9,181 matches
-
putea explica asociația), pentru că mie-mi sugerează constant un Iorga mic, bidimensional, despre care s-a zvonit la un moment dat prin oraș c-a scăpat ca prin urechile acului (nicicînd o zicală nu s-a potrivit mai prost) de furia mulțimii din decembrie ’89, lipindu-se cu pap de gardul ambasadei americane pe care-o Înjură acum că nu ne dă Basarabia. Tema dezbaterii de acum era „Oboseala de Eminescu”, și stăteau strînși unu-ntr-altul tot felul de oameni cumsecade care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
audă pe Sașa, pentru prima dată, să-l audă vorbind pe Sașa care, pe scenă, cîntă devastator, cu mușchii gîtului Încordați, venele gata să plesnească și ochii strîns Închiși, improvizînd la saxofon Întreaga lui viață improvizată, muzica e țipăt, spaimă, furie, cutremur, și atunci, pe neașteptate, apar cîteva lacrimi În ochii taximetristului. Insurmontabilul baraj dintre cei doi se fisurează cu zgomot de lacrimi, apoi se surpă și este pulverizat de forța uriașă și tragică a saxofonului care nu mai e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oftează din rinichii lui românești Teodoru, confundă balaurul cu șarpele, nu i-a venit „șarpe” cînd a scris, că scrie mult, de enervare, se mai Întîmplă și, ca un om minunat al acestui popor blînd, zice cu gura strîmbată de furie, de balaur: „Recunoașteți că-n regimul trecut nu se Întîmplau astfel de nenorociri”. Recunoaștem. Toate textele-s pe aceeași temă. SÎnt redescrise masacrele din ’40, George Poenaru vrea să deschidă un serial, iar George Ursu Își Împrăștie talentul pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
leșinată În casă. Serrano Îi spune Valeriei la telefon că ea e remediul inimii lui. Rocia Îi spune Ursulei că Maria Belen are nevoie de o familie. Numai că tatăl fetei nu-l are la inimă pe Diego. Vă imaginați furia lui cînd află că fata e Însărcinată. În timp ce Soledad și Miguel Își trăiesc din plin iubirea, mama lui Soledad plînge. Laura și Victoria se ceartă violent și-și Împart pumni. Citesc că Mad Max II s-a accidentat grav În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și În baie, pentru că nu se găseau discuri, pentru că nu dădeau filme adevărate la televizor, pentru că se strica televizorul și altul nu mai aveam, pentru că era frig În casă, pentru ora de vară, pentru că ne stingea lumina, suprema umilință, și furia nemăsurată și frustrarea, se stingea cînd te așteptai mai puțin și erai gata să atingi punctul G sau Învățai, aveai examene și nu știai cît va dura bezna și-aprindeai o lampă cu gaz la etajul doi, asemănătoare cu aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
buzunar, probabil aveam o mutră de fraier insuportabil, deoarece a renunțat repede, la un moment dat am auzit rîsete, grănicerii glumeau cu indienii, așadar se cunoșteau, ori tocmai făcuseră cunoștință și erau Încîntați unii de alții, m-a lovit o furie de nedescris, deci asta era aprobarea de la serviciu, o cotizație pentru vameș, numai că eu n-aveam de gînd să marșez, eram cinstit, ziarist, și-am Început să-mi fac bagajele hotărît să mă dau jos, să rămîn dracului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de-a rămîne singur pe peronul acelei ultime gări românești dinaintea Vestului, mita țiganilor Întrecuse cu siguranță orice așteptări, vameșul nici n-a mai intrat În compartimentul nostru și trenul s-a smucit În timp ce eu continuam să Înjur tremurînd de furie, persistînd În aceeași atitudine, În picioare, și tot timpul cît a staționat garnitura la Budapesta, două ore, n-am vrut să cobor să văd măcar o stradă, nu mai vroiam decît să rămîn În Belgia. Am țîșnit afară, eliberat, cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la medicină și că m-am condamnat singur la o existență incertă. Dar Dumnezeu știe că numai dragostea pentru literatură m-a Îndemnat la asta”. În ce mă privește, aș adăuga: lipsa de dragoste față de oamenii de la țară, față de țară. Furia. N-ar fi trebuit niciodată să devin medic. SÎnt prea milos, nu Înțeleg de ce-i necesar să fim sănătoși fizic, cînd sîntem atît de ridicoli. I.M. Desele tale depresii s-au potrivit mai bine cu literatura? R.P. Iartă-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la întîmplare. ― Aș vrea să rîmîn singură, vorbi ea după o pauză, sfârșită, obosită, ducîndu-se să se întindă pe rogojina din balcon. Ieșii, îmi pusei cu greutate pantofii, căci era întunerec, și coborâi tiptil scările, cu o ciudată mâhnire și furie în suflet. Am fost foarte emoționat văzând pretutindeni lămpile aprinse. *** Din jurnalul acelei luni: " Nu are o frumusețe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până la răzvrătire, fermecătoare în sensul magic al cuvântului. Recunosc că nu mi-am putut lua gândul de la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
el, trimise din toate părțile lumii pe unde a umblat. Cutia e de lemn parfumat și i-a fost dată de poet acum doi ani, împreună cu o șuviță din părul lui... (Ce cabotin dezgustător, gândeam eu ars de gelozie, de furie, de neputință. Cs corupător, ce misticism carnal, ce amestec hidos de devoție și fraudă. Cum am putut crede că fecioara aceasta a fost pură? Cum am putut crede că eu sunt cel dintâi care îi atinge trupul?) Totuși, niciodată n-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
frunzele acelea cu șapte degete? Ce cuvinte i-a spus când s-a simțit pentru întîia oară posedată, robită numai lui?... Îmi adusese, învelită în hârtie argintie, o crenguță cu frunze, presată, parfumată, uscată. Am avut o nestăvilită pornire de furie văzîndu-le și le-am luat, am încercat să le privesc disprețuitor, dar nu m-am putut stăpâni și le-am fărâmat în palme, mușcîndu-mi buzele. ― Și el tot așa a vrut să facă, îmi mărturisi Maitreyi. Dar pe el nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acum i-a uitat și pe guru, și pe arbore, că nu mă iubește decât pe mine, că celelalte dragoste n-au fost așa. Rămăsei mut, cu o sfâșietoare durere în suflet; se năruise ceva, simțeam o sfârșeală și o furie împotriva mea, necunoscute până atunci. Asta e gelozie? mă întrebam. ― Dacă nu te-aș iubi numai pe tine, n-aș avea curajul să-ți spun toate acestea, plângea Maitreyi. Trebuie să-mi spui și tu toate fetele pe care le-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
totul se uită sau se poate uita, căci fericirea și încrederea adunată în atâtea luni de dragoste, în atâtea nopți petrecute împreună, pieriseră acum ca prin miracol, și nu supraviețuiseră în mine decât un întîrîtat orgoliu masculin și o cumplită furie împotriva mea însumi. Maitreyi ascultase toate acestea cu o suferință care mă exaspera și mai mult. Își mușca buzele până la sânge, mă privea cu ochii mari deschiși, ca și cum nu s-ar fi dumirit dacă visează sau trăiește această scenă aievea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
iubi și atunci. Nu e așa că mă vei iubi mereu? Spune-mi, Allan, spune-mi că n-ai să mă uiți. Știi ce mă așteaptă, dacă mă uiți... Eram emoționat, o mărturisesc, parcă m-aș fi deșteptat dintr-un coșmar; furia îmi trecuse, și mă dureau vorbele pe care i le spusesem. Aș fi vrut să-mi cer iertare, dar nu știam cum, mă stingherea orice gest pe care îl anticipam mental, orice gest de împăcare (mă vedeam căzut la picioarele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ridică trei degete în sus și binecuvîntează-ne... Fața rănitului se luminase din nou, înmuiată de un mare zâmbet. Câinele se apropiase și-i lingea mâna încremenită pe bulgărele de pământ. - Se preface că nu înțelege, spuse Iliescu, și scuipă cu furie în lături. Zamfira intră în porumbiște și câteva clipe în urmă se întoarse cu doi coceni. - Ivan, strigă el căutîndu-i ochii, privește încoace, Ivan! adăugă așezând cocenii de-a curmezișul în formă de cruce. Privește bine și adu-ți aminte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
povara din mâini. Rănitul încerca, scâncind, să se zvârcolească. Își pironise privirile, rugător, în ochii lui Zamfira. - Vorbiți-i dumneavoastră, domnule elev. Spuneți-i ceva, că-i vrem binele... Darie își săltă ranițele în spate cu un gest scurt, de furie și deznădejde. - Ce să-i spun? Pe ce limbă să-i vorbesc? Dacă nu știu rusește, cum o să mă înțeleagă? - Vorbiți-i orice, îl încurajă Zamfira. Numai să vadă că ne dăm osteneala, că nu-l lăsăm să moară ca
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
făcu semn să rămână pe loc. Se întoarse repede, aproape alergând. - Intrăm în sat, șopti. Trebuie să traversăm din nou șoseaua și să încercăm pe dincolo, arătă întinzînd brațul. Darie își îngăduia acum să sufle greu, dar își stăpânea cu furie geamătul. - Ne apropiem cu băgare de seamă de șosea, continuă Iliescu, și stăm la pândă. E o cotitură în spatele nostru, și când ne vine, între două camioane, traversăm șoseaua în fugă. Ei o iau înainte, adăugă depărtîndu-se. Așteptau, îngenuncheați sub
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimic, dar, evident, eu nu știu mare lucru. Știu doar ce mi s-a spus: că este la mijloc un complot vast și foarte inteligent organizat... Mare ghinion! exclamă după un răstimp. Se apropie de bordura trotuarului și scuipă, cu furie, de mai multe ori. - Mare ghinion! Și pentru mine, că am fost trimis la Slatina, și pentru d-ta, că te-a interesat o pelerină cu petice în dreptul epoleților, și ai intrat pe mâna lui Năstase. Orice am face de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
convinse: nici o greșeală... Coborî din pat și se îndreptă spre bibliotecă. Voia cu orice preț să mai verifice o dată. Atunci auzi un glas necunoscut de afară, în dreptul ferestrei deschise: - Dar dumneata nu dormi? Se reîntoarse în pat, închise ochii cu furie, strîngîndu-și pleoapele, și repetă, în șoaptă: - Nu trebuie să mă mai gîndesc! Să nu mă gândesc la nimic!... - Asta ți-o tot spun din prima noapte de la spital, auzi. I se părea că începe să înțeleagă ce i s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
te rog. M-am Întins și am luat-o. Simțeam Încă În gură gustul de alamă al primei căni. M-am uitat la extremadurian. Era Înalt și slab. Avea o față istovită, era nebărbierit și avea obrajii supți. Cuprins de furie, se ridicase În picioare și-și ținea pătura strînsă pe umeri. — Ține-ți capu’ la cutie, i-am spus. Trec multe gloanțe rătĂcite pe-aici. Nu mă tem eu de gloanțe. Și-i urăsc pe toți străinii, spuse cu asprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un țăran - care a avut nedoritul prilej de a da nas în nas cu trupeții ruși înciubotați care călcau peste lanurile de grâu în pârg și păpușoi ca pe drumul mare, lăsând în urmă numai țărână și pleavă... Fierbând de furie, moș Dumitru ședea în capul ogorului său când un “starșâi litinant” l-a întrebat răstit: “Gde Berlin?” Moș Dumitru a priceput întrebarea, fiindcă în primul răzbel a avut de a face cu “lifta” și îi știa graiul... Răspunsul lui nu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și alerga după năuc. Aista era prostul satului. Unde mai pui că erau și vecini. Moș Pâcule, eu te-am întrebat ce se întâmpla cu chiticii bunicului - a revenit Alecu Slobodă cu întrebarea. Stai să vezi. După ce bunica își descărca furia pe bunicul, pe pești și pe zălud, își vedea de treabă, bodogănind până seara târziu...In acest timp, bunicul lua ciorpacul cu pești și se apuca să-i pregătească...Ii curăța, îi săra, îi frigea pe plită, făcea o mămăliguță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
e grav bolnav. Ea e ferm convinsă că fiii lui nu știu ce se întâmplă cu adevărat în Țară și nici în ce stare se află tatăl lor. Ne grăbim să-l găsim pe Verde Împărat. Ana crede că el poate opri furia apelor și poate salva pădurile. Asta se înțelege din visul lui PAM. În ce mă privește, ard de nerăbdare să aflu și eu tot ce știe și ce face Ana, ca să vă pot spune și vouă, copii, tot, tot, tot
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ne mai e frică. Ei sînt slabi. Crezi că asta mă impresionează, rîdem noi, clătinînd din cap... că poți facio gașcă de copilași sonați să distrugă un restaurant de broscoi? Nu, clătinăm noi din cap batjocoritor, privindu-l plin de furie În ochii lui Întunecați. — Tacăți rahatu de... Începe Liddell să spună, punînd lampa jos și avansînd. Ghostie ridică o mînă. — Taci din gură. Lasă puțoiu să vorbească. Mă uit la toți din jurul meu, apoi iarăși la Ghostie. — Te știu io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
aibă pe conștiință tot restul vieții ei de rahat curva Împuțită și mincinoasă. 0000000000000000000000Bruce000000000000000000000 00Bruce00000000000000000000000000Bruce0000000000 000000000000000000Bruce0000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000Bruce00000000 000000000000Bruce00000000000000000000Bruce000000 0000000000000000000000Bruce000000000000000000000 Noi așteptăm și ne gîndim și avem Îndoieli și urîm. Cum te face să te simți? Sentimentul care mă copleșește e furia. Ne urîm pe noi Înșine pentru că n-am fost În stare să fim altfel decît sîntem. N-am fost În stare să fim mai buni. Simțim furie. Trebuie să te supui sentimentelor tale. Nu contează dacă ești un ideolog sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]