Franța învingând Polonia în finală. Considerat un favorit la Jocurile Olimpice de vară din 2000, a fost eliminat în sferturile de finală de românul Mihai Covaliu, care a câștigat medalia de aur în cele din urmă. La proba pe echipe, Franța a întâlnit Rusia în finală, dar a fost condusă repede. În ultimul releu în fața lui Pozdniakov, cu scorul la 32-44 pentru
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
finală. Considerat un favorit la Jocurile Olimpice de vară din 2000, a fost eliminat în sferturile de finală de românul Mihai Covaliu, care a câștigat medalia de aur în cele din urmă. La proba pe echipe, Franța a întâlnit Rusia în finală, dar a fost condusă repede. În ultimul releu în fața lui Pozdniakov, cu scorul la 32-44 pentru Rusia, s-a rănit la picior și meciul s-a întrerupt timp de zece minute. Când s-a reluat, Pozdniakov a dat ultima tușa
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
în fața lui Keeth Smart. La scorul de 44-44, acesta și-a rupt lama sabiei, care a perforat mâna lui Touya. După o pauză medicală, Touya s-a întors pe planșă cu un bandaj pe mâna, și a câștigat meciul. În finală Franța s-a confruntat cu Italia. Damien Touya a s-a prezentat la ultimul releu la scorul de 39-45 pentru Italia. El l-a învins pe Luigi Tarantino, aducându-i Franței primul său titlul olimpic la sabie din istorie. El
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]